Nu, că trebuie să vă zic asta, nu de alta, dar îmi vine să plâng și să râd, în același timp.

Locul meu de parcare este sub un cablu de curent electric pe care se așază toți graurii din cartier. Până aici nimic greșit, doar că graurii ăștia sunt în permanență stricați la stomac sau suferă de vreo boală care-i face să se găinățeze extrem de des. Evident, NUMAI pe mașina mea.

Prin urmare, că vreau sau nu, trebuie să-mi spăl mașina măcar o dată la două zile. Nu știu dacă sunteți la curent, dar excrementele de pasăre pătează și corodează vopseaua. Prin urmare, dacă n-o spăl, pățesc cum am pățit și la mașina anterioară care avea tot portbagajul pătat de la excremente de grauri.

Cum locul de parcare nu prea am cum să-l schimb, că noi aici in cartier avem din alea plătite la primărie, n-am de ales și spăl mașina cam o dată la două zile.

Nici măcar nu m-aș plânge, că-mi place s-o spăl, dacă n-ar fi apărut o situație nouă. În sensul c-o să plec de acasă vreo 9 zile fără mașină. Prieteni, știți cum îmi fac graurii ăia mașina în 9 zile? Practic, îi schimbă culoarea. Știu exact ce vorbesc, că și pe cea dinainte tot la o plecare din asta mi-au pătat-o.

Ce să fac, ce să fac? Că după cum ziceam, locul de parcare nu prea am cum să-l schimb.

Până la urmă, ce credeți, mi-a venit ideea. Mi-am adus aminte că taică-meu punea o prelată pe Dacia lui când eram eu copil. Vă dați seama c-am intrat pe net imediat, am dat căutare după „prelate mașină” și, absolut surprinzător, am găsit. Am comandat una în secunda doi.

Mare mi-a fost bucuria când mi-a livrat-o curierul și se potrivea pe dimensiunile mașinii mele de ziceai c-a fost făcută pe comandă, jur.

Fericit că am prelată, ieri ce m-am gândit eu? Hai să mă duc să spăl mașina și să pun prelata pe ea. Că luni plec și nu mai merg cu ea până atunci. E Paștele, n-am unde să mă duc.

Zis și făcut, am spălat mașina, am pus prelata pe ea și cu asta basta. Sau așa credeam eu.

Azi-dimineață m-am uitat de la balcon și-am râs încântat când am văzut juma’ de prelată plină cu găinaț de graur. Da, da, găinățați-vă cât vreți, că NU MĂ MAI INTERESEAZĂ, mi-am zis satisfăcut și m-am băgat la un serial.

Acum vreo jumătate de oră, am coborât până jos să duc gunoiul. Zic, hai să văd de aproape cât găinaț s-a strâns pe prelata mea. M-am dus la mașină și-am rămas cu gura căscată, adică fix cum sunt și acum când scriu.

MI-AU FURAT PRELATA, prieteni. Nu mai e! Jur că nu mint și nu fac mișto, mi-au furat prelata de pe mașină ziua în amiaza mare, eu fiind acasă. De-aia vă spuneam că-mi vine să râd și să plâng în același timp.

Oare or fi luat-o graurii ăia, ce credeți?

Partea și mai amuzantă este că prelata a venit însoțită de un cablu oțelit și un lacăt cu cifru. Când am pus-o pe mașină, m-am prins și de ce, pentru că avea armătură și loc special pe unde să introduci cablul ăla și să pui lacătul.

Evident, n-am pus niciun cablu și niciun lacăt, le-am dus liniștit în casă. Pentru că „hai, frate, doar n-o să-mi fire cineva prelata”. Vă dau cuvântul meu că exact așa mi-am zis, nu m-am gândit vreo secundă să pun lacăt la prelată. Da’ ce, suntem animale? Well…

Dincolo de orice glumă, mi se pare extrem de trist că așa ceva se poate întâmpla într-o țară care se vrea civilizată. Ne mințim că România crește și se îndreaptă în direcția care trebuie, dar tristul adevăr este că azi, în Sâmbăta Mare, un cetațean n-a avut nicio problemă să-mi fure prelata de pe mașină. Sau mai mulți cetățeni, că poate nu era singur.

Nu, pentru mine nu contează că e Sâmbăta Mare, eu am alte valori în viață și religia nu e printre ele, dar pentru ăla sau ăia care au furat-o sunt sigur că contează. Îmi pariez viața că diseară vor merge la înviere să ia lumină sfântă și să se roage să-i ajute Dumnezeu. Dacă-i întrebi cu cine votează, or să-ți explice că s-au săturat de hoții care ne conduc.

N-aveți idee cât de silă mi-e de tot ce se întâmplă în această țară. Dacă aș avea cum, mâine dimineață aș emigra și nici că m-aș mai întoarce vreodată.

Dacă aveți impresia că sunt trist pentru pagubă, să știți că mi se rupe plua de bani, a fost ieftină prelata. E vorba despre cum să trăiești într-o țara în care cineva a considerat că trebuie să mi-o fure, DOAR PENTRU CĂ POATE.

Atât pentru această Sâmbăta Mare binecuvântată. Sau ceva.

sursa foto: freepik.com