Articol scris de Iulia.
…
… mă dădeam jos din pat în dimineața asta.
Știți zilele alea despre care e clar încă din prima clipă când deschizi ochii că o să fie un dezastru? Și în care cel mai bun lucru pe care l-ai putea face ar fi să te ascunzi sub păturică și să aștepți să treacă?
Ei bine, una din zilele alea am avut eu azi. M-am trezit cum nu se putea mai promițător, cu un cârcel de toată frumusețea în gamba stângă. Mă durea așa de tare de efectiv simțeam că-mi taie gazul și îmi dau lacrimile în același timp.
Am reușit cumva să-l fac să treacă, am coborât. Îmi simțeam tot capul plin de vată. Și nu, n-am băut aseară, dar presupun că ăsta e unul din avantajele vârstei – poți beneficia de o stare soră cu mahmureala fără să bei. Mai faci și economie, practic.
Mă rog. Treaba e că starea asta de vată în cap nu m-a părăsit toată ziua. Toată ziua am simțit o apăsare dubioasă pe ceafă și mi-am simțit mintea ca și cum s-ar fi chinuit să iasă la suprafață dintr-o mare de jeleu.
Evident, date fiind aceste circumstanțe, cel mai înțelept lucru ar fi fost să mă bag la loc în pat și pace. Da ce, poți? Că-n pana mea, viață, copil, câini, d-astea. Cică să fii adult. Bleah!
Și cum încercam eu așa să-mi târâi mintea și fizicul, rugându-mă arzător la toți sfinții, sfințișorii și orice alte entități mai mult sau mai puțin binevoitoare să treacă ziua asta cu bine, fiul mă roagă să-i fac frigănele, că-i e poftă.
Fac, că ce dracu să și fac? Scot franzela, scot tigaia, mă pălesc cu ușa de la dulap peste tibie. Nu prea tare, așa că înjur doar moderat.
Deschid frigiderul, scot laptele și apoi 2 ouă. Unul dintre ele îmi zboară în mod inexplicabil din mână și se pleoștește în toată splendoarea lui pe podea. De data asta înjur destul de copios.
Mă apuc să strâng oul împrăștiat, curăț, continui procedurile pentru frigănele. În timp ce scriu asta îmi dau seama că a fost pură inconștiență, să mă joc la propriu cu focul, la cum se prefațau lucrurile până atunci…
Dar mă rog, am reușit să fac frigănelele și să mă ard numai foarte ușor la un deget. Am mai înjurat un pic, tot moderat.
În timp ce se prăjeau frigănelele, mi-am pus la prăjit în prăjitorul de pâine o felie (de pâine, evident), cu gândul să o halesc cu unt și cu sare. Am reușit să pun untul pe ea, la sare lucrurile n-au mai mers la fel de bine, că am vărsat aproape jumătate din solniță. Din fericire, nu pe jos, ci „doar” pe blatul din bucătărie, deci a fost ceva mai simplu de curățat. Am înjurat printre dinți.
Apoi am zis să-mi mai torn ultimul strop de cafea gata făcută care mai rămăsese în cafetieră, dar am reușit să o torn mai mult pe lângă, decât în cană. N-am mai înjurat, am oftat a resemnare.
Una peste alta, nu vă mai plictisesc cu prea multe detalii, dar cam toată ziua mi-a mers așa – ori m-am auto-vătămat singură (vă povestesc cu altă ocazie cum am reușit să mă tai la ușă în 2 locuri la același deget), ori mi-a mers prost pe partea de muncă – mi-am dat seama după vreo 2 ore de lucru că munceam la proiectul greșit… Ce mai, o zi din alea…
Iar finalul nu s-a lăsat mai prejos. Am zis să trag o fugă până la magazin să târguiesc niște treburi de care duceam lipsă prin casă. Așa că am înșfăcat telefonul, țigările și căștile și am plecat cu ele spre cuierul unde îmi mă aștepta cumințică geanta.
