Prieteni, trebuie să vă semnalez un caz demn de Cartea Recordurilor, NASA și Premiile Nobel, la un loc.

Dacă n-aș fi văzut cu ochii mei și dacă n-aș fi auzit cu urechile mele, de atâtea ori, n-aș fi crezut că e posibil așa ceva. Ia fiți atenți aici.

Distinsa stăpână a sufletului meu este perfect capabilă să te ghideze prin telefon, adică fără să fie de față, către orice magazin în care ai vrea tu să ajungi din Mall Băneasa și din AFI Cotroceni.

Indiferent unde m-aș afla, în unul din cele două mall-uri, o sun, îi zic unde sunt și, mai ales, unde am nevoie să ajung.

Mă ghidează fix cum ați văzut voi în filme că sunt ghidați spionii care au ajuns într-o clădire pe care n-o cunosc.

– Spune-mi ce vezi în jur.

– Un H&M?

– Femei sau bărbați?

– Hă?

– H&M-ul e de bărbați sau de femei?

– Păi eu de unde să știu?

– INTRI ȘI VEZI CE SCRIE!!!

Intram și vedeam ce scria, după care mă ghida cu precizie de centimetri până în locul unde trebuia să ajung. Mergi înainte 25 de metri, faci pe prima la dreapta, după care mai mergi 12 metri și 50 de centimetri, apoi faci la stânga și-ai ajuns.

În ambele mall-uri, oriunde m-aș afla, nu trebuie decât s-o sun și să-i spun unde am nevoie să ajung. Dacă n-ați călcat vreodată într-un mall n-aveți cum să înțelegeți la adevărată valoare, probabil nu vi se pare mare scofală.

Dar poate c-ați fost măcar o dată în această viață într-un magazin IKEA. Pentru că, dacă ați fost, acum o să vă dau decisiva. Fraților, distinsa ființă este perfect capabilă să facă exact același lucru și în IKEA.

Voi înțelegeți ce zic eu aici? E capabilă să te ghideze de la „bucătării” la „dormitoare” (am ales la întâmplare) într-un magazin IKEA, fără să fie de față.

Treabă care pe mine nu doar că mă depășește complet, dar o consider demnă de semnalat către NASA.

Băi, oameni buni, pentru mine culoarele alea din interiorul IKEA sunt niște mistere mai greu de pătruns decât orice labirint de pe lumea asta. În viața vieților mele n-am reușit să merg la IKEA și să caut ce aveam nevoie fără să mă rătăcesc.

Ultima oară când am fost nevoit să ajung singur în IKEA eram convins că aia a a fost, acolo s-a terminat tot. O să rătăcesc pe culoarele alea până o să mă sting de foame și de sete într-un colț.

Marele meu noroc a fost că mai existau și alți oameni, că altfel m-ar fi găsit tot acolo și peste șase luni, rătăcind în încercarea de a găsi ieșirea.

Niciodată nu am fost în stare să revin în locul unde văzusem ceva ce-mi trebuia și nu l-am luat în momentul în care l-am văzut. Pentru că mă învăț greu minte, de fiecare dată când îmi spuneam „lasă că mă întorc și-l iau mai încolo” nu mai reușeam NICIODATĂ să ajung la respectivul obiect.

Pur și simplu ce se întâmplă acolo este mult peste nivelul meu de inteligență și de orientare în spațiu. Pentru mine să merg la IKEA singur e ca și cum m-ai trimite în jungla amazoniană și mi-ai spune „lasă că te orientezi tu la fața locului”.

De-aia mă gândeam să profit de aceste abilități aproape paranormale ale ființei de lângă mine și să deschid un business de genul „Lost in IKEA” sau „Te-a învins mall-ul?”.

Iau un număr din ăla cu suprataxă pe care poate să sune orice rătăcit care vrea să mai vadă vreodată lumina zilei.

Știu, o să-mi ziceți că există desk de informații în mall-uri și în IKEA. Da, există, doar că punctele info nu se află NICIODATĂ pe lângă tine în momentele in care ai nevoie.

Pe când la numărul de telefon 0733SAVEMYASS o voce suavă o să te ghideze până te vezi înapoi în mașina ta și poți să dai drumul la lacrimile izbăvitoare.

Ce ziceți? O să meargă?

sursa foto: freepik.com