Am văzut pe netflix o mini-serie, Vortex. Ceva franțuzesc, SF, destul de bine făcut, dar nu atât de bine făcut cât să te dea pe spate.
Ideea, în sine, e foarte tare, dar au făcut și ei ce-au putut cu punerea ei în practică. Una peste alta, dacă am rezistat la cele șase episoade înseamnă că ceva-ceva e de capul lui. Măcar că te face curios să vezi finalul, și tot te uiți.
Anyway, nu despre serial voiam să vorbim, ci despre ce mi-a trecut prin cap să vă întreb în timp ce mă uitam la el.
Fiți atenți aici. Presupunem că s-ar putea, cu ajutorul tehnologiei, să vorbiți cu cineva care nu mai este printre noi. Cineva la care ați ținut imens și-a plecat din această lume lăsând între voi lucruri nespuse pe care le-ați fi vrut spuse.
Poate o mamă, poate un tată, poate un fiu, poate o fiică, poate o soră, poate un frate, poate o iubită, poate un iubit, poate o soție, poate un soț. Ați prins ideea, cineva la care să fi ținut și care a dispărut pe neașteptate, deși ați mai fi avut atâtea să-i spuneți.
Ei bine, cu ajutorul unei perechi de ochelari VR și al unei tehnologii disruptive, ați putea sta, timp de câteva minute, față în față cu persoana care nu mai este.
Atenție! Ați fi față în față la propriu, nu vorbim despre holograme sau altceva de genul. Tehnologia respectivă vă duce înapoi în timp, într-un moment în care mai trăia, tocmai ca să puteți vorbi. Ulterior, viața și-ar urma cursul, ar pleca dintre noi, dar voi ați fi împăcați că i-ați spus ce aveați de spus.
Și-acum vine întrebarea: cui i-ați spune și ce? Pe cine ați alege? Ați avea timp să-i spuneți tot ce v-ați dori să știe, în cele câteva minute în care sunteți față în față?
Mamei. Te iubesc! Mama era foarte pupăcioasă și îi plăcea să-și arate afecțiunea. Dar eu ma simțeam incomfortabil și mă jena acea atitudine, mă jenau îmbrățișările, plânsul când plecam de acasă etc., așa că o respingeam. Regret acum enorm! Între timp m-a învățat fiica mea cum să iubesc, este ca mama
Comentariu beton!131
Mișto ai zis.
@IoanaS.
Așa sunt nevasta și fiul meu
@OldJohn sper sa nu fie si la voi aceeasi cauza care a fost la mine. Tata era foarte rece si sever pana la paroxism, a fost singura persoana care m-a facut vreodata sa ma p,ș pe mine de frică, la propriu. Doar privind retrospectiv am inteles cat de mult ma iubea. L-am mimat, fetele au tendinta asta, tu ai baiat. Abia dupa 7 ani dupa ce s-a dus tata am aflat, de la mama, ca i-a spus ei, o singura data, ca este foarte mandru de mine si ca sunt chiar mai inteligenta decat el. Nu m-a lasat vreodata sa inteleg asta. Am ajuns sa-l inteleg doar la foarte multi ani dupa ce s-a dus, privind retrospectiv la ceea ce a facut pt mine, dar si la istoria lui, cu mama lui vaduva de razboi la 21 de ani, cu doi copii. Bunica a trebuit sa fie tare-tare, nu s-a recasatorit veci, doar si-a asteptat sotul inca 67 de ani de atunci. L-a obisnuit ca trebuie sa fie dur ca sa razbeasca. Ma bucur ca fiica mea a reusit sa rupa lantul asta. M-a dezmembrat si reconstruit la loc, spunandu-mi, de la trei ani si de mai multe ori pe zi ca ma iubeste. Oricum, sigur nu este la fel la tine, insa incearca, ca tata, sa vorbesti cu el. Ceva-ceva tot se prinde, daca nu astazi, atunci maine. Sa nu ajungi sa regreti ca nu ai facut mai mult pentru ei doi
Nu aș face asta. Mi-ar fi oricum greu să trec peste, să văd persoana respectivă și să o pot vedea doar odată, pentru câteva minute, m-ar da peste cap. Știind că oricum nu mai este și nu pot schimba nimic.
Comentariu beton!38
As vrea sa o rog pe mama sa ma ierte ca n-am prea fost langa ea,nici macar in ultimile clipe ! Si sa-i spun ca o iubesc.
Comentariu beton!29
Am pierdut numarul articolelor care se potrivesc cu evenimentele din viata mea..
Pe 30 iunie ar fi fost aniversarea de la nunta.
I-as spune doar ca nu stiu cum face de unde este, cer, univers, ceva buhuhu, dar vreau sa ii multumesc ca are grija de noi si ca am reusit sa il cresc pe cel mic (3a8l) fix cum ne-am dorit amandoi. Este un copil vesel, rade din orice si are caracterul lui. Mereu intretine atmosfera pe unde mergem.
