Azi vă dau greu, boșilor. Nu de alta, dar se apropie Blue Monday ăla și trebuie sa vă pregătesc și io cum pot mai bine. 😊
Mi-a venit ideea când mă uitam la Rise of Empires: Ottoman, sezonul 2, adică ăla care e cu Vlad Țepeș. Apropo, deși știam câte ceva, că doar am învățat și la școală despre faimosul atac de noapte, habar nu aveam că Țepeș a fost la câteva secunde de a deveni eroul lumii creștine. Dacă reușea să-l omoare pe Mahomed al II-lea în noaptea aia, acum ar fi fost cunoscut drept unul dintre marii eroi ai creștinătății, nu ca băiatul ăla care avea niște hobby-uri ciudate.
Nfine, revenind, că nu despre asta voiam să povestesc. În Imperiul Otoman era interzis să încerci să-ți ghicești viitorul. Asta cu ghicitul nu era o treabă pe placul Profetului, prin urmare se pedepsea aspru. Dar cum ăștia, religioșii, găsesc mereu o cale să poată păcătui fără să pară că păcătuiesc, au găsit una și pentru ghicit viitorul.
Așa a apărut bibliomanția, prieteni, adică ghicitul viitorului în cărți. Doar că nu de joc, ci cărți de citit, d-alea cu coperți și foi. Dar pentru că ea presupunea să ai în casă măcar o carte, metoda nu era accesibilă pulimii, ci doar celor înstăriți.
Nu stau să vă povestesc cum funcționa, puneți mâna și uitați-vă la documentar dacă vreți să aflați. Ce vreau eu să vă spun este că, indiferent de epocă, oamenii au fost mereu fascinați de încercarea de a-și afla viitorul. De-aia au apărut prezicătorii și ghicitorii în diverse chestii încă din cele mai vechi timpuri.
Și-acum vine marea provocare pentru voi. Vă țineți bine, da?
Dacă ar exista un device care îți poate arăta data exactă a morții tale, ce-ai face? Adică ai în mână un aparat cu ecran precum cel de smartphone, dar care are un singur buton. Dacă apeși pe buton, imediat îți apare pe ecran data exactă a morții tale: anul, luna, ziua și ora când vei pleca spre Veșnicele Plaiuri ale Vânătorii. Atât, asta ar fi singura informație. Nici cum mori sau de ce mori, nici nimic altceva.
Ce faci, apeși butonul ăla sau nu?
Da. Clar. M-ar roade curiozitatea non-stop si nu as avea liniste pana nu aflu. Ce fac dupa aflarea informatiei, mi-e tare greu sa anticipez.
Comentariu beton!46
Aș vrea să aflu, clar. Mi aș organiza într un fel anume restul vieții, aș utiliza toate resursele pentru a trăi anumite experiențe la care altfel doar visez.
Comentariu beton!27
Da, deoarece îmi place să anticipez problemele, să mă organizez. E mai greu cu punerea în practică a planurilor, dar sunt as la făcut „to do lists”.
Comentariu beton!37
Adică tu ești convinsă că ți-ar mai arde de organizare și to do list când ai afla data exactă a morții tale? Că mie nu mi-ar mai arde de nimic de genul ăsta, dimpotrivă, mi-aș băga picioarele în tot. La ce să mă mai chinui?
@Mihai Vasilescu aplici filozofia lui Ivan Turbincă: guleai peste guleai că altfel înnebunești!
Mihai, ti.ar pieri cheful daca data ar fi intr.un viitor nu foarte indepartat, dar daca ar fi la venerabila varsta de 107 ani sa zicem, ai zburda pana atunci!
Există „deschisul cărții” și-n iudaism și-n islam, e o chestie preluată de la egipteni, care deschideau două cărți, cea a vieții și cea a morții. La noi a rămas doar cea a morții (la cea egipteană mă refer). 😉
Referitor la-ntrebarea ta, nu, nu m-ar interesa să aflu. Îmi plac surprizele, în cazul ăsta. 😎
Comentariu beton!55
Aș face credite la bănci. E bine?
Comentariu beton!61
@Anel: degeaba le faci, că le vor plăti moștenitorii.
Am plătit io după taică-miu un C.A.R de 7000 lei, de care am aflat abia după ce-o murit.
Se dezbate încă. Ce zici?19
@Anel, păi ce te împiedică să le faci și fără să știi când mori? Că de murit o să mori sigur, asta e singura ta certitudine. Eu te întrebam dacă ai vrea să afli CÂND se va întâmpla asta.
