Dacă ați ajuns vreodată la un psiholog (și cu altă ocazie în afară de aceea de a obține hârțoagele necesare pentru permisul de conducere), aproape sigur v-ați trezit că vă pune întrebarea: ce-ai schimba la tine? După care te pune să numești niște lucruri pe care chiar le-ai schimba la tine.
Și-atunci, în liniștea cabinetului, cu un necunoscut în fața ta, ești nevoit să te analizezi rapid și să răspunzi sincer la o întrebare pe care de cele mai multe ori eviți să ți-o pui.
Nu sunt psiholog, deși aș putea fi terapeut cu specializare de Facebook. Să fim serioși, s-au specializat ei românii în epidemiologie și strategie militară, și nu mă pot face eu psiholog? Dar, deși nu sunt, exercițiul în sine mi se pare extrem de interesant. Pentru că odată numite lucrurile pe care le-ai vrea schimbate la tine, cumva te ia așa o senzație de liniște și pace. Nu te ține mult, dar te ia.
De-aia o să vă provoc și eu azi: zi-mi trei lucruri pe care le-ai schimba la tine.
Dacă intrați în joc și vă hotărâți să răspundeți, vă rog io s-o faceți exact ca la un cabinet de terapie, adică sincer. Răspunsuri de genul „sunt prea ambițios, perfecționist și nu-mi place să întârzii”, păstrați-le pentru interviurile de angajare.
În cazul că vă e tărșă de ce vor zice alții, comentați anonim, schimbați-vă nick-urile și numele sub care comentați de obicei, dacă asta e condiția să răspundeți onest.
Știu, e un subiect greuț pentru o zi oarecare de joi în care mai e și frig afară, dar știți cum zic speakerii motivaționali, nu? Schimbarea începe de la noi.
Când vă zic că undeva în străfundul sufletului meu am mari regrete că nu fac bani dând din gură în fața fraierilor. Ăl mai tare life coach din lume aș fi, pă teorie sunt as.
Nfine, revenind, ce-ai schimba la tine?
Încep eu:
Primul. Să am mai multă răbdare. Fraților, nu suport să aștept. Dar deloc. Uite un exemplu. Foarte aproape de mine sunt patru farmacii, una lângă cealaltă. Dacă intru în prima și văd două persoane care așteaptă, am și ieșit de-acolo. Uneori, ajung să le iau la rând pe toate patru, pierzând mai mult timp decât dacă aș fi așteptat după alea două persoane de la prima. Să vă mai spun că uneori, la volan, prefer să ocolesc sute de kilometri doar ca să evit potențiale locuri în care s-ar forma ambuteiaje?
Al doilea. Să nu mă mai enervez atât de rapid. Sunt coleric. Și cu asta am spus tot.
Al treilea. Desigur, regina schimbărilor pe care le-aș face la mine: să nu-mi mai fie ATÂT de lene. Prieteni, dacă ar exista un Campionat Mondial de Lene, eu aș fi an de an campion mondial. Dar nu că aș fi campion, aș fi la o distanță imensă de locul doi. Îl mai ține minte cineva pe Serghei Bubka? Omul a fost cel mai bun săritor cu prăjina, din lume, niște ani buni. La competiții, toți ceilalți știau că participă ca să se bată pentru locul doi. Ei bine, eu sunt Serghei Bubka al procrastinării.
Mno, acum să vă aud pe voi.
sursa foto: freepik.com
Calm – mi se pare esential sa-ti poti pastra calmul chiar si in situatii dificile
Răbdare – si cu mine si cu altii
Sa nu mai fiu atât de critica – cu mine si cu altii
Comentariu beton!30
1. Aș vrea să pot spune cu ușurință „nu”. Cred ca asta m-a băgat de multe ori în niște situații imposibile.
2. Aș vrea să nu-mi mai sară țăndăra atât de repede. Nevastă-mea spune despre mine că am fitilul scurt.
Măcar astea dacă le-as putea schimba!
Comentariu beton!38
1. Temperamentul-uneori o mai iau pe aratura. Imi sare tandara din te miri ce, alteori, cand situatia e belita, sunt de o calmitate rara, caut solutii, rezolv. Prietenii rad mereu de faza asta.
2. Alimentatia-crescut pe principiul „a nu se lasa nimic in farfurie”. Desi am slabit 30 kile, am mii de km alergati, cand ma pun la masa, bag. Imi trece foamea de la prima imbucatura, dar raman acolo si bag ca prostul. Cine alearga apoi in compensare ca sa nu se depuna sunca? Cine?
3. Habar n-am.
Comentariu beton!23
punctul cu nu ma chinui de vreo 10 ani..uneori imi iese alteori nu.
incerc mai abitir de vreo 3 ani…iese , dar am scapari
vei reusi ai sa vezi
Tavi, „o lupta-i viata! Deci te lupta, cu dragoste de ea, cu dor”.
Luptele zilelor noastre sunt „putin” diferite de cele din trecut dar tot lupte se cheama. Printre altele, avem parte de lupta cu noi insine pentru ca, uneori, ne suntem cei mai mari dusmani.🙂
@Tia, asa o fi, cum zici. Dar pentru a nu exista confuzii, „Tavi”, este alta persoana decat „tavi”. Asa ca azi, io m-am botezat „un ardelean”.
tavi, ok, m-am lamurit, ardeleanule.😅
NIMIC!!!
N-as schimba nimic. Sigur, am o gramada de defecte, nici eu n-am rabdare, imi sare mustaru’ repede, si multe, multe altele,dar daca eu traiesc cu ele, sa se obisnuiasca si ailalti!
Comentariu beton!44
Nush ce sa zic…depinde ce mai aduci la masa 😀 nu-i obligatoriu pt nimeni sa ti le accepte. Eu nu prea sunt de parerea asta. Desi suntem toti cu defecte, cred ca ar trebui sa do our best si cand mai deparam ok, se intampla, dar sa fie derapajul norma….nem.
Aaaa, nu trebuie sa „aduc la masa” nimic, in afara de mine asa cum sunt. De fapt, nu „trebuie sa” nimic, in general. Cui ii convine asa cum sunt bine, cui nu, la fel de bine. Nu tin sa plac nimanui.
Ideea era ca in loc sa depun eforturi sa ma schimb (chestie care pe alocuri e o utopie, ca e greu spre imposibil sa devii o persoana rabdatoare daca pur si simplu nu esti), prefer sa consum energia aia cautand medii in care ma integrez si oameni cu care rezonez. Pe sistemu’ „are balta peste”. Daca se poate bine, daca nu, aia e.
Eu tot cu mine o sa-mi petrec restul vietii:)
Comentariu beton!26
as raspunde dar nevasta urmareste si ea blogul tau si nu cred ca ar fi inteligent din partea mea sa fac asta.
Comentariu beton!34
Păi schimbă-ți numele în „Victor”. 😛
@MV ce vrei să spui cu asta? 😀
Comentariu beton!26
Nici eu nu pot să răspund, că urmărește nevasta lui Razvan 😂😂😂
Comentariu beton!68
„Io zic sa ne organizam”… ce-i aici, care cu cine?🤣
Comentariu beton!29
1. Să scap de sindromul salvatorului, mă complic ajutând pe oricine.
2. Să nu mai fiu atât de critică cu mine.
3. Să am mai multă voință și determinare când e vorba de mișcare si mâncare.
Comentariu beton!47
io-te că nu-s singurul prost…; scuze, @Ina, da’ dacă ești sinceră, știi că „prost de bun” e o caracterizare cum nu se poate mai exhaustivă a tot ceea ce reprezint(i); dacă am sărit calu’, săr’na și scuze, din nou;
cu mîncarea am rezolvat de cînd fac intermitent fasting și număr caloriile cu FatSecret; mai urmează să-mi vînd o juma’ de rinichi, să-mi iau un garmin pentru o estimare mai exactă a consumului caloric zilnic;
am însă altă problemă: banii! aș vrea să fiu mai zgîrcit cu ceilalți, mai cumpătat; a nu se înțelege că arunc în stînga și-n dreapta (că n-am), dar ar trebui să mai trag de segmentul „mai taie din ele, dă-le dracu’ (de cheltuieli vorbesc)” și să-l mai scurtez pe cel de „ia să văd cum mai fac niște bani”, rezultînd și niște odihnă pentru superbu-mi trup…
Comentariu beton!18
@Ina, să știi ca nu ești singură 😅 dacă ne propunem, strângem gașcă mare.
1. Te înțeleg perfect! Și dacă-mi propun să spun nu, tot degeaba, că iese da, nu pot controla asta și nu m-ar lăsa sufletul să refuz. Problema e alta…Mă implic cu totul în nevoile celorlalți, parcă e deja boala mea, necazul meu, problema mea, datoria mea… iar asta mă afectează (emoțional) de foarte multe ori. 🥴
2. Dacă găsești rețeta care funcționează, să o dai mai departe.
3. Nu am probleme cu greutatea, dar mi-aș dori să revin la sport – mereu dau înapoi pe motiv că nu îmi place să merg singură – și să invăț să mănânc mai lent, că o fac prea repede și de aici mi se trag ceva probleme. 😡 Mișcarea e sfântă, nu aduce decât beneficii. E musai să mă mobilizez cumva.