Si ca da, poti creste un copil fara telefon/televizor, desi toooti din jur ne spuneau „lasa, ca vedeti voi”.
I did it, beibi!
(stiu, stiu, ca nu este fix situatia data de tine „într-un moment în care mai trăia, tocmai ca să puteți vorbi. Ulterior, viața și-ar urma cursul, ar pleca dintre noi, dar voi ați fi împăcați că i-ați spus ce aveați de spus.”) 😀
Comentariu beton!110
Băi…
Pe bunica as alege-o. Am iubit-o mult si eram prea mica si prea proasta atunci cand s-a dus la Rai. I-as spune cat de mult o iubesc si cat de rau imi pare ca nu am stiut sa o protejez si sa o ajut in ultimul ei an…
Având în vedere timpul scurt, de dar câteva minute, aș alege să mă întâlnesc cu bunicul patern. I-aș zice doar „Mulțumesc”.
Dacă ar fi vorba de o o zi întreagă, atunci m-aș întâlni cu tata. Chiar dacă o zi nu poate compensa lipsa, măcar aș primi câteva răspunsuri.
Iaca ce chestii răscolești de lunea. N-ai dormit bine, omule?
Comentariu beton!36
Iartă-mă tată!
Comentariu beton!29
Am vazut Vortex si mi-a placut.
Lui tata. As vrea sa ii spun ca are un nepot. Si ca ar fi tare mandru de el. Ma batea la cap sa ma marit si sa fac copii. Iar eu i-am spus enervata cu cateva luni inainte de a muri ca nu o sa ma vada maritata si cu copii. 2 luni mai tarziu a facut un atac de inima😢
Imi pare rau ca i-am zis asa ceva.
Comentariu beton!49
Cu tusa Drina, sora tatalui meu. I-as spune ca imi pare rau ca nu am fost mai atenta si mai conectata la povestile si cantecele ei. A fost un om minunat care parca si-a gresit epoca in care s-a nascut iar eu eram prea mica sa-mi dau seama cate as fi putut invata de la ea.
Comentariu beton!26
Ai mei traiesc toti. Parintii au o varsta inaintata.
Poate domnului invatator, i-as multumi ca a vazut si a scos din mine ce era mai bun, cu blandete si inteligenta. Dar am inteles tarziu, mi se parea ca asa trebuie sa fie, pana am vazut ca, desi asa ar trebuie sa fie, nu e asa decat foarte rar…
Comentariu beton!29
I-aș spune tatălui meu că m-a crescut greșit. Că m-a învățat să fiu prea bună, prea miloasă, prea corectă, smerită și mereu cu capul plecat, prea încrezătoare în oameni. I-aș spune să imi dea o palmă să mă trezesc și să văd adevarata lume și să mă sfătuiască cum să trăiesc fără el…
Comentariu beton!26
Eu pot sa ii spun, dar nu ma mai lasa inima…
Da’ știu că ne dai greu de la prima oră…. 🙂
Pe mama și bunica.
Mamei i-aș spune că am iertat-o. N-am meritat ceea ce a fost și știu că n-o să mă “repar” niciodată cu adevărat (în ciuda terapiei).
Bunicii i-aș spune că o iubesc și i-aș mulțumi pentru că, în ceea ce o privește, am fost ok așa cum am fost și nu mi-a condiționat afecțiunea de performanțele școlare.
Comentariu beton!25
Nimic. Doar să fi fost acolo să îl țin de mână, nu aveam nevoie, de fel, de multe cuvinte. Era îngrozit de spitale. Și a fost singur, singur. La ultimul mesaj pe WhatsApp, pe care îl am încă în telefon (nu pot să-i șterg numărul, deși s-au făcut doi ani și șapte luni) mi-a răspuns în vis, de multe ori.
Comentariu beton!39
Aș vrea câteva minute cu sora bunicii mele, îi ziceam mamaia Ioana.
I-aș mulțumi că mi-a făcut copilăria mai frumoasă.
A murit când aveam 10 ani. Nu i -am oferit decât iubirea de copil, nu m-a dus capul să îi mulțumesc.
Comentariu beton!28
Cred ca-i suficient. Batranii sunt asa de neglijati, cred ca i-ai facut viata la final mai frumoasa, sa se simta iubita si necesara cuiva.
@SAM, mulțumesc pentru cuvintele frumoase și înțelepte.
Neata! Nu e nevoie de nici o tehnologie ca sa putem vorbi cu cei dusi pe alte planete. E suficient sa ne conectam cu sufletul la amintirea pe care o purtam in noi si putem sporavai cite-n luna si in stele.
Daca vreti mai mult, adica un dialog, faceti hipnoza spirituala.
Enjoy!
Auzi, pot să te rog să vorbești cu taică-meu și să-l rogi să joace la loto niște numere pe care ți le zic io? Zi-mi dacă poti, că intru imediat pe site la loteria română să downloadez arhiva.
