Joi, când veneam spre casă, după ce-am trecut de Nădlac, am încercat să număr panourile cu ostașul Ciucă în slujba țării. Zic „am încercat” pentru că n-am reușit, la un moment dat le-am pierdut șirul.

Moment în care mi-am dat seama că investigația ălora de la snoop s-ar putea să fie un pic în eroare, cred că sumele cheltuite pentru cartea „ostașului” Ciucă, în realitate sunt mai mari de 2 milioane de euro. Prezența pe panotaje este mult prea consistentă, ca să vorbim doar despre banii ăștia. Părerea mea.

Faza e că după ce-am pierdut șirul cu numărarea panourilor, am stat să mă întreb cine naiba ar cumpăra vreodată cartea asta? Cum n-am reușit să-mi dau niciun răspuns, vin și vă întreb și pe voi: ați cumpăra cartea lui Ciucă despre Ciucă?

De bună voie și nesiliți de nimeni, să intrați într-o librărie, s-o luați de pe raft, după care să mergeți la casă s-o achitați. Ați face asta vreodată?

Întreb foarte serios, pentru că nu-mi dau seama dacă există public dispus să cumpere această capodoperă. Dar, cine știe, poate mă înșel, de-aia am zis că mai bine vă întreb.

Dacă răspunsul este pozitiv, să nu începeți să alergați spre cea mai apropiată librărie, că n-a apărut încă, nu s-a lansat.

Vă întrebați „și-atunci pentru ce se mai cheltuiesc atâția bani cu promovarea?”. Ei bine, dragii moșului, o să vă spun un secret: banii ăștia nu se cheltuiesc pentru promovarea cărții în sine, ci pentru promovarea prezidențiabilului Ciucă.

Este interzis să faci campanie electorală pentru candidați la președinție, în afară perioadelor stabilite de lege, dar nu este interzis să promovezi cărți? Acum înțelegeți de ce cartea aia poate să nici nu apară vreodată? Scopul ei e cu totul altul.

Partea cea mai mișto e că ăștia de la PNL n-au luat în calcul un singur lucru: Ciuca nu va fi ales președinte nici dacă vopsesc Luna sub forma banner-ului cu „ostașul”, iar Ciucă candidează singur. Niciodată, sub nicio formă, omul ăsta nu va fi președinte.

Nu știu voi, dar eu îl disprețuiesc organic, iar mare parte din disprețul meu vine tocmai de la faptul că este militar de carieră. Prieteni, efectiv n-ai voie să arăți ca un greiere biped când tu ești militar, adică ești ăla pe care mă bazez eu că mă va apăra dacă e să fie nasol.

Mă pufnește râsul când citesc despre el că „are experiență reală în teatrele de luptă”. Serios? Că ce? L-au chemat ăia să le inaugureze popotele? Dacă nu mă credeți, hai să cităm chiar din cartea care e pe vine:

„În august 2004 am ajuns ofițer în cadrul Batalionului 121 de Cercetare, al Brigăzii 2 Mecanizată „Rovine”. Eram foarte mândru. Nu pot însă să uit prima zi la popotă, unde aveau de toate și mult. Am întrebat-o timid pe doamna care servea Nu vă supărați, câte feluri de mâncare pot să iau? și dumneaei mi-a răspuns zâmbind larg Câte vrei tu, flăcău, acum suntem în NATO. O ființă angelică, n-o voi uita cât timp voi trăi.”

Acum înțelegeți de ce e amuzant, dar și trist, să citești că are Ciucă experiență de război? Se lupta parte în parte cu shaormele sau cum?

Vă dau cuvântul meu de onoare că de fiecare dată când îl văd pe Ciucă, îmi vine în minte doar coperta cărții lui Bacalbașa, aia cu Moș Teacă. Cred c-o mai am și acum la Vâlcea, dacă nu uit, o s-o caut. Ziceți voi că Moș Teacă n-are ceva din Ciucă? De fapt, invers, ziceți voi că Ciucă nu e unu la unu cu Moș Teacă.

Dar dincolo de asta, chiar dacă ai reuși să-l simpatizezi cât de cât pentru calități care mie îmi scapă, cea mai mare problemă a ostașului apare când deschide gura. N-ai cum, efectiv n-ai voie să vorbești atât de gângav și să te exprimi atât de greoi, când tu vrei să fii președinte. Păi pe lângă Ciucă, Iohannis e un orator desăvârșit.

Vă zic, doar la ideea că Ciucă ar putea fi ales președinte îmi ies bubițe mici pe piele. Uite, o să vă zic ceva pentru care o să-mi iau multă *uie, dar dacă asta simt, asta spun, plus că o să înțelegeți mai bine cât de tare îl detest.

Dacă am avea de ales doar între Ciucă și Ciolacu, să mă iertați, prieteni, dar n-aș avea nici o ezitare, l-aș vota pe Ciolacu. Mulțumesc Bărbosului că ăsta nu e un scenariu real, c-ar fi trist s-avem de ales doar între un tăntălău și-un hoț.

Singura ipoteză în care chiar l-aș vota pe Ciucă ar fi dacă aș avea de ales între el și Simion sau între el și Șoșoacă. În rest, pun ștampila pe oponentul lui, oricare ar fi ăla.

Doamne, de când voiam să mă descarc și să scriu asta.

Bănuiesc că nu mai e cazul să vă întreb cum stați cu simpatia pentru „ostaș”, c-o să-mi spuneți voi de bună voie.

sursa foto: Inquam Photos/George Călin