1. Să fiu mai puțin leneșă. Fenomenul m-a atins doar de 6 săptămâni, dar vreau să scap de ea.
2. Să îmi gestionez mai bine timpul și să nu mă aglomerez cu prea multe activități/proiecte.
3. Să zic mai des NU.
Comentariu beton!20
Sa-i spun lene…sa-i spun procrastinare…da tare-as vrea sa scap de ea! Da si cand se-apropie termenul limita, cine-i mamal si tatal eficientei, de m-as lua singura-n brate, si dupa aia tot singura m-as tranti cu capul de pereti ca de ce nu-s asa mereu??!!
Lipsa de rabdare pentru proiecte pe termen lung, ca pe termen scurt…lucrez cu pacienti neuropsihiatrici , sunt un adevarat egzemplu! Si alora pretins sanatosi, as vrea sa le mai trantesc cate un „nu” sau „nu ma intereseaza”!
Si mai sunt, ai de capu meu!
Comentariu beton!22
1. Să îmi pese mai puțin de oricine, orice.
2. Să fiu mai puțin colerică, că și aici e cazu’ 🫣
3. Să respir mai des și să mă bucur de ce am, că pentru alții e mult. Chiar dacă de multe ori zic că sunt degeaba.
Ce mi-a venit pe loc.
Comentariu beton!23
1. Sa vorbesc mai incet, de mic am aceasta problema, vorbesc tare.
2. Sa am mai multa rabdare, sunt destul de repezit.
3. La mine pornirea e pe motorina, startul e greu, dar daca am pornit ceva, nu ma opresc pana nu termin.
Comentariu beton!19
Și eu vorbesc tare, mai ales când îmi place un subiect, păi mă aprind, ioi ioi. Sorry, cred că nu scapi de,, boală,, 😁
Comentariu beton!19
@Daniel, nu cred că există leac pentru punctele 1 și 2. 😅 Poate la punctul 2, daca vrea Bunuțul, odată cu vârsta devenim mai răbdători.
La punctul 3, nu stiu de ce, dar eu consider că e o calitate 😁 îmi spun că, “graba strică treaba” si că e nevoie să întorc pe toate părțile, să diger riscurile si apoi să mă pornesc. Adică, nu ne aruncăm cu capul înainte, ci suntem înțelepți, vrem să iasă totul ca la carte si e mai bine să pornim oleacă mai târziu, nu la primul impuls.
Nimic, nu sunt perfect insa imi place asa cum sunt, poate chestia cu lenea, insa daca stau si analizez aia a venit odata cu varsta si cu anumite probleme de sanatate, nu m-as considera lenes nici acuma, poate e un instinct de protectie doar.
Daca tot suntem la cabinet:
1. Sa nu mai fiu bun. Cateodata sunt prost de bun. Poate alt cuvant ar fi „naiv” pentru ce n-as vrea sa fiu, pentru ca am asteptari in general de la oameni si acord prezumtia de nevinovatie oricui din prima perspectiva…
2. Sa fiu mai bland cu mine. Felul in care ma critic este sabotaj curat la adresa mea.
3. Sa fiu un pic mai calculat in decizii. De cele mai multe ori, tind sa iau decizii pripite. De asta, de o buna perioada de timp, inainte de a lua o decizie, daca nu e de o importanta strategica in viata mea si trebuie luata in 5 minute, ii mai dau 24h pana iau decizia. Noaptea e cel mai bun sfetnic…
Totodata, daca nu eram cum sunt (adica cele mai sus enumerate), nu eram individul de acum…
Comentariu beton!29
@ATC, din seria sfaturilor necerute😁… da-s gratis. Poate ajuta. Asa am inceput si eu, dar am mai pierdut cativa ani, pana sa realizez ca mai important decat timpul necesar deciziei, este cine ia decizia. Mintea, trupul, sufletul?
In traducere: daca intr-o situatie in care ar trebui sa judeci rational si sa iei decizia cu mintea, te asezi pe o buturuga si cugeti vo’ luna, dar iei decizia cu sufletul, ai cacat steagu’ si ai si pierdut timpu’. Cu placere!😉
P.S. Daca o sa te ajute, peste zece ani accept donatii in crypto… 😂
Comentariu beton!20
Tot din categoria „sfaturi necerute”:
3. – nu e un defect!!! Motto-ul meu e „cand nu stii ce sa faci, fa orice:)!” O decizie pripita e mai buna decat nicio decizie.
Comentariu beton!14
As vrea sa fiu mai tare in gura si sa dau raspunsul pe care il doresc fara sa imi caut cuvintele. De obicei ma abtin sa zic adevarul pe care il turui abia cand ajung la enervarea extrema. Si sa ma concentrez mai bine (asta ca sa nu zic sa scap de lene😁)
Comentariu beton!25
1. Încrederea în mine, care – în mare parte din motive de parenting motivant din categoria “nu ești în stare de nimic, alții cum au putut și tu nu” este sub nivelul mării. Nu dau 2 bani pe mine, aș spune că aproape mă urăsc.
2. Aș vrea să dispară frica permanentă, auto-indusă, în care trăiesc. Teama irațională că s-ar putea întâmpla ceva rău, care îmi ia aproape toată bucuria de a trăi.
3. Să fiu mai bună, mai îngăduitoare cu mine. Cu toată lumea sunt, numai cu mine nu.
Am făcut terapie câțiva ani, a funcționat în sensul că îmi văd de serviciu și de familie, dar pe dinăuntru tot doare, uneori tare al naibii.
Comentariu beton!73
Damn… aproape îmi pare rău c-am scris asta azi. 🙁
Sa schimbi lucruri adanc inradacinate dureaza si o viata. Mergi la terapie, o sa te ajute, doar ca dureaza….
🤗 te îmbrățișez din toată inima!
Comentariu beton!12
1.Increderea in mine , la care inca lucrez de zor. Draga Greta , am fost facuta zob ,cioburi, dar m-am lipit la loc, de-a naibii. Dupa ce auzi un „copilul a fost bolnav din cauza ta ” si stai si astepti langa el sa vezi cum moare , ia ghici ce directie poti sa iei? Ori,ori! Ce poti sa spui apoi unui ins care ti-a zis asa ceva? M-am urat si eu pentru lipsa de putere de a da o replica pe masura, atunci cand ar fi trebuit.
Din acel moment stiu ca am inceput sa fiu extrem de sarcastica cu mizerabilii si javrele. Am toleranta ZERO fata de nemernici si pramatii. Care incepe cu intrebari si miorlaieli de genul „da’ de ce nu ai copii?”, da ‘ ce lucrezi? si se baga in intimitatea mea la 5 minute dupa ce m-a cunoscut, zboara din schema. Nu mai pierd timpul cu lamuriri. Cred ca cel mai tare lucru este sa poti spune NU si sa spui exact ce si cum gandesti. Si sa iti asumi asta.
2. Am aceeasi teama, de a ii pierde pe cei dragi. Probabil pentru ca sunt la 1800 km de ACASA.
3. Ar trebui sa ma tratez si pe mine cum ii tratez pe cei ok din jurul meu, sa fiu mai putin autocritica. Sa fiu mai toleranta si mai blanda cu mine insami. Sa nu mai sar repede sa ajut cat pot si daca nu ajut sa trebuiasca sa motivez neaparat de ce nu iar eu sa fiu pe ultimul plan . Sa nu imi mai creasca tensiunea de nervi cand vad tampenii (am parte de mai multa adrenalina in birou dacat la volan )
Cam atat. As mai vrea sa ma misc mai mult…dar vorba lui Mihai…lenea…;))))
Terapie nu am facut, am scos latura razboinica la inaintare.
Comentariu beton!19
😞
@Greta, te imbrățișez tare! 🤗
Și mie îmi este teamă că s-ar putea întampla ceva rău, nu doar cu mine, ci și cu cei pe care îi iubesc cel mai mult. 🙁 Am tot amânat, dar cred că e momentul să apelez la terapeut, pentru că teama asta duce la paranoia. Nu îți dau sfaturi, nu sunt în măsură, dar gândește-te, poate revii la terapeut (sau mergi la altul) cred că va ajuta și de data asta. Trebuie! Și poate revine și stima de sine.