@MV, da, l-aș apăsa, și în funcție de timpul rămas aș face credite, altfel nu.
@JT, și la cele de nevoi personale?
P.S. Io-s curios dacă l-ar apăsa și nea Nelu!:))
Se dezbate încă. Ce zici?21
Anel, mai avesi putin si cereai inelul lui arabella
Se dezbate încă. Ce zici?15
@Anel: da, moștenitorii plătesc creditele defunctului, dacă nu-s facute cu asigurare de viață.
Se dezbate încă. Ce zici?20
Și eu as face credite la bănci dar as vinde din timp toate proprietățile (catre copiii mei/sot) . Copiii mei nu pot sa îmi moștenească datoriile decât în cazul în care fac succesiune, și dacă nu au pt ce sa facă succesiune, ghici ce ? Nu as face credite cu garanți, ca în cazul CAR urilor, pt ca colo ar plăti 2 nefericiti beleaua. Nu tatica, credite de alea cu asigurare de nevoi personale, alea îs cele m frumoase.Si nu știu de ce am asta în minte, eu nu am furat niciodată și nici nu am asta ca scop în viata. Dar îmi e ciuda pe băncile care efectiv jecmanesc fără scrupule tot ce mișcă.
Mai nașpa ar fi dacă apeși butonul și acolo scrie: 5…4…3…2…1. BINGO
Comentariu beton!26
Nu aș vrea să știu. Lasă să fiu surprinsă 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?18
Ar fi tentant să apăs butonul dar și riscant. Dacă îmi zice ăla că mor în scurt timp? Atunci toate filmele horror din capul meu prind viață.
Mai bine nu apăs nimic. Să-și țină informațiile pentru el. Sâc!
Comentariu beton!27
Nu imi plac surprizele si nici lucrurile neterminate/ramase in coada de peste.
Deci da, as apasa acel buton si as incerca ulterior o „reconfigurare traseu” in functie de acea data finala.
Comentariu beton!26
Dar știi că tu zici asta acum aici, pentru că ești convins că data aia e cândva la mama dracu’. De-aia și vorbești despre reconfigurări de traseu. Faza e că poți să afli că mori peste cinci luni și patru zile. Moment în care ce mai reconfigurezi?
@Mihai Vasilescu
Pai depinde. Daca alea 5 luni si patru zile de trait le am ca parte a unei agonii/boala terminala si tot venitul s-a dus pe medicamente, nu e nimic de configurat.
Daca as fi cat de cat ok cu banii si sanatatea, cred ca as putea configura ceva pentru ca niciodata nu am fost pretentios.
Evident ca discutam totusi ipotetic pentru ca nu cred ca exista cineva care poate spune ca este pregatit psihic pentru asa ceva.
Comentariu beton!24
Da, aș vrea să știu. Nu că aș avea mari afaceri de pus în ordine și testamente de făcut, dar în dicționar, la cuvântul “control freak”, este poza mea.
Comentariu beton!34
Pe bune? Chiar ai vrea să știi? Întreb pentru că eu eram convins că nu voi avea niciun răspuns cu „da”.
Da. Pe foarte bune. Nu mi-e frică (nu de când s-a prăpădit maică-mea), n-am nicio apăsare. Vorba Guicăi din “Moromeții” – “doar n-o fi mai rău ca pe-aici”.
Comentariu beton!51
Nu aș vrea să știu. Să trăiești tot timpul cu ideea mai am doar x zile, mai am doar x-1… No, thanks, nu e pentru mine.
Comentariu beton!35
F@%^K nu. As distruge aparatul sa fiu sigur ca nu mai poate fi folosit. Ce farmec mai are sa tariesti daca stii cand o sa mori?
Comentariu beton!56
Fix așa.
Nu aș vrea să știu. Mi-ar lua speranța. Cum aș mai putea să trăiesc fără a mai putea spera? Mi s-ar părea o situație închisă, fără scăpare.
Mai bine nu, cred ca as fi stresata ulterior ca nu apuc sa fac tot ce imi doresc. Nu cred ca m-as organiza mai bine neaparat.
Se dezbate încă. Ce zici?19
si-asa iti ofera viata surprize de nu poti sa le duci, n-o mai vreau si pe asta!
Comentariu beton!37
Exaaaaaaaact.
Es nu as apäsa, oricät de multi ar putea sa apara, tot putini ar parea, ar fi ca o amenintare, grabestete cu tot ce ai in plan.