Mă, eu ziceam totuși de o chestie serioasă, nu de halucinații.
Ma gandeam ca nu-i raapunzi doamnei, ca sa nu strici atmosfera…
Ei as!!
Comentariu beton!17
@Irinoush, păi cine a început? 😛
Putine cuvinte care stiu ca l-ar face mandru: „Ai avut dreptate, tata, cu tot ce mi-ai explicat”. In rest, nici nu vreau sa ii vorbesc, vreau doar sa-l vad. De prisos cuvintele, dar imaginea lui, ar fi nepretuita…
Comentariu beton!17
Eu am mare parte din familie….plecata. Unii mult prea devreme, 40-50 ani ca varsta.
Insa, daca mi-as dori sa-i spun cuiva ceva – ar fi tata. De 23 ani nu mai e – l-am pierdut mult prea devreme, la 16 ani, in urma unei lupte urate si lungi cu o tumoare cerebrala; si nu am inteles niciodata de ce un om trebuie sa indure atat.
Pesemne ca Dzeu sau cine o fi acolo sus, avea nevoie de un inger nou.
Am ramas cu mama si am devenit brusc „parintele” ei, din cauza problemelor ei de sanatate – asa ca tatalui meu probabil i-as spune ca-i multumesc ca sunt cine sunt, ca am razbit si ca mi-a calauzit pasii. Te iubesc, tata si mi-as dori sa ne revedem!
Comentariu beton!26
I-as vorbi mamei. As ruga-o sa ma ierte pentru ca nu am lasat-o sa plece in liniste, pentru ca am chinuit-o cu drumuri pe la clinici si doctori – doar doar se va intampla o minune care, bineinteles, nu s-a mai intamplat, ea avand o boala incurabila. As ruga-o sa ma ierte pentru ca nu am avut indemanarea ei in a face injectii, iar calmantele si morfinele administrate de mine ii provocau durere inainte de a-i aduce calmarea durerilor. As vrea sa o iau in brate si sa-i mai spun o data ca este cea mai minunata mama.
Comentariu beton!61
Offff…ce greu ne-ați dat, și azi e luni!
Nu mai pot să zic nimic, doar mă gândesc la tatăl meu! Atât.
Comentariu beton!23
Tata. I-as mulțumi pentru toate momentele in care îmi făcea morala (care durea mult mai tare decât cele doua palme de la mama), pentru toate nopțile in care stăteam de vorba si puneam muzica, pentru prezervativele pe care le strecura, fără știrea mamei, in coletele trimise când eram studenta. Si i-as spune cat îmi e de dor de el in fiecare zi, de 34 de ani, de când nu mai e.
Comentariu beton!38
I-aș spune mamei că o iubesc și mi-aș cere iertare că nu am petrecut mai mult timp alături de ea. Și i-aș spune cât de recunoscătoare sunt pentru tot ceea ce a făcut pentru mine….
Aș da orice să mai pot vorbi cu ea măcar o dată…
Comentariu beton!20
Te iubesc! Asta as vrea sa i spun lui tata!
Comentariu beton!11
Bai, nu ti-am citit postarea aseara, aia cu Lewis, si acum ma faci sa plang in hohote! Ai mei au plecat de 21 de ani, si tot doare, si tot ii visez in fiecare saptamana, deci e oarecum ca o revedere.
Ma gandeam cu ani in urma ca daca ar fi posibila intoarcerea in timp as impiedica-o pe bunica, mama mamei, sa se suie pe un scaun, ca sa nu cada si sa-si rupa piciorul. Pentru mama a fost teribil de greu sa o vada in spital cu piciorul in extensie continua si am senzatia ca depresia ei s-a declansat atunci. Dupa aia a fost o spirala cumplita, nestiind cum sa fac s-o ajut pe mama, cum s-o scot din groapa aia, eu fiind si plecata la facultate si unicul copil, nici nu pricepusem ce greu a fost pentru ea plecarea mea de acasa. Nu era inca bine cand a murit tata, intoxicatie cu monoxid de carbon, mama a mai rezistat doar jumatate de an fara el. Ultima discutie cu tatal meu, dimineata cand ma ducea la autogara, a fost o incercare a mea sa-i linistesc, ca e ok si daca sunt singura, si el mi-a zis ca o sa-mi fie greu daca voi da de greutati. Uite ca sunt tot singura, si-am trecut si peste pierderea lor, si-a bunicilor, care traiau toti cand au murit ai mei ( cred c-a fost cumplit si pentru ei sa-si piarda copiii in care aveau cea mai mare baza). Noroc ca am avut prieteni care m-au ajutat.
Comentariu beton!30
La postarea de aseară nu ai ce să citești. La postarea de aseară ai de făcut un singur lucru: să dai play și s-o lași să te umple.