@Greta @Ligia, big hug🤗 primul lucru e constientizarea, dupa urmeaza vindecarea. Cred ca puteti sa lucrati cu treburile voastre si sa le rezolvati. Aveti suflete bune. Ganditi-va si la voi si o sa va simtit mai bine. 🤗❤️
Sa am mai multa incredere in mine si in puterile mele, in experienta mea, in judecata mea, sa-mi pese mai putin de celebra gura a lumii si sa-mi vad pur si simplu de drumul meu. Asa sa ne ajute pe toti!:)
Comentariu beton!26
1.Sa nu mai fiu colerică
2.Sa scap de dorința de a ajuta pe toată lumea că mă epuizez și tot e mă plâng
3.Sa nu mai fiu atât de critica cu mine și cei din jur
Comentariu beton!13
Nu aș schimba nimic. Cu defecte, calități, asta sunt. E greu, uneori, să mi le accept, dar asta e. Am psiholog :)) As schimba la alții, totuși
Fain subiect.
1. Să spun mai mult NU (asertiv, bineînțeles)
2. Să mai tai din tendința de a amăna pănă la scadență (procrastinare în romgleză) srcini/activități care nu îmi plac, însă sunt necesare
3. Data nașterii, pt că sunt Gemeni și anul acesta Gemenii au parte de obstacole 😛😜
Absolut de acord cu toate 3. Si eu tot Geamana. Aplica avantajele zodiei : foloseste inteligenta, creativitatea, bunatatea, impulsivitatea doar in scopuri pozitive. stiu exact cat de greu este sa spui NU…
2 Cand „nu faci nimic” gandeste-te, fa planuri cum sa rezolvi rapid si corect sarcinile pe care le ai de facut. Dupa ce sari de un anumit numar de ani de experienta deja cam stii ce potential ai si cat de repede rezolvi anumite task-uri. La mine am observat ca functionez pe modul „normal” si cand e nevoie pe „turbo”. am descoperit ca e mai fain sa scapi intai de alea grele, dupa te poti relaxai cu „nimicuri”.
In legatura cu punctul 3, nu vreau sa te descurajez, cursa asta de viteza se numeste viata. Profita de pit-stop cat poti! Iar obstacolele le transformi in trepte de scara, pe care urci si urci. Toate experientele prin care ai trecut te fac sa fii omul unic de astazi.
Mi-aș lungi fitilul, dacă aș putea, să nu mă mai enervez de toate căcaturile. Și ar trebui să țin minte să nu mai sar să fac eu toate treburile unora și altora. Să-mi dau peste gură când îmi vine să mă ofer.
Comentariu beton!15
N-as schimba nimic. Ma simt bine in pielea mea așa cum sunt.
Bine, poate ar trebui sa ma gândesc de doua ori când sunt ironica pentru ca, in timp, am constatat ca nu toată lumea pricepe ironia, așa ca o consum degeaba.
Sa gandesc mai putin cu pwla…
Comentariu beton!23
Hmmm, ce bine mi-ar fi prins să pot schimba asta acum vreo 20 de ani. 😛
C-an bancu’ cu Alba ca Zapada si cei sapte pitici:
„- Si mie!
– Si mie!” 😂😂😂
Comentariu beton!12
Dacă tot s-a deschis cutia Pandorei.
1.Să fiu mai rea și să nu mai ajut pe toată lumea (am ajutat pe alții, iar eu am intrat în belelele)
2.Să fiu mai responsabilă cu banii (eu sunt dușmanul banului și nu neapărat că imi place shopping-ul, dar sunt rac și imi place să depozitez diverse, sau cumpăr mai mult pe principiul să fie acolo)
3.Să fiu mai tolerantă, să nu imi sară țandăra așa de repede (la glume de obicei nu țin, mai ales dacă sunt despre mine, deși dacă fac eu bășcălie despre mine nu e bai)
4. Să nu mă mai gândesc la trecut (ce ar fi fost dacă, sau cum aș fi putut face să iasă ok) și să trăiesc în prezent fără să despic firul in patru.
5. Să nu mai fiu așa de încăpățânată.
Comentariu beton!15
1. Să învăț sa spun NU cu seninătate, atunci când asta simt, fără sa mă mustre conștiința o grămadă.
2. Să fiu mai harnică.
3. Să învăț să fiu și eu nesimțită cu cei care se poartă ca atare.
4. Să știu să fac mămăligă!!! Din 3 încercari, îmi iese 1 mâncabilă, cam asta e proporția.
5. Să fiu mai energică dimineața. Da, știu, mă urnesc din pat, îi dau de mâncare copilului, îl duc la timp la școală, dar cum ar fi să mă trezesc cu 1 oră mai devreme, să fac 30′ de bicicletă, să iau un mic dejun decent, să am timp să mă îmbrac și machiez în tihnă și nu contra cronometru, cum o fac deseori?
6. Să nu mai fiu așa de ancorată de trecut.
Comentariu beton!15
Să spun NU chiar de fiecare dată când știu că se folosesc oamenii de mine, de aici am ajuns să nu mai suport anumite categorii de persoane, par foarte dură/exigentă (nu-s chiar așa, mă topesc diverse chestii dar nu venite de oriunde sau de la oricine) prea selectivă
Să ies din blocajul emoțional în care sunt de ceva vreme din cauza unor șocuri, sunt cumva de piatră și văd prea clar rezolvări simple și de bun simț pe care subiecții le refuză cu obstinație sau mai bine zis nu mai reacționez la ipocrizie și impostură afișate cu nesimțire (nu mai pot plânge)
Să îmi apăr mai bine interesele
Sa spun mai des nu si sa am mai multa incredere in mine.
Toate cele trei enumerate de tine… Cu lipsa rabdarii imi complic uneori viata zi de zi. Suplimentar, as vrea sa am mai mult curaj in anumite situatii… stii vorba aia… capul prea mult plecat incepe sa pasca…
Comentariu beton!11
Mijto asta cu pascutul 😀
Eu sint la capatul celalalt, prea viteaza, ori nu e toata viata un razbel
În perioada asta aș schimba mai multe.
1. As vrea să îmi dau seama ce job îmi place, la ce mă pricep.
2. Să nu mai fiu atât de critică cu mine. Aici intra și lipsa de încredere.
3. Poate sa spun din prima ce nu îmi convine, dar și ce apreciez.
1. Să capăt încredere în mine, să scap de anxietate, să nu-mi mai fie teamă când interacționez cu oamenii și ar mai fi…
2. Să mă pot trezi dimineața ușor
3. Să fiu o mamă/ soție mai bună
Comentariu beton!12
Hmm, dacă mă întrebai acum vreo cinci ani, aș fi scris așa:
1. Să nu mă mai enervez din cauza idioților de orice fel.
2. Să nu mai spun „Da” atât de ușor. Nu merită, crede-mă!
3. Să nu mai număr caloriile din orice frunză care mișcă.
Drept urmare, nimic nu mă mai poate enerva pe lumea asta. Sunt de un calm ieșit din comun. Acum spun „Nu” ca și cum ar fi al doilea meu prenume. Despre calorii n-am prea multe de zis, încă le număr, dar doar din mâncare. Iar cele mai multe se ascund în băuturi, prietene. Dar lucrez la asta. Intens.
Nu, n-am fost la terapie niciodată. Consider că eu îmi pot pune oglinda-n față, nu tre’ să dau bani pentru asta. Atât.
Acum cinci ani eram altă persoană. 😀
1. Uneori sunt superficială și aș vrea să scap de asta.
2. Aia cu ajutatul pe oricine cu orice, eu fiind aia care sare să ofere, nicidecum nu mi se cere – am ajustat deja un pic, dar mai am de lucru.
2. Mă critic mai puțin, dar și aici mai am de lucru.
Doar că acum îmi dau voie să am și zile mai proaste, nu mă mai judec pt asta, și e mai ușor de dus. Îmi dau voie să nu am chef, îmi dau voie orice-evident cu limite normale. Sunt mult mai liniștită de când îmi dau voie. (îmi asum orice comment pe tema asta).
Partea buna e că toate-s spre bine.
Am un an și un pic de terapie, și e una din cele mai bune decizii. Cred că mulți dintre noi am avut copilării cel puțin grele, și ne dăm seama la un moment dat că avem nevoie de ajutor să procesam totul într-un mod mai sănătos.
Cred că ar fi al naibii de interesant să ne afișam toți poveștile, fiecare cu ziua și articolul lui. Cu bune, cu rele, cu ce o fi. Dacă nici asta nu apropie oamenii, nu știu ce altceva o face.
Comentariu beton!13
1. Sa nu mai despic firul în 14 când nu e cazul.
2. Sa am mai multa răbdare.
2. Sa îmi gestionez mai bine timpul.
1. Sa ma iubesc si pe mine,nu numai pe cei dragi
2. As schimba coloana vertebrala cu una ceva mai rezistenta
3. As vrea sa nu mai fiu lenesa uneori ,sa fac ce spune medicul (gimnastica) mereu ,nu numai atunci cand nu se mai poate.