Și atunci s-a întâmplat ceva ce poate părea inexplicabil. De fapt nu, este inexplicabil, dar nici măcar nu mai am de gând să îmi bat capul.
Că li s-a mai întâmplat și altora, numai că la noi se întâmplă în versiunea next level.
Ce s-a întâmplat, mă întrebați? Ei bine, cum ajunsesem eu binișor lângă cuier și mă pregăteam să îndes toate obiectele mai sus menționate în geantă, mi-a zburat din mână – asemeni oului de dimineață – cutia cu căștile.
La impactul cu podeaua, cutia evident s-a deschis, iar căștile au zburat dintr-ânsa care încotro. Ei bine, da, încotro ăsta e interesant.
Pentru că pe una dintre ele am găsit-o în câteva fracțiuni de secundă, în timp ce cealaltă… dusu-sa! Unde? Numai ea știe? Probabil în Narnia, în căutarea altei surate plecate într-un mod similar. Dar revin imediat și la asta.
Băi fraților, vă jur, am căutat în toate părțile posibile și imposibile. Ca să înțelegeți cam despre ce vorbesc: este un holișor de cca 1 metru pe 1 metru jumătate. În stânga – cuierul. În dreapta – ușa de la baie. În spate – ușa de la birou. În față – ușa de ieșire din casă, care dă în alt hol, care duce afară.*
Nu există nici un fel de crevase, găuri negre ori alte locuri dubioase unde s-ar putea ascunde o afurisită de căscuță. Există numai 2 pantofare – unul în holul din casă și unul în holul de „afară”, ambele lipite de podea, deci nu există, să zicem, posibilitatea să se fi pitit pe sub ele.
Mai există o mică piesă de mobilier, cam cât o noptieră, să zicem, cu un sertăraș care funcționează pe post de pungă cu pungi pentru toate cele 5 pungi pe care le deține familia noastră. Ăla are fix atât – un sertar și picioare. Deci orice e sub el, se vede.
Băi, am răscolit (vorba vine, că nu prea aveam ce…) prin toate părțile. M-am pus pe jos în patru labe, am bântuit prin birou, prin baie, prin hol, am răsturnat toate perechile de papuci, doar-doar o fi sărit căscuța buclucașă în vreuna din ele.
Nimic. Nada. Zero. Ioc. Casca mea a plecat în Narnia și aia e. Probabil s-a dus după ailaltă, a lu’ Fritz. Că după cum lăsasem să se intuiască mai sus, nu e prima dată când are loc un astfel de fenomen la noi în casă.
Acu ceva luni, Fritz se afla în bucătărie, unde nu mai știu exact ce făcea, ori că tocmai își scosese căștile din urechi și se pregătea să le bage în cutiuța lor (căștile lui, să fim bine înțeleși, diferite de cele din povestea mea de azi), ori că fix pe dos – adică le scotea din cutie să și le îndese în urechi.
Nfine, n-are a face mișcarea exactă, ce e cert e că, așișderi mie, și lui i-au zburat în mod magic din mâini. Pe una dintre ele a găsit-o aproape instant. A doua – ia-o de unde nu-i.
Am răscolit de nebuni toată bucătăria noastră care a) oricum e mică și nu prea sunt multe chestii în ea și b) are plinte sub mobilă, deci nu prea avea unde să se ducă afurisenia. Cu toate astea, am demontat plintele și am căutat și pe sub mobilă. Nimic. Nada. Zero. Ioc.
Ca să ne înțelegem și mai bine, asta e bucătăria. Mno, explicați-mi voi unde în 6 metri pătrați a putut să dispară o cască, fără a mai fi regăsită vreodată.
Și apoi mai explicați-mi unde pe holul de nici doi metri pătrați a dispărut o altă cască, fără a mai fi regăsită și fără a lăsa în urmă-i vreo urmă sau vreun indiciu.