Fix despre asta este vorba in Ubik de Phillip K Dick!!
Nu știu, nu cunosc, mie mi-a venit ideea uitându-mă la Vortex.
@Adib Ah, Ubik! Mi-am amintit cartea. Ei, nu e chiar așa, nu sunt chiar vii adică sunt ținuți într-o stare vegetativă dar au ceva activitate cerebrală de care profită cei vii, dar și cei ”nevii” care stau la un loc. Cred că meșterul blogăr se referea la cei pristăviți demult.
O prietenă. Era bolnavă și m-a rugat s-o vizitez. Era departe, aveam copii mici, servici. Am reușit să mi adun zile libere, să pasez copiii la mama și am cumpărat biletele de tren.
Am ajuns la înmormântare. Vreau s-o rog să mă ierte.
Comentariu beton!39
Cu bunicul meu matern care s-a dus din cauza unui alzheimer diagnosticat târziu, înainte să apuc să mă întorc în țară…
Era omul pe care l-am iubit nespus iar ultima dată când ne-am văzut m-a confundat cu mama…Fugise de la cămin, 3 sferturi orb și cu mintea împărțită între trecut și prezent, dar sufletul și amintirea l-au adus la noi acasă.
L-aș îmbrățișa strâns și i-aș mai spune, simplu, cum îi plăcea lui: te iubesc, tataie! 😭
@MV: M-ai spart de la prima oră.
Comentariu beton!30
Cu tata. As vrea doar să știe că are 3 nepoți.
Dimineață am aflat că soția este însărcinată iar în aceeași zi noaptea taică-miu a murit, neștiind bineînțeles că va fi bunic. Atât. Știu că iubea enorm copiii.
Comentariu beton!32
Mult prea greu, asa, de luni dimineata. M-am gindit de multe ori, in ultimii 12 ani ce sa-i spun, daca m-as putea privi din nou, ochi in ochi, cu el, chiar si pentru citeva minute. De cele mai multe ori, revolta e prea mare, l-as certa cumplit ca au fost mai importante tigarile decit copilul de 4 ani si uite-ma, dupa atitia ani, cum inca ma zbat sa tin totul pe linia de plutire, singura. Ca ar fi trebuit sa fie aici, cu noi, linga noi, pentru noi si nu doar in amintire. Alteori sint mai blinda si ma gindesc ca nu i-as spune nimic, ci doar l-as stringe in brate. Tare de tot. Atit de tare incit sa-i absorb sufletul in al meu. Na, ca m-ai facut sa pling, ce dracu’, aveam alte intentii pentru ziua asta…
Comentariu beton!35
Frate miu, sa ii spun ca o sa il iubesc pentru totdeauna si ca nimic nu mai e la fel dupa ce pleaca el.
Comentariu beton!18
Cu tata. L-aș ruga să mă ierte că în ultimele lui clipe dormeam epuizat în mașină, pentru că în casă era plin de rude care veniseră să își ia adio. Dormeam pentru că de multe zile și nopti alergam la fiecare 4 ore să încarc buteliile de oxigem care îl ajutau să respire… Am coborât la mașina prietenei de atunci să stau câteva minute în liniște, am adormit instant. După câteva minute m-au chemat: „S-a dus!”.
Mă lăsasem de fumat cu 1 an înainte, tata a murit de cancer pulmonar (nu a renunțat la fumat până in ultimele săptămâni de viață). La priveghi și înmormântare am fumat ca un turc, voiam doar să mă duc după el să îl rog să mă ierte. Nu am putut să plâng atunci și nici după înmormântare. Am băut enorm și câteva zile am fost amorțit de tot după ce am terminat cu înmormântarea.
Am plâns mulți ani mai târziu, în vara în care am făcut 40 de ani și m-am schimbat complet, m-am reinventat în omul care l-ar fi făcut mândru.
Comentariu beton!50
Nu mi-ar trebui asta. După ce voi muri o să fie destul timp de stat la povești, cu toată lumea.
Da, bunicii care a refuzat sa fie vizitata după moartea bunicului și a murit la scurt timp ea însăși. Si unei prietene care s-a distanțat în ultimii ani, nu avea timp sa ne vedem etc. Acum 2 ani de Paște a fost găsită fără suflare, suicid. De atunci prietenii ei ne tot gândim ce ar fi fost dacă am fi insistat, să o vedem, ajutam, se pare ca era depresiva și a ascuns asta al naibii de bine. Mă urmăresc chestiile astea rău de tot 😒
Comentariu beton!23
În cazul prietenei, nu prea aveai ce să faci, sau cum s-o ajuți. Doar un tratament de specialitate și început din timp ar fi ajutat-o. Altfel, tot ceea ce i-am putea spune unei persoane cu depresie – de ex. că e o boală și o să se vindece, că nu e un lucru bun să-ți iei viața, că are atâtea lucruri bune și frumoase de făcut etc. – toate sunt adevărate și corecte, dar ele nu au sens pentru cineva care simte să facă asta 🙁 Și apropo de ascuns: sunt și oameni care, cu o zi înainte, par cei mai fericiți, sunt cu familia și prietenii, râd, se distrează, și a doua zi… 😢
Comentariu beton!11
Eu i-aș lua pe toți ai mei la rând să le spun că mereu sunt cu mine, în gândurile și amintirile mele, că mi-au dat tot ce au știut ei mai bun și că le sunt recunoscătoare pentru asta. Greu mi-ai dat, începând de aseară 😪
Comentariu beton!16
Am mai citit inca odată articolul pentru că din comentarii mi se părea că nu am înțeles.