4. Sa nu mai fumez…
Citind articolul și cele trei puncte, am crezut că-s eu. Am clipit de câteva ori din ochi să văd dacă m-am trezit. Sunt fericit, încă sar într-un picior că nu sunt singurul. Nfine, la primul punct pierderea răbdării vine odată cu vârsta, nu scăpăm. La al doilea, temperament de oltean, ncsf. La al treilea, la fel, se-ntâmplă doar la barbați, io n-am auzit femeie care să zică: mi-e lene. O fi, da’ io n-am auzit.:)))
Nu e, șerif, n-am avut niciodată răbdare. Nici la 20, nici la 40, nici acum.
Io acu’ vreo 4-5 ani mai aveam, acum nu. Singurul lucru unde am răbdare este când conduc și la coadă la supermarket. Cu cât aglomerația în oraș este mai mare, cu atât sunt mai calm. La fel și la casa de marcat. Am emoții doar să nu se blocheze casa, cum se-ntâmplă în 90% din cazuri.
Eu ma consider o fericita care a reușit sa schimbe unele defecte după multă munca cu mine:
1. Răbdarea îmi lipsea complet, insa am învățat sa fiu mult mai calma cu timpul, nici nu mai înjur la volan de exemplu, decât in situații extreme.
2. Ma aprindeam instant și dezlănțuiam iadul, ori verbal cu străinii, ori fizic gen farfurii, scrumiere, o data un cuțit, un scaun, in fine, ce îmi cădea in mâna, înspre in general iubitul de moment. Acum slava domnului procesez emoțiile și vorbele înainte de a reacționa, in orice circumstanța.
3. Încă lucrez la procrastinare, aici mi se pare ca funcționez mai bine și mai eficient cu termenele limita, insa nu este o scuza, deci mai lucrez la asta pana îmi iese.
Secretul schimbării mele radicale este iubirea vieții mele, adică băiatul meu minunat. El m-a motivat sa fiu cea mai buna versiune a mea, și îmi iese.
1. Sa am mai multa rabdare cu copiii mei in special si mai putina cu strainii.
2. Sa nu mai inghit c…at de la altii doar pentru ca ei au senzatia ca daca ma platesc cu 10 lei sunt si carpa lor si la dispozitia lor de luni pana duminica, non stop(sunt administrator de imobile). Asta e legata de prima
3. Sa pot sa iert greselile copilaresti a copiilor mei asa usor cum iert greselile strainilor
Nimic! Băi, da’ nimic. 🤭
Comentariu beton!13
Nici măcar să ai păr din nou? 🤭
@MV: nici măcar. 😎
@MV, John suferă de calviție? 🙄😂
Așa se explică anumite chestii. 😜😂
@Emil: nu, nu sufăr de calviție. Doar că-mi place să fiu chel. E mai comod să mă tund acasă. 😎
Sa am mai mult incredere in mine si in ce pot sa fac. Stiu de unde mi se trage, de la mama si al ei „nu sunteti in stare de nimic”. Da, ne lua la pachet, chiar daca era vorba doar de unul dintre noi.
Sa invat sa dansez.
Sa ma mut in Tarile Calde!!
Terapeut cu specializare de blog cred ca te numesti tu 🙂
La aproape 60 de ani? Nimic, că oricum nu am cum să mai schimb ceva. Am o grămadă de defecte dar nu cred că mai pot face ceva.
Hahahha, și eu sunt atât de leneșă că dacă aș fi la concurs, as ajunge pe locul 4, ca să nu mă urc pe podium (preluată de pe Facebook, dar se potrivește bine aici 😁😁😁).
Eu as vrea sa nu mai fiu așa credulă. Băi frate, mușc la niste chestii, mai ales dacă știi cum să mă iei. Mă imbonineaza șeful de 5 ani încoace și eu tot îl cred că poate poate o să iasă de data asta, o să facem și o să dregem…
As vrea sa fiu mai puțin sensibilă, să nu mă mai afecteze atâtea. Azi noapte abia am adormit, că m-am gândit la o grămadă de chestii la job, și m-am enervat singura in pat la gândul că alții îs proști și uite unde merge proiectul din cauza lor…
Revenind la credulitate, am dat bani cu împrumut, mulți, nu puțini, la două persoane. Mi-i trebuie neapărat anul asta pentru un proiect. Alfel tre sa iau împrumut la bancă…
Băi, nu că mi târșă să le cer banii, dar știu că una nu are de unde să mi-i dea. Na, dar am vrut să ajut omul, sa fie bine, sa fiu prietenă adevărată…
Aș vrea să fiu mai distantă și perso și pro…
Comentariu beton!13
1. Să depășesc convingeri de tipul „nu merit nimic bun, nu sunt bună de nimic” sau „ca să merit să fiu apreciată/acceptată/iubită trebuie să fac eforturi mari”. Lucrez de ceva timp la asta, dar e al naibii de greu și de lent
2. Să renunț la comportamente cum ar fi bruxismul (care, de-a lungul anilor, mi-a distrus dantura) procrastinarea sau mâncatul pe fond emoțional. Ele sunt mecanisme de coping și chiar au fost utile la un moment dat – acum, însă, au trecut timpurile alea.
Două sunt suficiente – pentru că de fapt, astea două, odată rezolvate, ar rezolva deopotrivă și multe alte probleme mai mărunte.
2. Ai incercat cu aparat pt noapte? Eu il pun in fiecare noapte de cateva luni si imi protejeaza dantura. Acum sunt mult mai constienta cand se intampla pe timpul zilei si ma redresez repede. Nu e ieftin dar cred ça merita sa incerci, daca nu ai facut-o deja, pt ça noaptea e mai dificil sa controlezi acest comportament. 🤗
@Da. Numai că nu se întâmplă noaptea, ci ziua, când mă enervează sau mă deranjează ceva. În loc să reacționez la factorul de stres (de ex. să discut cu persoana în cauză) mă pomenesc că scrâșnesc din dinți. Chestia își are rădăcini adânci în copilărie, când luam bătaie dacă îndrăzneam să exprim emoții gen supărare, nemulțumire etc., sau când asistam la scene de violență domestică între părinți, fără să le pot opri. Acum, la sugestia stomatologului, o să-mi fac o gutieră care se poartă ziua, să vedem ce rezultate are. Prețul nu e o problemă. Mersi fain 🤗
Off, imi pare rau, as vreau sa pot strange in brate copilul care si-a dezvoltat acest mecanism. 😘🤗
La mine e pe fond de dureri cronice, de asta pot controla mai usor cand nu dorm.
Iti urez sa ai rezultat bun cu guriera.
1. Sa mananc ce si cand trebuie (cel mai important).
2. Sa fiu o mama mai buna si sa stiu cum sa fac sa duc copilul pe calea cea mai buna.
3. Sa fiu mai organizata cu banii si sa reusesc sa strang si eu ceva.
@Cam, daca îmi permiți, ești deja o mama bună tocmai pentru că îți pui problema asta. Și eu am culpabilizat că nu sunt mama bună, nu destul, până mi-a zis cine va așa în treacăt, dar mi-a intrat pe urechi: ești mama bună, nu există standarde, fiecare face cum poate și cum poate așa e bine. A fi părinte (mamă, tată) nu e treabă ușoară, o facem cum putem, și cel mai bine ar fi sa nu ne mai luam după manuale.
Hmm, un exercitiu de sinceritate de care chiar am nevoie in perioada asta. Sau poate nu am! Sau nu stiu! Voi incerca, totusi sa reflectez la mine insami mai mult ca de obicei citindu-i azi pe cei sinceri si curajosi.🙂
Totusi cateva lucruri pot fi spuse:
1. Sa fiu prezenta si nu doar fizic!
2. Sa ating un echilibru interior, lucru conditionat de multe alte lucruri, din pacate!
3. Sa fac mai multe lucruri care ma bucura si ma fac fericita. Adica sa scot maximul de frumusete din tot ce se poate! Din oameni, locuri, lume!🙂
@Tia, daca tot mi-am „gasit nick name-ul ocupat” de altcineva, astazi sunt pus pe dat sfaturi inutile, in loc de bancuri😂
La asta cu scos maximul de frumusete, din oameni, locuri,lume… sfatul este sa te bucuri si sa fii fericita cu ce se vede pe afara. De cele mai multe ori, cand te apuci de sapat, dai de… altceva.(rahat am vrut sa zic). 😂 Iti strici singura bucuria.😉
tavi, am crezut ca esti tu.😅 Sper ca Tavi nu se supara ca l-am abordat.
App de sfaturi, sunt binevenite ca mai auzi si afli despre experientele altora, mai inveti cate ceva. Asta cu sapatul mai poate fi si altfel. Unii/unele sapand, au gasit comori.😅
@Tia, asa este, unii au castigat la loto. Numai ca aia reprezinta sub 1%, majoritatea au pierdut! Asa ca joaca! (am vrut sa zic sapa)😉 ca oricum, nasol nu este daca dai de rahat sau de vreo tinichea, nasol e daca dai de o bomba ramasa din razboi, vreun suflet ratacit… 🤣🤣🤣
Ce este ceva micut care merge prin iarba?