*dacă vă întrebați de ce avem un hol care dă în alt hol, explicația e relativ simplă: holul dinspre „afară” inițial nu a fost hol, ci un fel de terasă în trepte de pe care se intra direct în casă.
Însă creștinii care au construit casa și-au dat probabil seama la un moment dat că, oricât de sexy ar arăta în filme, nu e neapărat pont să n-ai o zonă „tampon” la intrarea în casă, mai ales când stai la țară și mna, mai un noroi, mai o mizerie, d-astea… Așa că au procedat la închiderea respectivei terase, astfel încât acolo acum e un hol mai lung, care dă în holișorul ăsta mic de se vede în poză, care dă în casă.
Așadar, aștept cu interes explicațiile voastre pentru acest gen de zile și de fenomene paranormale, sper să nu mai pățesc ceva pe ziua de azi și-mi țin singură pumnii ca ziua de mâine să fie oleacă mai pașnică, nu de alta, dar dacă lucrurile continuă în ritmul ăsta, până sâmbătă ajung dreq ori la UPU, ori la glumeți 🤓.
sursa foto: freepik.com
Fix…da´ fix in ziua in care cumperi alte căști, apare, de nicăieri, casca pierduta. Așa ca nu dispera.
Comentariu beton!53
Exact, dar exact la asta mă gândeam adineauri, când am decis că îmi bag picioarele și azi mă duc să îmi cumpăr căști.
Și jur că o să vin cu ele acasă și până la finalul zilei o să apară și ailaltă 🤣
Comentariu beton!21
In a doua poză văd o singură suprafață unde ar fi o cască:sub dulăpiorul mic, că are picioarele de poate intra ceva sub el,fiind parchetul in toate culorile,se ascunde fără urmă;la mine chestiile astea le găsește numai aspiratorul,noroc că îl am fără sac și orice chestie mică și tare face zgomotul pe măsură când ajunge in cana colectoare.
Nope, nu e. Am aspirat prin toată zona de mai să ridic parchetul din loc. Tot aspirator fără sac. Nimic. Nada. Ioc 😐
nu la UPU! nu zilele astea, că rămînem fără article (uneori) sîmbăta…
unde, nu e important! cum le găsești, de căști zic, îți iesplic io: mergeți matale frumos la magazînu’ de căști, cumparați alte două seturi, și să vezi cum apar alea lipsă! apoi, precum mamaie cu ochelarii, le trajeț cîte o sforicică la fiecare pereche și le purtați pe după gît; dupe vrîstă, tant iulia…
mai ar fi soluția să procedați precum @Vasilesqiu în cazul plecării lui Vasile; cînd treceți pe lîngă oameni care poartă căști ca ale voastre, le puteți șopti: „dac-o vedeți pe căscuța X (sper că le-ați pus nume creștine, da?) să-i spuneți să vină acasă, c-o iubim și îi simțim lipsa…”
bine, în scenariul a doilea nu știu dacă treceți de al doilea-treilea purtător de căști… nino, nino…
Comentariu beton!41
Nu mai vreau d-alea cu sfoară, am avut 2 perechi. mă rog, le mai am și acu, că nu s-au pierdut în Narnia 😂
În rest, pentru sugestia nr 1, vezi răspunsul de mai sus. Iar pt nr 2, nu are cum să funcționeze, că nu au dispărut în afara casei.
Deci cel mult să ne spunem unul altuia 🤷♀️
Da’ te-ai gândit ca poate nu era decât o căscuță in cutie și cealaltă o fi pe unde ai ascultat ultima oară ce asculți tu la căști? Zic și io…
Ntz. Erau sigur amândouă, că vorbisem la telefon fix înainte să mă pregătesc să plec. Și după ce am închis, le-am băgat în cutiuță, am luat și restul obiectelor și aia a fost 🤷♀️
Îmbârligate sunt căile Domnului…I s-or fi stricat căștile îngerașului tău păzitor și s-a întrerupt comunicarea cu Șefu suprem. Și cum ii plăceau ale tale, asta e explicațiunea… Fac și io haz de necaz, știu că ești necajită….
