Știți că oamenii sunt tentați să rețină mai degrabă lucrurile nasoale decât pe cele bune, nu? Sau că sunt mai tentați să se plângă de ce li se întâmplă rău decât să laude ceva bun. Tot internetul e plin de oameni care se plâng de câte ceva, în timp ce postările despre lucrurile bune care li se întâmplă le numeri pe degete.

Uite de-aia azi o să vă provoc să scrieți despre ceva de bine, mai precis, despre când v-a ajutat ultima oară un necunoscut, indiferent în ce-a constat ajutorul ăla.

Eu o să vă las aici povestea pe care o spun aproape de fiecare dată când vine vorba despre ajutor nesolicitat și, mai ales, necondiționat, din partea unui necunoscut. E cam veche, ce-i drept, dar oricât am stat să mă gândesc, nu mi-a venit alta mai nouă în minte.

Nu mai rețin în ce an eram, dar având în vedere că încă mai aveam prima mea mașină, o Dacie 1100, probabil că vorbim despre anii  ’94-’97 sau p-acolo. De altfel, de aici pleacă povestea de la prima mea mașină în care eram când mă duceam la un prieten.

Era o iarnă din aia tot fără zăpadă, ca acum, dar cu ger groaznic, în seara respectivă cred că erau vreo minus 15-20 de grade. Frig, nu glumă. M-am urcat în mașină și-am plecat spre unde aveam treabă. Bănene și cum mergeam io liniștit prin București, la un moment dat, la o frână, am auzit de undeva din dreapta față a mașinii un trosc puternic, după care s-a lăsat mașina pe partea dreaptă.

Am dat să plec de pe loc cu ea așa, dar când începea să se miște se auzea un hârșâit îngrozitor. Cu chiu cu vai am reușit s-o trag într-o parcare de pe dreapta, ca să n-o las în mijlocul drumului.

M-am dat jos. Se vedea cu ochiul liber că mașina era înclinată spre dreapta față. Partea bună era că aveam portbagajul plin de scule și unelte, ca orice posesor de Dacie. Partea mai nasoală era că habar nu aveam ce se întâmplase.

O brumă de mecanică mai știam io, toată învățată de nevoie. Când conduci o Dacie 1100, care împlinise rotunda vârstă de 30 de anișori, și ți se strică pompa de frână în mijlocul Bucureștiului, ce să vezi, ești nevoit să înveți să schimbi o pompă de frână cu mânuța ta. Sau când ți se rupe cablul de ambreiaj la ieșirea de pe autostradă, din nou, ești nevoit să înveți singur cum se schimbă un cablu de ambreiaj. Că bani de tractări și de service auto, de unde?

Revenind, ziceam că mașina era aplecată toată, iar eu n-aveam nicio idee din ce cauză. Dar, ca un vajnic urmaș al dacilor liberi, am pus mâna pe cric și coarbă să dau roata jos. Bănene, cât de frig era, iar eu nu eram pregătit pentru asta, n-aveam nici măcar niște mănuși la mine. Mi-au înghețat mâinile instantaneu pe fiarele alea.

Dar nu m-am lăsat (nici nu prea aveam de ales) și-am început să dau roata jos ca să încerc să văd ce s-o fi stricat pe acolo.

Ce nu știam încă, dar aveam să aflu foarte curând, era că în locul unde s a întâmplat povestea era și o stație de autobuz. Stație în care câteva minute mai încolo a oprit un autobuz pe care îl am și acum în minte. Era un Ikarus d-ăla galben, le mai țineți minte? Că era Bucureștiul plin de ele.

Unul d-ăla s-a oprit și-a început să coboare lumea. Faza e că printre toți oamenii care au coborât era și un cetățean care mă vede lucrând la mașină și vine întins la mine. Repet, direct din autobuz, da? N-aveam nicio treabă cu omul, nu știam cine e, era prima oară în viață când îl vedeam.

Se postează lângă mine și se uita la ce făceam eu p-acolo. Eu l-am ignorat cu grație, că nu-mi ardea de chibiți în mecanică auto, și mi-am văzut de treabă și de blestemat frigul ăla crâncen. Cu nou-venitul lângă mine, reușesc să scot roata. Moment în care îl aud: „ți s-a rupt pivotul”. Și mi-l arată pe cel care cedase.

Nu mai țin minte dacă era pivotul superior sau inferior, memoria mea greu încercată tinde spre cel inferior, dar nu m-aș baza pe ea, cert e că era un pivot rupt, se vedea cu ochiul liber. Din cosmos s-ar fi văzut.

M-a luat capul. Ce căcat fac eu în această situație? Vă dați seama că eu nu eram fabrică de subansamble auto, nu aveam seturi de pivoți în portbagaj. Deja mă gândeam cum o să las mașina acolo și cum, probabil, o s-o mai iau la pulivară, că nu era ca și cum pivoții de Dacie 1100 se găseau la orice colț de stradă, iar ăia de Dacie 1300 nu se potriveau.

Cu toate gândurile astea trecându-mi prin cap, îl aud pe omul meu că zice: „ia stai un pic”. Și brusc pleacă de lângă mine. Repet, vorbim despre un cetățean care tocmai coborâse dintr-un autobuz. Nu-l cunoșteam, nu nimic. Nici măcar n-am înțeles ce voia de la mine cu „ia stai un pic” ăla. Nfine, oricum plecase, eu eram disperat că nu-mi dădeam seama ce să fac, pe cine as putea să sun, de unde scot rahatul ăla de pivot?

Prieteni, n-au trecut cinșpe minute de la toate astea, că-l văd pe cetățeanul din autobuz întorcându-se. Ce credeți voi că avea în mână? Un pivot de Dacia 1100, asta avea. Mi-a spus simplu: „îl aveam de ani de zile prin casă, oricum nu aveam ce să fac cu el. Ia și vezi dacă merge”. Și-m mers, frate.

Acolo, în gerul ăla pătrunzător, cu mâinile aproape degerate, am scos pivotul rupt și-am pus pivotul adus de om de acasă. Să vă mai spun și că la un moment dat i s-a părut că mă mișc prea încet și m-a dat deoparte ca să facă el treaba mai cu spor?

La final, a cerut o cârpă să se șteargă pe mâini și-a plecat așa cum apăruse, brusc. Fără să vrea niciun ban, fără să vrea nimic de la mine. Uneori, când îmi aduc aminte de povestea asta (ca acum), mă întreb dacă o mai ține minte cum a ajutat el un tânăr rahitic, care conducea o Dacie 1100, într-o seară geroasă de iarnă bucureșteană. În Sebastian s-a întâmplat toată povestea.

Și mai am una cu un taximetrist care a oprit pe o ploaie torențială să scoată benzină de la el din rezervor ca să-mi dea mie. Eu fiind rămas pe bulevardul Mihai Bravu într-o glorioasă pana prostului. Nu, nu i-am făcut semn, s-a oprit singur. A văzut despre ce e vorba, a scos un furtun și-un bidon din portbagaj, după care s-a pus pe tras benzină din rezervor, în timp ce deasupra noastră era dezlănțuit potopul. În câteva minute eram plecat de-acolo. Nici omul ăsta n-a vrut niciun ban sau vreun ceva de la mine.

Și-acum să le aud pe ale voastre.

P.S. Scriu acest PS după ce-am citit primele comentarii ca să vă precizez că mă refer la orice fel de ajutor, nu musai în context de mers cu mașina. Că văd că toată lumea are doar povești de la volan.

sursa foto