Din moment ce nu este vorba despre a-i face raposatului un apdeit cu ce copii au mai apărut printre noi, pot spune ca nu am cuvinte nerostite cu nimeni.
Aș vrea să vorbesc cu tata. Și să îl întreb dacă atunci când l-am lăsat la spital am apucat să ne îmbrățișăm și să îl pup de la revedere. Sau dacă în cele șase săptămâni de spitalizare chiar nu a vrut să îl vedem? Sau dacă știe cât de mult l-am iubit și cât de mult îmi lipsește. Sau dacă vede că nepotul lui care a împlinit 18 ani îi poartă cămășile mereu… sau dacă am avut dreptate că el va merge in Rai la plecare..,
Comentariu beton!21
Pe mama,i-aș spune că am făcut,ca și ea ,3 copii ,sunt sigură că ar fi mândră pentru curajul meu.Pe soț,care a urmat-o îndeaproape,la 9 luni distanță.Si dacă s-ar putea pe bunicii cu care am crescut, că nu m-au prins „mare și la casa mea” cum spuneau ei,deși aveam 22 respectiv 24 de ani când ei n-au mai fost.Bunicii au fost mândri de mine că mi-am luat serviciu imediat după școală și că nu aștept la mâna părinților.Tuturor ,in special mamei ,le-aș spune că mi-e dor,deși soțul m-a atenționat cumva că pot să mă mărit in urma lui, să nu trăiesc numai pentru copii.
Comentariu beton!21
Aș alege-o fără ezitare pe bunica mea maternă, mamaia Ioana. Aș ruga-o să mă ierte că nu m-a dus capul să înțeleg mai mult, și că n-am petrecut mai mult timp cu ea.
Context – bunica mea a fost analfabetă. I s-a interzis, de către tatăl ei vitreg, să meargă la școală. Era cea mai mare dintre copii, deci trebuia să aibă grijă de frații mici și să muncească la câmp. Asta, în ciuda unei inteligențe ieșite din comun. A învățat singură să socotească, nimeni n-a păcălit-o vreodată la bani, i-ar după ce s-a mutat în București nu s-a rătăcit niciodată în marele oraș (eu mă rătăcesc și cu google maps :))). Dar pe atunci vremurile erau cumplite – război, foamete, sărăcie – și oamenii erai înrăiți.
I-aș spune că acum realizez cât de mândră a fost de mine și ce mult a însemnat pentru ea faptul că eu am mers la școală, și apoi la facultate. Că regret că n-am apreciat la adevărata lor valoare darurile pe care mi le făcea: mici sume de bani din pensia ei mizeră, flori și fructe din grădina îngrijită de ea, gogoși și plăcinte, lucruri tricotate de ea.
Ea a fost singura care m-a iubit necondiționat și care (realizez abia astăzi) își vedea
răzbunată prin mine propria viață grea și extrem de nedreaptă. Eu, însă, nu vedeam asta. Eram ocupată să obțin aprecierea unor părinți abuzivi, pentru care nimic din ce făceam nu era destul de bun. 😢
Comentariu beton!49
Parca o descrii pe strabunica mea. Ce femei puternice🤗
Comentariu beton!11
Pe fii-mea. Si i-as spune ceea ce i-am spus mereu timp de 19 ani si continui sa ii spun in fiecare zi, chiar daca acum nu o mai vad cu ochii capului ci doar cu cei ai sufletului: ca este copilul perfect si in o mie de vieti de-ar veni, n-as dori sa fie schimbata o iota din ceea ce este ea. I-as mai spune ca ii sunt recunoscatoare pentru ca m-a ales sa-i fiu mama si pentru ca m-a invatat prin simpla ei prezenta calmul, seninatatea si bucuria cu care sa privesc viata. Toate ramase in mine chiar si acum cand nu o mai pot vedea cu ochii capului.
Comentariu beton!69
Pe 19 iunie s-au împlinit 4 ani… i-aș spune TE IUBESC de un infinit de ori dulcei mele surori și aș pupa-o tot de un infinit de ori! Era cel mai dulce OM de pe pământ!
Ar mai fi mama, tata… greu!
Tu chiar ești cevaaa! Nu e prima oară când se potrivesc evenimentele din viața mea cu articolele tale.