Comentariu beton!11
E o explicație foarte plauzibilă, că sunt și simpatice tare, nu-s d-alea seci, albe sau negre, sunt un bleu tare drăguț 😁
Și nu, nu mă mai necăjesc, că nu ajută la nimic. Mai bine facem haz de necaz 🤪
Eu am renunțat să caut lucruri care dispar misterios. E mai sănătos din motive de nervi.
Nu mai zic de șosete. Dispar în universul șosetelor fugare cât ai clipi.
Comentariu beton!11
Aia zic, mai bine nu mă mai enervez, că nu folosește la absolut nimic.
Legat de șosete, începe să îmi fie cam frică, cred că am cel puțin vreo 2 luni bune de când n-a mai dispărut nici una!
Cred că pregătesc un complot masiv, ceva 🤔
Comentariu beton!20
Unul dintre băieți a făcut o pasiune pentru un telefon mobil total nefuncțional. Îl plimba cu el așa pe post de mobilă. L-a pierdut (ca multe altele) într-o zi. Și de atunci nici nu l-am mai găsit oricât l-am căutat o buna perioadă de timp. Și e simțitor mai mare decât o căscuță. Și era, logic, fix în locul unde ne uitasem de vreo 100 de ori. Sub canapea după unul din picioarele canapelei.
Așa i-am căutat eu într-o zi de nebună pucul de hochei lu’ fi-miu. Se jura copchilu că i-a zburat sub canapea și nu e!
Inițial am zis că e el beregleg și nu s-a uitat cu atenție. Așa că, cu maximă superioritate, m-am aplecat eu să mă uit. Și ce să vezi? Pucul ioc!
Noroc că mi-a dat prin cap după vreo 10 minute să schimb perspectiva și m-am uitat din partea ailaltă, dinspre spatele canapelei. Fix după un picior se pitise sărăcia!
Io am fost mai norocos. în vremuri imemoriale când aveam cravată roție de pionier am fost iarna în parcul Tractorul, la bazinul ăla cu arteziană, acum teren de fotbal. Înghețase apa și părea un pationar pe cinste.
Era, dar erau și doi băieți mai mari care nu știu cum jucau hochei în 2. Au jucat până cumva pucul s-a strecurat între pereții bazinului și gheață, era o bandă cam de 10 cm de apă. Dusu a fost pucul. Dar și eu când să plec acasă mi-a scăpat piciorul cu gheata fix în marginea aia lichidă. Vara, când era secat lacul, mi-am amintit de puc, știam precis locul și l-am recuperat dintre resturile de frunze de acolo.
Da’ in geanta ai cautat? Poate a facut tumbe si s-a ascuns acolo. Si se stie ca in geanta unei femei sunt gauri negre.
Comentariu beton!14
Deci acolo dispar banii când pleacă soția mea la shopping…
Comentariu beton!29
Da, deși era eminamente improbabil, că la momentul saltului căscuțelor încă nu apucasem să o iau din cuier.
Am deschis chiar și compartimentele de la pantofar și am căutat prin ele și prin papucii din ele, în ipoteza în care ar fi descoperit casca tehnologia teleportării.
Eu zic sa încerci varianta de aici https://mihaivasilescublog.ro/2024/02/16/metoda-miraculoasa-gasesti-obiecte-pierdute-casa/?cn-reloaded=1 😉
Executat și asta, păi ce suntem, începători? 😂
Comentariu beton!14
Păi nu ne-a învățat domnul sef de blog cum găsim obiecte pierdute? 😅
Ceva cu cană/pahar întors în jos și zici nuj ce incantație si apare sărăcia? 😂
Io încă n-am avut de ce să încerc, nu pot să confirm că funcționează… dar zău ca aș încerca decât să iau alte căști.