Un japonez care cauta o bomba.
Ce este ceva micut care zboara prin aer?
Un japonez care a gasit bomba…
Sapa adanc, nu te lasa.😉
tavi, eu sap ca sunt incapatanata!🙂 Uite ce am gasit sapand pe YouTube, o comoara de voce si melodie ce este si ontopic prin uluitorul exercitiu de sinceritate pe care ti-l redau mai jos:
https://youtu.be/NRt6YZV0Fz0
@Tia, foarte faina melodia, numai ca tre’ sa definim ce inseamna „sapat”, altfel ajungem pe aratura, iar io am o leeeene…la sapat😂
Daca „bantui” pe strazi sau pe youtube, nu insemna sapat, ci vezi marfa oferita la vedere. Sapat (pentru mine) inseamna sa intru in curtea cladirii care-mi place, daca-i posibil si-n pivnita, in pod, sa vad cum a fost construita, ca tot sunt pasionat. La melodia aia , sa caut informatii despre povestea din spatele melodiei, despre viata celei care canta etc. 😉
tavi desi sunt destul de directa (bineinteles ca situatiile nu-mi permit mereu asta si o mai scald dar in sinea mea sunt directa! macar atata mi se cuvine!😅), nu as putea, totusi spune ca sunt si omul cuvintelor exacte.
Frumoasa pasiune ai. Si eu sunt pasionata de cladiri dar vechi, de arhitectura, de istoria lor, ca de constructie sunt total pe dinafara.🙂
Vrei sa stii daca Daines e sincera in melodia ei?🙃 Sa-mi spui si mie daca afli ceva interesant. Din comentarii vad ca este pur si simplu divinizata dar si merita.
@Tia, inca un pic si MV ne cere chirie pe spatiu. Da, las’ ca-i propun un barter cu banii de comentarii.😉
Legat de Daines, nici io nu’s perfect, sunt „perfect simplu”😁
La muzica, sunt beton, lemn, tamaie! Am cat(e)iva cantareti(e) care-mi gadila clapaugele, dar in rest sunt afon. La colindat primesc bani ca sa tac.
Am alte (pasiuni) care-mi imbarliga nouronu’. Sa nu ma intrebi, ca nu zic aici.
Mai bine pun poza cu buletinu’😂
tavi, cred ca Mihai nu se supara ca tropaim prin curtea lui dar daca se supara, o sa aflam, de asta sunt sigura.😅
Nu te intreb atunci de alte pasiuni, stiu ca unele lucruri nu pot fi expuse.
Seara faina sa ai.🙂
Dacă mă întrebai acum un an, aveam o listă. Acum spun că n-aș schimba nimic. Am lucrat mult cu mine însămi la ceea ce credeam că pot face altfel sau mai bine și am învățat să accept că ăsta e un exercițiu de făcut zilnic, nu vine cu soluții magice.
1. Sa ma pun pe mine pe primul loc (exemplu: cand vine vorba de cumparat orice pentru oricine altcineva, aproape nu ma uit la pret, am vazut, e nevoie/se vrea, imi permit sa cumpar, cumpar si pa, la revedere. Pentru mine, ma cacai enshpe mii de ani.
2. Sa pot cu mult mai multa usurinta si fara remuscari sa spun „nu”. Oricui, oricand. Asta se aplica aproape exclusiv in relatia cu ai mei…
1. Sa am mai multa rabdare si toleranta fata de cei dragi. In ultimii ani fitilul e tot mai scurt!
2. Sa nu mai aman sa fac unele lucruri sau sa iau unele decizii doar de lene sau din comoditate.
„Decat” atat. E si prea mult dar na, daca ai intrebat …
1. Sunt încăpățânată. Aș ieși campioană mondială.
2. Sunt supărăcioasă. Peste medie.
3. Sunt naivă. Campioană intergalactică.
Comentariu beton!11
1. să pot să zic ”nu” și să nu accept toate kkt-urile la muncă, pentru că atunci când ești bun ești, de fapt, prost.
2. să-mi fie mai puțin lene, că ți-aș face concurență serioasă la capitolul ăsta.
3. să scap de complexe. oricât m-aș autosugestiona că nu sunt complexată, deep inside cam sunt. e o chestie din adolescență, pe care am încercat să o înlătur și am ajuns să-mi spun că am scăpat de ea și că mă simt bine în pielea mea. well, not…
Sunt colerică și uneori mă enervez prea repede din nimic, apoi mă simt ca naiba.
Să nu mă mai simt vinovată atunci când îmi iau 2-3 zile libere. Rareori reușesc să mă relaxez complet fără să mă gândesc la copil sau la câte lucruri aș putea face în timpul ăla cu și pentru el.
Mă gândesc prea mult înainte de a face ceva, de obicei la tot ce ar putea merge rău. Nu renunț la ceea ce vreau să fac, dar îmi creez o stare de disconfort așa, aiurea, fără motiv în realitate.
Mă panichez repede, la modul că dacă îmi sună telefonul dimineața prea devreme sau seara după ora 9, bubuie inima în mine, sunt convinsă că s-a întâmplat ceva rău.
Ar mai fi și altele, dar astea sunt cele care mă supără cel mai tare.
1. Empatie? Îmi tremură vocea și am lacrima în ochi la fiecare poveste/situație mai deosebită. De filme nu mai zic. Dacă aș vedea Gladiator sau faza cu ”You bow to no one, my friends” de 100 de ori pe zi, de 100 de ori aș fi smiorc.
2. Oboseala (mai ales cea psihică) se transformă în nervi. Și îmi sare țandăra exact când nu trebuie, pe chestii absolut insignifiante.
3. Naiv. În ciuda ”dovezilor” văd, sau caut să văd, ce e mai bun în om. Deși, știu că e greșit.
4. – aia cu ocolitul pt că nu știu unde este posibilitate de ambuteiaj o fac în mod curent.
@Lucian, pfoai ioo frate. Tu esti ca-n bancu ala cu „caine rau”😂 Nu-ti bei lapticu…
Dar trebuie sa recunosc ca esti curajos tare sa te expui asa, mai ales la pct.3. Iti doresc sa nu intalnesti vreo Crulla, care sa te faca praf.😉
@un ardelean – :))) cafeaua numai cu lăptic. Nu știu cât e curaj și cât e inconștiență. Am avut parte și de Cruelle, dar de 13 ani sunt vindecat iremediabil (mă rog, până să își dea seama fiica-mea despre posibilitățile și oportunitățile disponibile. Mai copilăresc oleacă)
@Lucian, ma bucur ca esti ok, numai la „iremediabil” ala mi s-a ars becu’…
Hai ca azi is inima larga la dat sfaturi tampite😂 Siguranta ta in „iremediabil” se
bazeaza pe faptul ca acum esti vaccinat la Cruelle si-ti arati pectoralii. Ai vazut cate tulpini au aparut la Covid? Unii am scapat, altii ba. Ce crezi ca o sa se intample daca o sa apara ma-sa lu’ Covid? (imbrcata in Ileana Cosanzeana)😉
Nu schimb nimic. Suma calităților și defectelor mă fac cum sunt. Mi-au trebuit niște ani ca să mă descopăr și să mă accept, mă iubesc așa imperfectă, sunt câțiva oameni în jur care mă iubesc tocmai pentru că sunt așa.
Iar cine n-are loc de mine, să stea înghesuit!
Comentariu beton!12
1- idem
2 -idem
3- imi doresc sa am un jemanfishism grosolan
Nimic. Sunt PERFECT.
Da’ nu-ntrebați și în alte părți. 😁
1. Să știu să cer și să accept ajutorul, inclusiv ăla material, fără să mă simt ca un nime-n drum (forma pentru regățeni „nimeni în drum„);
2. Să știu cum să spun „nu” când sunt folosită moca;
3. Să am mai puține scrupule.
ScruPULE ăla te-a trimis în moderare. 😛
Ai de capu meu! :)))))))))))))))))))))))))))))))))
@MV, btw, pai si un draq e „prezumtia de nevinovatie”? ha? Internetii cu algoritmii si scarbele alea de cuvinte cheie, e rai, ce mai!🤣
1. Sa nu imi mai fie frica de avion
2. Sa fiu mai diplomata
3. Cu lenea am si eu probleme 🤣
1. Sa fiu o mama vitrega mai buna. Sotul meu are o fetita de 5 ani din prima casnicie care sta cu noi 4 zile o data la 2 saptamani. Oricat incerc, oricat ma chinui, tot ma enervez pe copil cand face prostii sau cand ne compara cu mama-sa. Ce o lasa mama-sa sa faca, ce mananca la ea, ce haine are la ea…stiu ca nu ar trebui sa ma afecteze, inteleg ca e copil, ca e mica si ca nu intelege ce zice si ce efect au vorbele ei…dar uneori stau seara in pat si plang pt ca ma oftic. Ma oftic ca nu stiu sa ma joc cu ea, ma oftic ca nu stiu sa o fac sa rada mai des, ma oftic ca nu stiu limba atat de bine (traiesc in Olanda si am inceput sa invat olandeza acum 2 ani) incat sa o invat despre iubire, empatie si tot ce mi-a lipsit mie cand eram mica.
