6,359 cititori

Pe vremea mea

În weekend am fost din nou la piață. Ocazie cu care mi-am dat seama că ăsta e unul dintre lucrurile care mă relaxează cel mai mult. Vorbesc serios, azi, când toate lucrurile se fac pe repede înainte, când cumpărături înseamnă că totul trebuie să fie la un click, cel mult două, distanță, sau să umpli cu vârf cărucioare în super-market aruncând în ele de-a valma produse de care ai sau n-ai nevoie, mi se pare incredibil de zen să te poți duce să-ți alegi brânza, să guști din cârnați sau să ți se spună “luați o roșie și mușcați din ea ca să vă convingeți”.

Continuarea

5,101 cititori

Crăciun fără bomboane

Pe vremea “ailaltă” nu se găseau bomboane de pom. Dacă totuşi aveai norocul porcesc să cumperi aşa ceva de pe undeva, ultimul lucru pe care l-ai fi făcut ar fi fost să le mânânci. Nu, frate, le atârnai frumuşel în brad şi în ianuarie, când îl aruncai, le strângeai cu grija și le puneai la păstrare ca să le mai folosești și la anu’.

Da, da, vorbesc serios, dacă eşti din “generaţia Facebook” şi ai impresia că aberez, aruncă o întrebare către tipul ăla care-ţi dă banii de ieşit in oraş. Nu te uia ca viţelul la poarta nouă, despre tac-tu vorbesc, întreabă-l pe el ca să vezi că nu fabulez.

Continuarea

5,466 cititori

Fie-vă milă și dați-ne Crăciunul înapoi!

Când eram mititel, abia aşteptam să vină sfârşitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale şi zăpadă. Sfârşitul, înţelegeţi? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie, nu, frate, strict sfârşitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simţeam cu adevarat ca a venit Crăciunul. Mă rog, treaba cu cojile de portocale era relativă, că de la un moment dat nu prea mai aveai de unde, da’ zic așa ca idee.

Dar chestia asta care se întâmplă azi, nevoia asta de a împinge imaginea acestei sărbători cât mai spre lunile octombrie-noiembrie a devenit de-a dreptul stresantă. Personal, am rămas cu gura căscată acum vreo două săptămâni când deja am văzut în supermarket primii moși crăciuni și stivele de bomboane de pom pe rafturi. Iar afară era soare de stat la terasă și eu o ardeam la mânecă scurtă. Sinistru, vă spun. Continuarea