Încercat, n-a mers. Și cred că e din cauză că obiectul nu e pierdut, ci pur și simplu dus în universul ăla paralel în care a plecat și ailaltă cască și pace 😂
In buzunarul unei haine din cuier? 🤔
Zic si eu, pațita cu o cheie de masina, gasita intr-un pantof dupa 4 luni, cand eram pe punctul de a comanda una noua….
Răscolit. Nimic 😐
Eu am găsit o cheie de mașină (cred că am povestit parcă pe aici) la vreo câteva luni, DUPĂ ce comandasem deja una nouă, înghesuită între spătarul și șezutul unui scaun de birou.
Ai dat drumu la muzica? Zic si io 🙂
Trebuie sa aduceți o persoană nouă să se apuce de căutat în hol, să aibă o perspectivă diferită de a voastră. Eu mă așteptam să ne zici că ai găsit-o până azi într-un buzunărel, bine ascunsă.
Neah, am renunțat. Aia e. S-a dus, să fie sănătoasă 😁
Ce ai pățit cu căștile mie mi se întâmplă frecvent cu cerceii și șosetele. Am o colecție de întreagă de șosete desperecheate și cercei singulari care își așteaptă jumătățile, plecate într-o lume mai bună sau univers paralel sau ceva.
Comentariu beton!13
Scriu in grabă. Aștept pe fie-mea a mică să vină cu boyfriend-ul (recalificat de curând logodnic, de cred că fiică-mea face cârcei la mâna tot căutând o poziție optimă pentru expunerea inelului) și am reușit să pierd de trei ori ochelarii in două ore. Și da, am sfoară pe dânșii dar trebuie să-i scot când mă extrag din pijama, apoi când mă spăl etc. Apoi am pierdut telefonul și mai aștept. Fug c-au ajuns logodnicii.
Comentariu beton!20
Am mai povestit pe aici cand i-am cumparat lui fi-miu de la balci un cosulet din ala cu arc pe care daca apesi, sare mingiuca aia in sus. Si am zis sa ne jucam cu ea in bucatarie ca avem loc destul si daca sare sa vedem unde cade. De 3 ori am tras de arcul ala si mingiuca aia de plastic si vreo 2 cm in diametru a disparut de pe fata pamantului. Si la noi in bucatarie e fix ca la tine. Totul inchis cu plinte si sus si jos.
A 2a e ceva mai recenta. Ca orice doamna care se respecta, am in geanta inclusiv o unghera pe care la un moment dat nu am mai gasit-o. Am scos totul din geanta, obiect cu obiect si le-am analizat pe fiecare in parte. Am scuturat geanta. Nimic. Asta e, am concluzionat. Am pierdut-o si tre sa cumpar alta. Mi-am cumparat eu unghera? Mi-am cumparat. O bag in geanta si prima data cand cand vreau sa o scot din geanta, bag mana si scot 2 unghere🙄🤣🤣. Cea veche si cea noua 🤷♀️.
Comentariu beton!22
În hainele din cuier? Mai ales în gluga de la hanorac. Am găsit chestii pierdute departe tare de zona considerată de mine că arie de căutare. Mai ales piese de lego. Mamele știu ce zic.🫣😂🤣
Comentariu beton!11
Este fix în blana de la ușă/ prag! 🙂
https://mihaivasilescublog.ro/2024/02/16/metoda-miraculoasa-gasesti-obiecte-pierdute-casa/
Fenomene paranormale :-))
Sigur e in una din nisele (sic?) alea de langa usa dar mai in spate cat sa nu vezi fara lanterna 😊
https://freeimage.host/i/dl5W25b
Nu dispera! E acolo, undeva, mic și disperat și el. Eu sunt profesionistă la pierdut lucruri, știu cum e😉
Eu m-aș mai uit în cutia lui, poate dor doarme(ați văzut faza cu copilul care dormea în șifonier și lumea îl căuta disperată?).