Si daca ar diferi mult de data omului meu de suflet, as fi trista si incapabila sa ma bucur de momentele frumoase päna atunci, ar pune o umbra peste tot. E minunat impreuna. Mai bine nu stiu.
Comentariu beton!25
Mă, da. Văd că zice cineva mai sus “ce sens mai are să trăiești dacă știi când mori”. Dar mori oricum, poate ai șansa să faci pe ultima sută de metri niște chestii amânate “că am timp”. Știi deja despre mine că eu cam funcționez așa: nu ai atâta timp cât crezi, să afli data exact nu face decât să ajute la prioritizare 🙂
Comentariu beton!26
Da’ ce te împiedică să prioritizezi și fără să știi data exactă? Că de murit oricum murim, hai să prioritizăm de parcă s-ar întâmpla peste șase luni. Nu se întâmplă? Perfect, mai urmează alte șase luni de proritizări. Și tot așa. Și iată cum poți să mori oricând, că te găsește cu toate prioritizate.
Ceea ce și fac 🙂 Motiv pt care să știu data exactă nu m-ar speria foarte tare.
@MV: din pacate natura umana e experta la amanari sine die si gasirea de motive „logice” pentru ele.
Nu stiu daca as vrea sa aflu sau nu, insa stiu ca daca as afla as avea o motivatie puternica sa imi depasesc comoditatea (sau lenea in unele cazuri) si sa fac unele chestii pe care le-am amanat in ideea ca „sometime” ma ocup si de ele ! Hai sa bag doar aia clasica cu luatul de ramas bun de la familie !
Ideal ar fi sa traim fiecare zi ca si cand ar fi ultima insa, sincer, cati sunt in stare de asta ?
Eu nu. Si tocmai de aceea as fi tentat sa aflu.
Reversul medaliei este ca e o povara imensa sa stii lucrul asta si te poate termina psihic.
Deci scorul e 0-0 sau 1 la 1, cum vreti !
ce e asta, șerif, te-a contactat Lustig pentru sequel?
Se dezbate încă. Ce zici?13
Asta ar fi tare, că nu l-am văzut. Deci ar fi ceva extrem de original. 😛
nu chiar rău, IMDB îi dă 7,1/10 și chiar am rîs la niște faze;
cît despre întrebarea ta, numersi; adică e la fel de tricky precum milionul de la loto, pe care, cînd îl aștepți, deja l-ai împărțit bine, chibzuit; da’ cînd efectiv îl ai…
Se dezbate încă. Ce zici?16
Apas butonul! Cred ca ar fi foarte fain sa ai posibilitatea sa-ti pui toate lucrurile in ordine si apoi sa te destrabalezi fara sa te mai gandesti la consecinte. Prima data rezolv cu actele, mosteniri, testament, relocare animale de companie si tot ce mai trebuie. Cand toate chestiile serioase sunt gata ma apuc de distractie si incercat tot ce e bun si ilegal
Comentariu beton!27
@Roxana, și după toate astea, când vine ziua respectivă să-ți apară pe ecran „error”. Și, apucă-te tu Roxana, tu Anele (că și eu am zis la fel), să achiți și credite, să plătești și pentru ilegalități…:)))
Se dezbate încă. Ce zici?14
Anel, daca apare error probabil nici nu as vedea la cat de euforica as fi
Nu. In niciun caz nu apăs blestemăția de buton. In fond, știu precis ca, mai devreme sau mai târziu, o sa se-întâmple. Sa mai fac si AMR-ul?
Se dezbate încă. Ce zici?19
Eu vreau să știu, am ceva probleme de lăsat în ordine, ceva credit de achitat, deja copiii știu despre ce este vorba, ce trebuie să facă, am aranjat și cu firma specializată 😁 că în momentele alea e complicat să te organizezi, partea juridică la fel pusă la punct pentru că mereu apar „binevoitori”. În afara afurisitului de credit nu îi las încurcați cu nimic, așa că de la sfârșitul anului ăsta îmi pot permite să trăiesc pentru mine. Sunt doar realistă, mbine și puțin cinică dar mi-e clar că nu ajung la 95 ca tata.
Se dezbate încă. Ce zici?20
@Adriana: nu spune hop până nu sari. Taică-miu o murit la 62 ani, taică-su la 60, iar maică-sa la 83 ani. 😉
Eu știu aproximativ cât mai am, depinde în mare de mine să depășesc prognosticul dar este și hazardul prin zonă, și cochetez și cu ideea eutanasierii asistate dacă lucrurile scapă de sub control, d’ai cam scumpă, maică!