Comentariu beton!14
Sigur,as plange cum fac acum…ar râde de mine și ar spune ca semăn cu tata…clar,să-i spun că o iubesc
Peste mai puțin de o lună se împlinesc 28 de ani de când tata ne veghează din altă galaxie. Plâng la greu scriind aceste cuvinte. Ce i-aș spune? Ceea ce știa. Aveam o relație deosebită. I-aș spune Te iubesc, tati! Atât. Să știți că îl visez foarte des.
„Tataie, iar am căzut și nu mai am forță să mă ridic. Ajută-mă!” Știu că aș avea timp să îi spun tot și el să mă îndrume.
Comentariu beton!17
Ufff…
Tata. O cafea. Atat. Fără vorbe. Știe el…
Comentariu beton!11
Aș vrea să-l văd pe tata, să-l îmbrățișez, să-l pup, să-i spun că-l iubesc. Și să-l rog să mă ierte pentru că unele lucruri le-am înțeles prea târziu. Măi Mihai, m-ai făcut să plâng!
Cu tata care a plecat mult prea devreme. Ca o ironie crunta, tot ceea ce si-a dorit a fost sa ma vada fericita, iar pe sotul meu l-am cunoscut exact cand l-am pierdut pe tata. Imi place sa cred ca el mi l-a trimis. I-as spune ca-l iubesc mult ( nu i-am spus suficient ) si ca mare parte din ceea ce sunt azi e datorita lui, datorita lectiilor de viata si sfaturilor primite, ca-mi lipsesc discutiile noastre lungi, cand puneam tara la cale cu o cafea in fata, ca am grija de mama si ca suntem bine . L-as imbratisa tare, tare de tot, cat pentru toti anii de dor.
Surorii mele. Aș vrea să-i spun că a fost curajoasă, mai curajoasă decât știe ea: pentru că și-a luat carnet de conducere, pentru că a căutat un loc de muncă bun pentru ea până când a reușit să-l găsească, pentru că a plecat de unde nu i-au văzut talentul fără să se uite în urmă, puțini oameni pot face asta. Pentru că a ajutat mulți oameni. Și să știe că poate face orice pentru că are acest curaj. Că sunt mândră de ea. Să-i mai spun o dată ce știe deja, că o iubesc. Îmi pare rău că nu pot citi toate mesajele, am încercat, dar nu duc. Pentru toți însă: 🧡🧡🧡
Comentariu beton!16
Parintii mei!Am plecat mult prea departe si au murit asteptandu-ma.N-am apucat sa le spun nici cat ii iubeam, nici cat regret decizia de a pleca.Si dupa 12 ani, inca imi cer iertare .
Comentariu beton!11
Tata. I-aș povesti de nepotul lui pe care nu l-a cunoscut. Își dorea mult nepoți, eram gravidă când a murit tata, nu a știut dacă e băiat sau față, că era mică sarcina. Și i-aș spune cât de mult îi seamănă și că are de ce să fie mândru și că sunt fericită acum, pentru că atunci eram într-o etapă mai urâtă a vieții…
Mamei, pe care am pierdut-o acum trei ani. I-aș spune că o iubesc si că e mereu in inima mea, că îmi pare rău că nu am putut să o salvez, că nepoții ei au făcut exact ceea ce tot plănuiau împreună, că îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru noi. Și că îi mulțumesc pentru fiecare vis în care vine și o îmbrățișez și ma îmbrățișează și vorbim…chiar dacă visul e mereu prea scurt și dorul e mereu mai mare.
Eu as vrea sa o revăd pe bunica. Nu as spune nimic: as privi picioarele goale, care au îmbrățișat pământul reavan, as privi ochii pe care mi i-a dăruit și as privi mâinile aspre, bătătorite, care făceau cele mai bune plăcinte din lume și cei mai mari și mai dulci cozonaci.
Comentariu beton!11
Si sotului meu, si parintilor le as spune ca i iubesc, ca mi e tare greu, aici, jos, fara ei si ca astept sa ne reintalnim acolo, sus… Si ca toata eternitatea n o sa mi ajunga ca sa le multumesc pentru tot ce a fost, ca m au ales pe mine si ca ma consider binecuvantata ca am facut parte din viata lor.
@Mihai, ce articol, offff!
Pfff, după clipul de aseară acum chiar ne-ai dat greu…
Încă mă mai gândesc ce aș putea să răspund.
Mama… I-as cere iertare ca-n 19 ani de cand a murit, i-am dus la cimitir mai multe flori de cate i-am daruit atata timp cat a trait…
Ce ne-ai făcut, Mihai?! Nu mai pot citi din cauza plânsului. Și plec în curând la muncă. Pe mama aș vrea s-o văd. A murit în martie 2020 și nu am putut s-o văd, nici în spital, nici la înmormântare.
