Mâna întinsă care nu spune o poveste

Este, probabil, cel mai bun text pe care l-am citit pe subiect. De Gabriel Gachi.

…

Georgescu, săracul, e speriat de ce i se întâmplă și se cere afară.

El avea un contract de 7-8%, maxim 10%, iar acum riscă să fie anchetat pentru infracțiuni economice, complot împotriva ordinii de stat și înaltă trădare. Glumesc. Georgescu e un biet trubadur care umblă după o bucățică să trăiască. Ambiții mici, nu galactice. Vrea și el să i se dea ceva, că a crescut în Cotroceni și a trăit numai printre nomenclaturiști. Acolo e lumea căreia vrea să-i aparțină.

El e un tip care toată viața lui a fost tolerat pentru spoiala intelectuală și pentru relațiile din „lumea bună”. L-au adoptat tot felul de comitete fără să deranjeze: un mic-burghez într-o lume a bogaților, în care nu se uita nimeni la ce scapă printre degete. Îl simpatizau pentru harul său de-a ține predici pline de stereotipuri, dar cu o intonație foarte plăcută. Georgescu are harul recitatului. E un actor de brigadă artistică, dar are un aer de boier și emană o oarecare fascinație în ochii doamnelor tomnatice.

Nu crede o iotă din ce spune, dar e modul lui de-a recita o poezie pe scena vieții. „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană.” E atât de mediocru încât nu conduce nicio organizație. Nu e în stare, n-are discernământul necesar. Georgescu e creația de un singur sezon al unor epoleți care au vrut să-i dea o mână de ajutor lui Ciucă. Trebuia să-l scadă pe Simion și să-i permită lui Ciucă să ajungă pe locul 2, cum se face în politică – toți au câte o versiune în oglindă care îi sabotează.

Ar fi mers dacă Ciucă nu era atât de incapabil, încât să nu poată comunica deloc cu publicul și să n-aibă ce căuta în politică. Dar bulgărele TikTok s-a rostogolit și n-au mai putut să-l oprească. A luat-o singur la vale. Nu vă jucați cu engagementul organic pe rețele sociale, că o să vă înghită cu totul, ca în Jumanji.

Georgescu era stupefiat duminică noapte.

Un viitor președinte care dă întâlnire presei în fața porții de acasă, neavând un sediu. N-are deloc simțul ridicolului. Un mediocru atât de caricatural, încât nu și-a închegat un staff de campanie, un secretariat. El nici măcar nu știa cine face conturile de TikTok și care e mecanismul. E atât de stupid, încât a arătat o foaie cu zero cheltuieli, deși are afișe pe panourile oficiale din toată țara și acestea costă. Conform legii, trebuie înregistrate la AEP, cu cod și chitanță.

Pentru că Georgescu nu s-a ocupat de nimic, în fond. El habar n-are politică. E o marionetă care a stat la Viena, dispeceratul mondial al spionilor, zona neutră în care se fac racolări. El a învățat teoria cu antiglobalismul pentru că e un eșuat profesional și s-a supărat pe lume. E ca Marian Nistor și nevasta aia cu bentițe, care cântau la bâlciuri și arătau ca niște sorcove. Georgescu și experta lui holistică sunt fix la fel.

El nu răspunde de nimic, e un iresponsabil din Izvorani cu niște relații aproximative și care nu deranjează pe nimeni. Pentru nebunia care a întors România pe dos, nu are nicio vină. Epoleții care l-au angajat i-au spus: „Și ce crezi, că o să ne arestăm noi înșine?! Ce poate să ți se întâmple?”

Acum, planul chiar a început să placă unora.

Un Georgescu decorativ și un Bolojan cu PSD la guvernare, Hellvig făcând cărțile – s-ar putea să meargă. Suveranismul n-are nicio legătură. În două săptămâni, Georgescu urma să-și pună cenușă în cap și să țină o predică despre suflet și Burebista. „NATO și UE nu sunt sataniste. Ne mai gândim, sunt bune.”

Numai că singurul care ar putea să se oftice este Ciolacu. El și pesediștii ar trebui să bage niște degete de peneliști în mașina de tocat pentru că aceștia s-au jucat cu imbecilul de Georgescu. Și Ciolacu chiar a înțeles tărășenia și nu se dă deoparte, amenință cu CCR. El, care fusese atât de fraier, încât a făcut-o pe democratul absolut și nici măcar n-a mai cerut renumărare. Iar ăștia au făcut mișto de el cu Georgescu.

Dar, ca în toate scandalurile din casă, totul se liniștește și viața continuă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Ironia și sensul întregii povești este că Georgescu e văzut de milioane de români ca demolator al Sistemului, el fiind, săracul, o simplă rotiță în sistem. Milioane de români îngenunchează în fața laptopurilor și-a telefoanelor, sorbindu-i vorbele și afurisind Occidentul, cu speranța că Iisus îi va scăpa de mafia politică și de facturile mari la încălzire.

Iar Georgescu, de fapt, e lacătul care îi închide definitiv în închisoarea Sistemului. Georgescu e cel care îi conduce spre rezervația în care o să trăiască fără să vocifereze, cu sistem de caste, privilegiați, averi porcești și justiție obedientă. Georgescu o să fie 2-3 ani președintele invizibil, cum a fost și ăsta de-acum, lăsând baronii să conducă în mod feudal țara. Iar după aia o să-l suspende și-o să-l trimită într-o țară paradisiacă. Bahamas mi-ar plăcea.

Pentru toate ar trebui să existe o pedeapsă într-o lume normală. Bulversarea socială, intervenția ilegală a serviciilor în politică, aducerea României în pragul războiului civil ar trebui să ducă la un proces-monstru și un cutremur în societate, cum vedem în filmele americane. Dar avem dosar și pentru 10 august. Mulțumesc. Am văzut.

N-am spus niciun cuvânt despre Lasconi, ca să nu par un propagandist previzibil. Ne vedem la urne.