Sau l-a prins ușa în cantul inferior.
Succes!
Să n-am ambiție, aveam senzația că-l citesc pe Jerome K. Jerome… Recomand cu încredere, umor de calitate.
Mey, compatimesc… Eu am pierdut de vreo 4 luni un papuc. In casa. Intr-o dimineata mi-am pus papucii ca tot omul la coborârea din pat. Dupa vreo câteva minute mi-am dat seama ca un papuc e al meu si celalalt al lui barbatu-meu. Si imposibil sa le gasim perechea corespunzatoare. La el e mai putin grav, pentru ca foloseste papucii doar când iese in gradina si cum toata primavara (si iarna, si vara) a plouat, nu-i bai, nu-i lipsesc. Da’ pentru mine papucii sunt mai indispensabili decât indispensabilii. Copchilu’ mare s-a jurat ca n-a facut glume proaste. Copchilu’ mic nu era acasa in perioada incriminata.
Long story short, papucu’ omului aparu dupa un timp (si fara incantatii, ca nu le cunosteam) de sub o canapea. Al meu, nema, nici in ziua de azi. Nu arunc papucu’ unu, ca mai serveste si ca tapeta pentru muste. Si cine stie poate o aparea intr-o zi si doiu. Ma duc sa iau o cana.
Comentariu beton!11
‘When It rains it pours’ zic astia pe aici pe unde mi platesc taxele:)
Aici totul se rezolva cu o cana de ceai :). Nu exista nimic pe lume sa nu poata fi rezolvat cu o cana de ceai (cu lapte, fireste:)).
S a agățat casca în haine și nici n a mai ajuns pe jos? Pățit cu un cercel. Am cautat pe întuneric cu lanterna de la telefon pana m am plictisit. Locatia: o parcare de supermarket, lângă masina. Când am ajuns acasă, cercelul se uita la mine de pe poșetă, pe fermoar. E una din aia mica stil postas și nu am mai dat o jos din gât…
In geanta ai cautat? Nu de alta dar am pǎțit la fel si una,inexplicabil cum,era in geanta slobodă. Apoi apple are app cu find my airpods si mie imi este de folos mai ales daca adorm cu aipods urile in urechi ca am cautat odata de nai aveam un pic si demontam canapeaua bucati.
Exista o aplicație, pe care am testat-o acum, pods finder (xiaoqiaolocker) si o gasesti in play store. Am niște casti de la huawei și le-am pus în locuri diferite. După o scanare a dispozitivelor legate la Bluetooth și după ce am ales acele căști, acestea au început să scoată un ciripit. Informația asta nu cred că te mai ajuta acum, având în vedere că sigur te-ai deconectat de la casti și mai mult ca sigur bateria s-a descarcat de mult, dar poate te va ajuta pe viitor. Din câte am văzut în playstore, aplicația are un abonament. Dar pentru a găsi prima pereche de căști nu plătești nimic.
Succes!
Iulia mamă, este clar ca lumina zilei, casca ta s-au dus după a lui Fritz, că doar iubire iaște și acolo!
Am vazut pe cineva de pe aici ca a mentionat o aplicatie si chiar voiam sa intreb daca nu au si ele asa ceva.. Trebuie vazut daca nu are cumva producatorul.
Eu am unele JBL si cand pierd o casca o fac sa tipe de pe aplicatia din telefon 😁
Imi place ca si scrie in app sa nu dai drumul la chestia aia cu casca in ureche pentru ca tipa dupa ajutor destul de tare 🤭
Mult succes daca ai cum sa incerci asa ceva. Ar trebui un pic grabita treaba insa ca daca ii moare bateria….aia e.
Vezi ca mizeriile astea mici au ceva magnet, poa sa se fi prins de banda metalica de sub usa, in bucatarie la fel sub usa de la masina de spalat vase sau ceva