Comentariu beton!13
Nici ca puteam sa ma atingi mai mult cu subiectul asta tocmai astazi cand e ziua mea, frate-miu era primul care imi spunea LMA, iar bunica-mea imi canta La multi ani in fiecare an; pastrez inregistrari audio cu ea. Ce dor imi e de ei, de fratele meu imi e cel mai dor!
Eu nu mai am 3 bunici și tu vrei să aleg o singură persoană?
Le-aș spune tuturor că-mi pare rău că uneori am fost obraznică și că i-am supărat.
Bunicul matern era înnebunit nu doar după mașini, ci după tot ce avea roți. Când mi-au luat ai mei mașina la el m-am dus prima dată să i-o arat. Doamne, cât a fost de încântat de ea și de mine ca șoferiță. Regretul vieții mele e că nu l-am luat niciodată la o tură așa de plăcere. L-am dus cu ea de destule ori, dar mai mult de nevoie când era deja bolnav și nu o mai putea conduce pe al lui.
Dacă aș putea, m-as pune lângă el cu laptopul sa scriu și l-aș pune să-mi povestească a enşpe mia oară cum a călătorit cu bunica și cu mama prin Europa cu cortul în anii 60-70 ca niște hippioti fără să știe că asta sunt.
Și apoi aș scrie o carte din perspectiva lui. Spune-mi cât ar trebui să platesc și aș face credit la bancă să am posibilitatea asta.
In iulie se implinesc 7 ani de cand copilul nostru a murit. L-as ruga sa ma ierte, ca nu am reusit sa ii facem dreptate in sistemul de justitie romanesc.
Comentariu beton!25
😞
😔
Sunt 3, parintii mei si partenerul meu. Nu stiu daca as fi in stare sa le vorbesc. As vrea sa stie doar ca sunt bine, si ca ii iubesc la fel de mult si ca oricum sunt cu mine tot timpul. Doar ca asta ar suna aiurea, nu?! Totul ar fi in trecut cand ei inca nu au murit – te iubesc, pentru fiecare dintre ei.
Pe bunica as alege-o. Am iubit-o mult si eram prea mica si prea proasta atunci cand s-a dus la Rai. I-as spune cat de mult o iubesc si cat de rau imi pare ca nu am stiut sa o protejez si sa o ajut in ultimul ei an…
Mamei mele as vrea sa o intreb de ce nu mi-a zis nimic despre suferinta ei? Poate as fi putut in vreun fel sa i-o alin. Acum un an a plecat si a suferit mult , dar nu a zis nimic , a plecat pe picioarele ei la spital zicandu- mi ca pleaca la un control si a doua zi m-a sunat medicul si mi-a zis ca a murit. E dureros pentru mine mai ales ca dupa 6 luni am primit toate mesajele de la matusa mea in care mama mea isi spunea durerea. M-au terminat psihic si ma tulbura si acum cand scriu.
Aș vrea să vorbesc cu tataie al meu. Aș vrea să-l mai văd, măcar câteva minute. Și să-i arăt nepoata pe care nu a apucat să o vadă. Și pe soțul meu pe care nu a apucat să-l cunoască. Și să-i spun că mi-e dor de el și că îl iubesc și că nu-l voi uita toată viața mea. Tataie al meu a fost un om extraordinar. Sunt 21 de ani de când nu mai e. Aveam 22 de ani când a murit.
Fratelui meu care s-a stins la 19 ani, eu având 10 atunci, i-as spune ca deși nu prea știam de capul meu atunci ultima noastră interacțiune înainte să plece de acasă atunci m-a schimbat profund faptul ca ne-am tinut ca niciodată înainte in brațe ma face sa il simt uneori ca ma îmbrățișează-fix când am nevoie.
Bunicii i-as spune ca acum ii înțeleg mai haine alegerile de viata și ca o iubesc enorm
Iar tatei ca nu m-am intors si ca am reunit copiii- desi sunt sigura ca știe. Tata a murit în bratele mele la o luna după ce m-am separat de fostul sot intr-un moment în care el boia sa împărțim copiii ca pe scaune -unu mie unu ție.
Comentariu beton!11
Și, dacă aș avea o a doua opțiune, l-aș alege pe I., fostul meu coleg de liceu (până în clasa a X-a). În săptămâna aia ne certasem (dintr-o prostie), îmi părea rău și voiam să-mi cer scuze. N-am mai apucat. A plecat la munte în weekend, împreună cu alți câțiva, au luat-o pe un traseu periculos și… n-am aflat exact cum s-a întâmplat. I. a alunecat, a căzut în gol câțiva zeci de metri și s-a zdrobit de stânci. A murit instantaneu. Avea 16 ani. Luni dimineața, la școală, când am aflat, am plâns până la leșin.
I-aș spune cât de mult l-am apreciat, că îmi pare rău că ne-am certat și că mă simt norocoasă că am fost colegi și prieteni.
