Am fost la tuns. Știți, eu mă tund la o frizerie de cartier, aici, aproape, unde cu 40 de lei mă face doamna Leni să arăt ca o combinație de Tom Hardy cu Brad Pitt. Dar mult peste ei, desigur.

Da, da, înțeleg că sunt un neanderthalian care nu are propriul hairstylist, dar cumva o să reușesc să trec peste trauma asta. Cel puțin așa sper, așa cred.

Nfine, revenind, așteptam să termine doamna Leni clientul dinaintea mea, sala plină, lumea stă de vorbă la grămadă, cunoscuți cu necunoscuți, c-așa e la noi aici în cartier. Subiectul? Oferta de bomboane de pom de la Flora și din PENNY.

Moment în care în creierul meu s-a produs un scurtcircuit fatal. Trecând peste șocul că mai există Flora, când am auzit rostit numele, automat m-am întors în anii ’90, auzeam în cap coloana sonoră de la Escrava Isaura, „giungaru garu e, garu e, gaur e, garu eee”, m-am cutremurat tot când am înțeles dramatismul inexorabil al situației.

Cum adică BOMBOANE DE POM, prieteni? Care pom? Care bomboane? Nu sunt trei săptămâni de când ieșeam din casă în mânecă scurtă și ăștia au adus bomboane de pom?!

În ce lume am ajuns să trăim?

sursa foto: freepik.com