2. Sa scap de momentele in care simt ca nu sunt buna de nimic, ca nu merit nimic din tot ce am realizat pana la varsta asta si mai ales ca nu sunt destul de buna pt sotul meu. Daca as putea sterge cu buretele traumele fostelor relatii in care mi se spunea constant ca nu sunt destul de slaba, destul de feminina, destul de docila, as fi poate mai fericita.
3. Sa fiu mai ambitioasa cand vine vorba de slabit…
Damn, chiar aveam nevoie de asta. Multumesc, Mihai! 🙂
Comentariu beton!26
Eu cred că ești o mamă vitregă bună tocmai pentru că te gândești ce să faci ca să fie mai bine. 🤗
Comentariu beton!12
Iubirea si afectiunea nu au nevoie de cuvinte. Trebuiesc doar aratate.
Nici un „Te iubesc” nu face cit o imbratisare calda, un zimbet de incurajare la momentul potrivit, un umar sigur si stabil pe care celalalt sa se poata sprijini.
Copiii nu au alte repere in viata decit parintii, asa ca asta compara. Nu iti face singe rau degeaba.
Cauta copilul din tine care vroia afectiune si asta te va ghida ce si cum sa faci. Urmeaza-ti instinctul.
Na ca m-apucai si eu sa dau sfaturi necerute 🙃
Cu cit lista e mai lunga, cu atit se reduce la:
1 a ma iubi mai mult
2. A ma accepta mai mult
3. A ma armoniza fara a face compromisuri (aici intra calmul, politetea, diplomatia si alte alea din care cred ca nimeni nu are destul)
Personal nu as schimba nimic. Pentru că, cuvântul „trebuie” tot m-ar defini, chiar împotriva mea.
Trebuie să fac. Nu vreau sa fac, trebuie. Nici un psiholog nu m-ar convinge.
Totuși am renunțat la mici „vicii” ciocolată de desfrâu când am aflat ca, conține,faina de greieri. Ori nu mănânc ganganii!!!!
„Dacă nu îți cer prea mult”….
Mi-ar plăcea să reușesc să am mai multă răbdare, mai puțină anxietate și să nu fiu atât de critică cu mine însămi. Lucrez la asta, însă nu-mi iese tot timpul. Totuși, am reușit să fac anumite progrese și încerc în continuare.
Ohoo! Ce subiect juicy. 🤩
Deși e mai redusă puțin lipsa de răbdare la mine, în sensul că sunt situații în care pot aștepta și 2 ore ceva sau pe cineva, dar nu am răbdare cu unii oameni, cu anumite situații de viață, vreau să le schimb mai rapid. Mă enervează să parcurg toate etapele, mai degrabă decât asta cu statul la cozi, pe care ai dat-o exemplu. Le evit cât pot și eu, dar m-am obișnuit să fac altceva în timp ce aștept: citesc bloguri, ascult audiobooks, trimit un mail, fac o plată, fac liste de to do, Și funcționează.
Aș schimba cu nițel curaj, dacă nu chiar entuziasm, teama de dentist. 😬 M-ar fi scăpat de multe dureri, cheltuieli și anxietăți dacă n-o aveam, deși am observat beneficiile și mi s-au infirmat scenariile horror de multe ori.
Aș vrea să fiu mai îngăduitoare cu oamenii care nu-mi plac, oricât de ciudat ar suna. Dacă plac pe cineva îi găsesc scuze pentru orice rahat, dacă nu, mi se pare că greșește cu absolut tot ce face sau zice și țin să spun cuiva ce om de căcat e ăla. E nedrept și mă încarcă negativ.
Aș vrea să nu mă mai autosabotez și să nu-mi mai găsesc scuze jalnice pentru lucrurile pe care nu le fac pentru mine (sport, scris, mâncat echilibrat). Se combină cu procrastinarea, cu extra topping de văicăreală – pe care eu o displac la alții. 😒
Aș mai vrea să nu mă mai ia gura pe dinainte.
De ex: vorbeam cu o colegă mult mai tânără despre instagram.
Ea s-a uitat la profilul meu și mi-a zis că nu prea am poze cu mine. I-am zis că nu trebuie să-mi pun moaca (da, fix moaca am zis) zilnic pe rețele, că tot aia sunt, că vreau să arăt lumii alte chestii. Ea avea cont privat, i-am dat follow și până să-mi accepte, ambele fiind cu ochii în telefoane, iar eu motivând, plină de emfază, ce dubioase mi se par persoanele care au numai poze cu fețele lor… Jbang! Mi-a apărut profilul fetei cu muuulte poze cu ea. Am înghețat. 😳 Mai aveam pe țeavă că sunt narcisiști care strigă după validare ăia care se selfiuiesc toată ziua. Mi-a stat în gât. M-am fâstăcit și am bălmăjit o explicație cum că ea mai are și cu iubitul, vreo 2-3 peisaje și că postează rar. Chiar era adevărat și e o tipă foarte faină. Mi-a părut așa rău.
Trebuie să am mai multă răbdare și mai puține verdicte tăioase și prejudecăți. 😔
Am reparat neajunsul cu întârziatul, că mă stresam în plus și chiar a mers, tot din procrastinare se trăgea.
Cât mă costă, domnu’ psiholog? 😄
1. Să nu mă mai arunc cu capul înainte. De obicei, mă entuziasmez ușor, mă apuc sa fac un lucru și apoi, dacă nu mai am timp, îl abandonez.
2. Mă enervez repede ( dar îmi trece la fel de repede). Poate ar trebui să găsesc un echilibru ceva, nu știu exact.
3. Să fiu o idee mai înțelegătoare. Dacă am dreptate, nu mă las până nu mor cu dreptatea în mână deși viața mi-a demonstrat că am de pierdut dacă insist pe subiect. Aici nu știu dacă voi reuși să schimb ceva.
In rest, sunt perfectă:))
Nici eu nu am răbdare, dar simt că nu am atâta timp pentru a vrea să schimb asta.
1. Să reușesc să-mi adun gândurile și să am răspunsurile atunci când trebuie, nu după ce trece situația și analizez și răs-analizez;
2. Overthinking, care îmi ocupă si nopțile;
3. Să nu mai evit/amân discuțiile “grele”, timp în care îmi fac un milion de scenarii, toate negative;
4. Să nu mai fiu atât de tranșantă;
5. Să nu mai am așteptări de la oameni.
Dar sunt convinsă că dacă lucrurile ar fi cum mi-aș dori acum să fie, mi le-aș dori invers.
1. Mi-ar placea sa fiu eleganta si gratioasa, sa pot merge pe tocuri, sa stiu sa ma machez
2. As vrea sa fiu mai sigura pe mine si mai puternica in situatii de criza sau urgenta
3. As vrea sa fiu mai ordonata si sa nu mai consider pierdere de timp ca sa-mi fac curat in masina
Sa fiu mai putin lenesa in primul rand.
Sa fiu mai extrovertita.
Sa fiu mai disciplinata, dar am asa, o senzatie ca daca as scapa de lene mi-ar fi mai usor si cu disciplina.
Eu as schimba capul.
Cum s-ar chema asta? Transplant de cap? Sau transplant de corp?
@Andy YY, pai schimba-l daca-i degeaba. 😉 daa, defineste care cap, ca altfel e confuzie si n-as vrea sa gresesc „adrisantu”😂
1. Să mă pun pe mine pe primul loc, lucrez la asta, uneori îmi și iese.
2. Să nu mai conteze atât părerea celorlalți atunci când e diferită de a mea.
3. În strânsă legătură cu 1 și 2, să nu îmi mai ignor vocea interioară și instinctul și să fug naibii la primul red flag, nu să dau a doua, a treia și a zecea șansă unor oameni care mă tratează cu fundul, indiferent ce poduri rup și ce se sparge în capul meu după.
1. Lenea/comoditatea
2. Perseverență mai mare în legătură cu realizarea planurilor propuse
3. N-as mai da șanse celor care nu merită. Una, cel mult. Aici tot am sperat in redresări, degeaba, n-a ieșit nimic bun. Capitolul ăsta a consumat enorm de multă energie și când mă uit retrospectiv constat că fuse total perdant. Am găsit și pe net ceva similar: Dacă o persoana îți arată că are lipsuri de caracter, trebuie să crezi asta imediat, nu aștepta mai multe dovezi !
Semănăm, se pare. La partea cu răbdarea ar trebui să mai lucrez și eu. E strâns legată de nervi, așa că în trafic nu sunt chiar cel mai politicos. Nici să fac treburi minuțioase nu am răbdare – și nici talent – precum ar fi să repar cine știe ce chichineață. Cel mai probabil ajunge aruncată, sau spartă, dacă nu iese.