Comentariu beton!14
Te iubesc si mi-e dor de tine in fiecare zi, tata! Iti multumesc pentru tot! Nimic nu mai e la fel din ziua in care ai plecat…
Bã Vasile, du-te-n plm!
P.S. Nu am citit comentariile.
am fost aici, dar astăzi nu…
Schreiber Onkel. Era un neamț bătrân din satul bunicilor, vecin și rudă îndepărtată. Venise șchiop după război. Cam bețiv. Duminică după biserică și înainte de birt aduna toți copiii din vecinătate și ne spunea povești. Sub un dud imens. Au trecut multi ani și nu știu cum îl chema. Numele mic. Bunicii au murit, mama nu-și amintește, copiii lui sunt undeva in Germania. As vrea să-l văd un minut și să întreb „Schreiber Onkel, cum te cheamă?”
Frumos!
Cu bunica mea aș vrea să vorbesc și să-i spun că sunt bine, că-i mulțumesc că m-a crescut și că îmi pare atât de rău că nu mi-am luat rămas-bun de la ea! Nu am știut că e ultima dată când o văd. Niciodată nu știm.
Pe mama mi-aș dori atât de mult sa o întâlnesc. A suferit un AVC și nu am apucat sa avem o ultimă discuție. As avea tare multe sa-i spun. Îmi lipsește tare mult!
Bro…nu stiu cum se face dar azi intr-o zi de Luni acum 7 ani am orimit un tellefon la ora 7 dimineata sa aflu buimac ca a murit tata si fix azi se intampla sa publici articolul asta. Nu mai zic ca am citit toate comentariile si observ va majoritatea sunt cu tati si m-au atins toate.
On topic, as sta la o bere si un mic cu el ascultand Creedence Clearwater Revival si m-as bucura de el. Si sa-i spun ca-l iubesc. Nu cred ca i-am spus niciodata desi cred ca a stiut asta.
Te iubesc Babic❤️
Băi…
I-aș spune te iubesc tatălui meu care a plecat când avea doar 58 de ani și nu am apucat să-i spun suficient de mult acest lucru.Și i-aș mulțumi bunicului matern pentru minunata mea copilarie.
Eu nu am ceva de spus. Tot ce era important de spus, ne-am spus când erau, când eram.
Dar mi-ar plăcea să ne întâlnim cu toții și să stăm la vorbe de tot felul, așa cum făceam când ne adunam odată.
Am citit comentariile si am incercat sa ma gandesc cui i-as spune ceva, mama, tata, Lila, Capi….. Doamne cat de greu!
I as spune bunicii ca mi lipseste mult, ca am iubit o enorm, si ca regret ca am ales sa nu fiu langa ea in ultimele ei clipe.
Tatei… ca sper ca stie ca am facut tot ce-am putut, si-as fi facut orice numai sa lupte si el… se fac 5 luni in cateva zile.
Vortex e absolut misto!
Mi se pare mie sau in ultimii ani serialele non-americane sunt mai bune? (alea coreene nu se pun).
Ah, si cauta Ghosts of Beirut. E produs de producatorul si de actorul principal din Fauda! Sunt doar 4 episoade, dar foarte reusit!
Cred că depinde. Maică-mii, dusă dintre noi de vreo 2 luni, i-aș zice sa stea cuminte până vin. Asta i-am zis zi de zi in ultimii 2 ani și asta a făcut, cum a putut. Lui taică-meu, mort de 30 de ani, i-aș zice că totul e bine, că are 2 nepoate și un nepot și că îl iubesc. Nu cred că i-am zis vreodată asta, iar pe nepoți nu i-a prins. Cumva cred că știe că l-am iubit, dar de zis nu i-am zis-o. Bunicilor nu le-aș zice nimic, ei oricum știu. Ba da, i-aș zice bunicii că încă nu am întâlnit gogoși mai bune decât alea făcute de ea 😂😂😂😂
Ideea e folosita într o carte. Acolo poți face asta pana se răcește cafeaua. Acțiunea se petrece într-o cafenea. E o idee interesanta! Mi-e dor de niște oameni. N-am nimic de clarificat. Ar însemna mult orice fraza, orice privire.
Iarta.ma, mama, ca te.am fortat sa te vaccinezi, ca o vaca cu cabina ce sunt!
In 2020 am făcut singura un drum de mii de kilometri, cu un copil de 6 ani, sa îmi văd bunicii. Când am plecat, bunicul m-a rugat când ajung să îl sun și pe el (era afectat rău de vârstă dar avea momente și momente). Am ajuns acasă și m-am luat cu altele … După o săptămână a căzut în curte, s-a lovit la cap, in 2 săptămâni se ducea. Nu am apucat să îi mai aud vocea și toată viața o sa îmi para rău că nu mi-am făcut timp. Nu știu daca as vrea sa ii spun ceva anume, doar să îl văd și să îl aud încă o dată.