La rândul meu, sunt destul de leneș. Aș prefera oricând să lenevesc la soare, în loc să muncesc pentru un trai mai bun. Abia când mă simt strâmtorat, mă pun pe treabă.
Apoi, n-ar fi rău să adun mai multă încredere în mine. Să înțeleg că pot orice, numai să am încredere, că nu există un handicap care să mă țină în umbră.
Cam atât, deși sigur ar mai fi.
1. Timiditatea, emotivitatea.
2. Lipsa răbdării, fix ca tine reacționez la coadă sau dacă am de așteptat 2-3 min.
3. Să nu mă mai panichez din orice.
4. Să nu mai fiu pofticioasă, să mănînc de foame, la 2 zile, nu de și cu plăcere. 😚
5. Să învăț să economisesc bani pentru zile negre/situații neprevăzute. Bine, din ce să și economisesc? 🤔
Neata pe la prinz!
Nu am citit cine ce ar schimba la ea/el, raspund si apoi voi vedea ce vrea fiecare sa schimbe.
Deci:
1. As vrea sa am memorie vizuala la persoane. Mi se intimpla sa ma intilnesc cu persoane pe care le stiu dupa nume, dupa povestile lor de viata, insa nu reusesc sa imi amintesc de figura lor. Si e penibil de jenant cind cineva mi se adreseaza ca unei vechi prietene si eu nu stiu cine e…
2. As vrea sa am ochii verzi 😀
3. Cred ca niste sensibilitate in minus, sau altfel alocata. Sint situatii fara importanta aparenta care ma streseaza prea mult, altele prea putin desi ar trebui. In fine, cred ca doar eu am inteles ce am vrut sa spun aici.
4. Asta e bonus: as vrea sa fiu mai diplomata, adica, pe undeva, mai putin olteanca 😁 si sa nu mai spun, verde-n fata, tot ce gindesc. Stiti voi proverul ala cu „tacerea e de aur”.
Deși te citesc de mult, nu am comentat până acum. Dar întrebarea de azi e prea frumoasa.
Deci:
1. Sa îmi construiesc o față pe care sa nu se mai vadă ce emoții ma stăpânesc într-un anumit moment.
2. Să fiu calmă, pentru că am o fire tare colerică, și iau foc la sfert de cheie.
3. Să nu mă mai îngrijorez tot timpul, pentru toată lumea.
Mai, cam asta-i cu mine.
Foarte frumoasa provocare! Eu as face schimbari in primul rand la felul in care reactionez la anumite situatii, sa am mai multa toleranta si mai putin impulsivitate. Al doilea, sa fiu mai punctual, sa-mi mentin angajamentele si sa reusesc sa raman concentrat pe ce am de facut. Al treilea, sa am mai multa incredere in mine si aceasta liniste binefacatoare pe care o simtim cand stim cine suntem si suntem multumiti de ceea ce facem.
1. Să fiu un pic mai calm.
2. Să nu mai amân dacă am ceva de rezolvat.
3. Să reduc numărul de țigări fumate.
Aș învăța puțină diplomație.
Că, dacă într-o situație delicată reușesc să-mi țin gura, fața mă dă de gol într-un mare fel.
1) Sa ma rup, dar total, de trecut. Asta ar rezolva tot (anxietate, lipsa de incredere in mine etc. etc.).
2) S-o ingrop pe Mama Tereza din mine (totul pentru altii, saracii de ei, eu nu contez).
3) Sa nu mai explodez din nimic (tot mai rar, dar se intampla). Ca o masina de curse, de la 0 la 100 km/h intr-o fractiune de secunda.
Nu sant invidioasa din fire, dar citind pe aici cati dintre voi aveti sau ati avut un terapeut bun, chiar ma roade invidia. Eu aici n-am reusit sa gasesc un astfel de specimen. Am incercat cu 3, de primul m-am despartit dupa prima sedinta, de a doua dupa 3 runde (se uita la ceas mereu si emana platitudini). A treia a fost mai ok, dar din pacate s-a mutat in alt oras si m-a lasat cu ochii in soare. Nu mai incerc, e prea tarziu oricum.
As vrea sa nu mai beau, stiu ca imi distrug corpul si totusi beau zilnic o sticla de vin seara. Am incercat aplicatii, citit zeci de carti, psihologi… nu reusesc.
As dori sa tin mai strans legatura cu oamenii dragi mie nu doar sa stie ca ii iubesc dar sa simta asta.
Poate si sa petrec mai putin timp scroland imagini cu pisici…
Comentariu beton!17
Nu știu dacă am voie să scriu aici, dar de la unele farmacii poți să iei disulfram (antalcol). Este un medicament aprobat pentru tratarea alcoolismului cronic, pe scurt împiedică alcoolul să fie prelucrat de corp și în caz că bei în timp ce îl iei ți se va face foarte rău. Am o persoană apropiată care așa a reușit să facă primul pas, să se împiedice fizic să bea, apoi a început să lucreze și pe partea psihică.
Scuze de sfatul necerut, dar trec prin acest proces alături de această persoană și văd cât de greu îi este să reușească să pună ceva în locul ăla mare pe care l-a ocupat alcoolul timp de mai mult de jumătate din viața sa.
Îți urez curaj, încredere că poți și să nu renunți la a încerca să te lași, sănătatea este importantă, și cea fizică și cea psihică (alcoolul inflamează creierul, printre altele).
Te îmbrățișez, Ana 🤗
Comentariu beton!12
La calm m-aș înscrie și eu. Dar nu mai pot cu capul. Aseară a fost prima oară după mulți ani în care, dacă aș fi avut personajul în față (nu por să o numesc persoană, că jignesc restul omenirii) i-aș fi dublat cu mare drag numărul oaselor din corp. Iar hematoamele ar fi tins spre infinit și chiar dincolo de fundamentele existenței.
În câteva cuvinte, o tanti care abia terminase de pregătit oală de ciorbă pentru barbă-su, explică doct și savant cum scăpăm noi, cei vaxx (că așa e la modă) de oxidul de grafen din corp doar cu câteva picături de ulei esențial de lavantica și un pahar de suc de ceapă pe zi timp de 30 de zile. Că doar se știe, levănțica și ceapa sunt panacee universale. Că maimuța habar n-avea ce e oxidul și cu atât mai puțîn grafenul, că nu știa că suntem 99 la sută formați din 4 elemente de baza: oxigen, carbon, hidrogen și nitrogen (spoiler pentru semidocți), nu conta… Doar sucul de ceapă era important.
Oricum, mi-am pierdut în mod iremediabil cumpătul și mi-am băgat p… în tot neamul ei de la maimuță încoace. Ceva ce educația, în mod normal, nu mă lasă să fac. Dar aseară n-am mai putut.
Mă simt vinovat… dar fericit… Se pune?
Are tanti reteta de suc de ceapa?
Nu de alta dar ma cam doare un genunchi, parul nu-mi mai straluceste si parca sunt si putin trista in ultima perioada.
Stii cumva daca se poate pune uleiul de levantica in sucul de ceapa sau trebuie baut inainte?
Îmi pare rău, dar eu, in incultura mea, m-am oprit la partea cu neamurile de la maimuța încoace. N-am ajuns să-i cer rețeta. Oricum, presupun că depinde mult dacă ești vaxx sau nevaxx.
Dar dacă vrei tratament pentru tristețe și dureri de genunchi, un pahar de whisky și o maria fac minuni… 😛 și nici nu mirosi a ceapa pe urma.
Ce aș schimba eu…..
Să nu îmi mai fie lene acasă, la servici sunt as, ca să zic așa, da acasă…..mama mia, dacă nu ar fi nevastă-mea m-ar manca șobolanii va spun….am lucrat și ptr alții și am fost foarte apreciat peste tot, dovadă e că acum de când lucrez pe cont propriu toți mă ajută sau m-au ajutat, dar acasă nene dacă nu mă amenință nevasta cu ce găsește nu mă mișc nici mort, aș fi un Bubka domestic fără îndoială.
În rest sunt perfect.
Să nu mai îmi placa berea atât de mult, da nu sunt sigur că aș schimba asta.
Desi lucrez in vânzări, hiperventilația înainte de fiecare telefon. Deci vreau un reset la creier.
Cu lenea avem toți probleme. 😅
In rest chiar am învățat sa ma iubesc si sa am răbdare cu mine după ce mi-am descoperit boala.
Aș fi zis primele trei lucruri pe care le-aș schimba la mine, dar le-ai enumerat tu 😅
Următoarele trei lucruri pe care le-aș schimba ar fi:
1. Puiul de OCD din cauza căruia pierd juma’ de zi făcând curățenie și cealaltă jumătate făcând scandal că nu se menține curățenia.
2. Lipsa totală de diplomație. Sau aproape totală, că am și momente foarte rare în care nu zic chiar tot ce-mi trece prin cap.
3. Dependența de țigări sau, mai precis, refuzul de a scăpa de ea.
Ar mai fi și teama irațională de a fi criticată sau ridiculizată, în rest m-aș păstra așa cum sunt. Mă ador 🤣🤣🤣
Șerif, aș avea câteva de schimbat, să nu mai fiu mai atât de naiv și să mă încred în toată lumea, să mai plec un ochi și către mine pentru că mereu i-am pus pe ceilalți pe piedestal. Și partea cu nervii vreau să o schimb, prea țâfnos. Puturoșenie am, dar nu te pot dovedi, deci clar ești Bubka.
sa reinvat unde tre sa fie ultima bere
sa am rabdare sa citesc the fucking manuals
sa mai tai din lene si social media
1. Să îmi pese mai puțin de chestii, în general. OCD-ul mă transformă uneori în ceva greu de suportat. Ai mei știu ce zic. 😁🤷♀️
2. Să nu mai fiu mama răniților. Aș vrea să salvez eu tot: oameni, animale iar neputința dă naștere frustrărilor care iar mă transformă în ce spuneam la punctul 1. 🤦♀️
3. Răbdare, fraților! Mie mi s-a terminat răbdarea. Nu mai am răbdare să stau la cozi, să explic chestii(mai ales să fie ceva elementar), să ascult aberațiile unora, să fac lucruri…Răbdare, da.
@Calimara, Vorba aia : „Da-mi , Doamne , rabdare ! Ca daca imi dai putere ii omor.”😊
* Să am mai multă încredere în mine, să-mi crească stima de sine. Deși constat că am realizat destul de multe lucruri și am depășit obstacole care mi se păreau insurmontabile, tot am senzația că nu e suficient și că trebuie permanent să demonstrez ceva, să compensez faptul că am o boală severă (deși sub control). Să nu mă mai cred imperfectă.
* Să iau lucrurile mai lejer, să nu mă stresez pentru toate mizeriile insignifiante și situațiile/persoanele pe care nu le pot schimba
* Să nu mai procrastinez. Și eu, asemenea șefului de blog și a altor comentatori, intru în priză când sunt strânsă cu ușa 😁
P.S. Merg la terapie, m-a ajutat mult.
1. Lenea, tare bine ar fi să fiu puțin mai activă
2. Să nu mai judec atât pe alții.
P. S. Nu știu cum ai reușit sa strângi o comunitate atât de faină.
0
1. Lenea
2. Sa nu ma enervez, sunt foarte coleric
3. Sa nu mai injur ca la usa cortului!
4. Sa fiu mai intelegator cu oamenii pe care i iubesc!
Ce subiect… Ai reușit (iar) să atingi coarda sensibilă a multora.
Citind comentariile, îmi dau seama că aș schimba câte ceva la mine, dar nu cred că asta m-ar mai defini pe mine, ca om, că toate “defectele” astea îmi sunt de atâtia ani “parteneri” în viață. Or fi și ele bune la ceva, atâta timp cât nu am din alea nasoale, dăunătoare.
Le-am expus mai sus.
As schimba toate circumstanțele care m-au dus, încet și sigur, la depresie. As da 10 ani din viața pe un gram de curaj. As încerca sa fiu buna in continuare, fără sa mai pun la suflet micimea altora. As vrea sa învăț sa iert.
0
Comentariu beton!13
Pe langa ale tale, ce se potrivesc mănușă, as adăuga:
4. Sa nu mai fiu atât de ironic/sarcastic cu cei în jur.
Nu s-a inventat psihologul care să mă facă pe mine deci refuz să intru în joc și să răspund la întrebarea ta de psiholog amator.
Acum 4 zile ne-a trimis șăfu să facem dosarele medicale pentru că, surpriză, l-a vizitat unu de la ITM. Toți au fost convinși, inclusiv șefu, că o să fie o formalitate și ne pune medicu de medicina muncii parafa pe dosare că suntem apți și în două ore am terminat. Io le-am zis să se aștepte că în cel mai optimism sceanariu să terminăm la ora 13 pentru că suntem electricieni și nu scăpăm fără psihologic, ECG, audioemtrie plus teste suplimentare pentru că lucru la înălțime și conducere mașină.
Faza tare a fost la cabinetul de pisălogi unde erau un el și o ea și un coleg a fost ferm convins că EA s-a dat la el pentru că i-a pus multe întrebări despre viața lui și era tare entuziasmat până când i-am tăiat macaroana:
– Băi pwlă verde, aia tocmai te-a evaluat. Nu ți-a făcut avansuri doar te-a tras de limbă, prostule.
– Bă, nu cred pentru că am ajuns să vorbim pe unde își face ea concediile, io i-am zis pe unde am fost.
Pfff, novici.
😁😁😁😁😁😁
Doamne, cât mi-as dori sa fiu mai ordonata și sa imi placa sa fac curățenie cu drag și spor asa cum am văzut io ca le place unor femei…Dar eu, de unde? Mai bine închid usa în urma mea și plec la plimbare 🤣🤣 Mai nașpa este dimineața când plec la serviciu și caut sa împerechez la șosete câte un sfert de ora până întârzii😁 Și mai am un păcat: imi plac dulciurile și nu ma pot abține- este foarte adevărat: cea mai grea luptă este cu noi înșine și tare greu este sa ma abțin. Cam atât
Eu aș schimba un singur lucru, dar care mi-ar ușura toată viața, să nu îmi mai fie frică de tot ce e nou. Mi-a mâncat zilele frica asta. De exemplu, dacă trebuie să merg undeva unde nu am mai fost (inclusiv noul supermarket de la colț) mă apucă panica, trebuie să mă documentez înainte, hărți, caut poze, citesc tot ce găsesc despre. Ore pierdute degeaba să mă conving că e în regulă, o să mă descurc. Asta se aplică la tot: locuri noi, activități noi, oameni noi. Nu că nu le fac, dar e o luptă obositoare cu mine să îmi fac curaj să le fac. Tone de energie investite doar ca să pot face lucruri atât de simple pe care alții nici nu le bagă în seamă. Câteodată mă și mir la câte am reușit să fac, gen să ma mut singură de patru ori în țări diferite, având în vedere că mi se taie respirația și când am de ales un restaurant nou. Dar am și ratat multe experiențe pentru că încă nu mi-am făcut curaj să învăț să innot, să conduc, să merg cu bicicleta și altele de om normal care pe mine mă paralizează.
Hmmm, as schimba cateva chestiute
1. Sunt un people pleaser cronic, mi se trag o gramada de chestii de aici inclusiv ca in loc sa-i spun cuiva ca e un dobitoc, ma duc si bag o ciocolata
2. Relatia dificila cu mancarea
3. Procrastinarea si eu sunt procrastinator, am observat insa ca la mine functioneaza listele. Satisfactia cu care bifez ca am facut un task e fantastica.
1. As vrea sa reușesc sa tac când sunt nervoasa. Muncesc de mult timp la asta .
2. Sa pot sa tolerez prostii din jurul meu dar chiar dacă reușesc sa îmi țin gura mi se citește subtitrarea pe fata.
3. Sa nu mai fiu sarcastica cu cei apropiati. Și la asta lucrez de ceva timp .
Probabil daca as sta sa ma analizez mai bn, nu as mai termina lista..dar…
1. Sa invat sa am rabdare
2. Sa fiu mai calma
3. Sa renunt la fumat. M am mai lasat de 2 ori pana acum, am atins pragul de 2 ani de fiecare data si apoi..zdrang intru in cate o stare proasta/ semi depresie si am eu impresia ca daca fumez ma linisteste, ceea ce stiu ca e o mare prostie da mna..
4. Sa am mai multa incredere in mine
Si lista poate continua cu multe altele..
În primul rând, las-o mai ușor cu procrastinarea. Joci la pitici!
Ce aș schimba: aș acorda mult mai mult timp celor dragi (prieteni, rude, cunoscuți), aș citi mai mult, aș medita mai mult, aș fi mai recunoscător, aș schimba visurile cu țeluri.
1. Să nu mai vorbească gura fără mine, dând tot din casă. Dă-o drac’ de sinceritate, că îmi aduce numai dezavantaje!
2. Să mă pot gândi la mine, înainte de a mă gândi la alții și, implicit, să nu mai pun la suflet toate mizeriile.
3. Să nu mai fiu atât de colerică. Mă aprind, clocotesc și erup, mult mai rău, decât Edna.
4. Să nu mai fiu atât de realistă, să pot lua viața ca fiind roz, chiar și un roz mai prăfuit, chiar dacă ea, viața, este un gri evident, să mă pot minți că pot, deși știu bine că nu, d-astea …
5. Să nu mai aștept pe nimeni și nimic, să îmi văd de tot ce îmi place, singură!
Mă opresc, că v-am „luat” pe toți.
Lenea,cred ca sufăr de lene cronică, dacă as lepăda-o probabil as ajunge departe