Comentariu beton!24
you know what ? I don’t want to know that fucking day!
stii cum e , suntem toti ( pana la o varsta) oarecum impacati cu ideea ca acel , hai sa ii zicem, proces se va intampla peste ani si ani, avem grija de sanatate , ne ferim de pericole samd, in speranta ca viata e lunga, ca avem copii inca mici, ca avem nu stiu cate proiecte si ca ne simtim inca tineri si in putere. Daca ma intrebi pe mine nu e ceva stabilit inca cu data si ora, dar normal ca intrebarea era fantasy. 🙂
deci ca idee nu as apasa pe buton, prefer iluzia ca am ani si ani inainte, decat sa stiu ca as muri maine ( familia mea a fost in general longeviva, peste 90 ). Daca as stii cu data si ora as innebuni efectiv si nu as mai avea chef de nimic, as masura timpul pana atunci si greu mi-as scoate din minte chestia asta. Fac paralela cu asteptatul unui rezultat la o analiza, efectiv am innebunit stii ca poate fi ceva mai aiurea, deci asta cu moartea efectiv m-ar termina.
Poate o sa primesti si raspunsuri gen : I’m more than mai phisical body, deci unii ar vrea sa stie cand se produce tranzitia 🙂 Pana atunci I’m alive and intend to stay that way 🙂
Nu aș apăsa, Doamne-feri! M-aș simți mai degrabă ”amenințată” de data respectivă, decât impulsionată să fac chestii pe care le-am tot amânat.
Vorba moatzei: surprize, surprize, dar nici chiar așa 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?16
Bai, cum a picat articolul ăsta 🙁 stau pe hol la ATI și aștept.. nu știu, orice
Comentariu beton!47
Alina…🤗
@Alina I, fuck… îmi pare rău. 🙁
Sa fie raspunsul de bine !
Să fie bine 🤗
Te imbratisez, Alina. Gand bun. Sa primesti vesti bune.
@AlinaI tot ce pot să-ți zic, din experiențe, este că dacă e ceva de făcut depinde doar de pacient, că partea lor ATI-ul o știe; baftă!
Big hug. Sper să afli veşti bune!
@Alina I. Să fie cu vești bune! 🙏
Eu cred ca depinde si de varsta . La anii mei chiar ar trebui sa apas butonul ,sa mai aranjez ce mai am neterminat. Pentru cei tineri zic sa nu, chiar ar fi daunator la…cap !
Ce chestie, eu cred că e tocmai invers. Dacă e să apese cineva, tinerii o pot face mai ușor. Eu n-aș sta să-mi aranjez absolut nimic dacă aș afla că mor peste trei ani și două zile. Doar aș număra zilele și s-ar transforma într-un chin infernal. Pe când dacă ești tânăr și-ți apare că mori peste 40 de ani și șase luni, asta e egal cu o eternitate. Închizi device-ul și te duci la bere.
Pai nu intri la categoria seniori . Cand mai ai (fara sa stii cat) sub 10-15 ani de viata,esti calm,linistit,impacat…
Asta cred eu.
Se dezbate încă. Ce zici?13
Nu aș apăsa pe el. Să știu când voi muri ar fi groaznic, nu aș mai putea să mă bucur de viața mea cu informația asta în minte. Parcă nu aș mai avea motiv să trăiesc, deja știind ce mă așteaptă. Dar, deși sunt tânără, vreau să îmi las my affairs in order, legal, juridic, și am în plan treaba asta anul curent.
@Deea, asta mi se pare corect și constructiv chiar dacă nu știu data exactă a morții, să am în ordine documente, plăți, toate formalitățile aferente. Pentru noi a fost coșmar balamucul pe care l-a lăsat tata în urmă, oricum a trăit cum a avut chef și întotdeauna a trebuit ca altcineva să-i rezolve încurcăturile. Puțină organizare nu strică.
Se dezbate încă. Ce zici?13
Da,l-aș apăsa..erau diverse jocuri pe fb cu asta,și dădea la toată lumea ori vârste matusalemice ori identice ,fără a ține cont de data nașterii. La modul cum întrebi tu,da ,din curiozitate,măcar să știu dacă îmi las copiii mari,să se poată descurca singuri,cu studii cât de cât,încât să aibă un trai decent si fără ajutorul meu.
De ce-aș face asta? Ca să-mi strivesc și ultima brumă de speranță? Nu, niciodată!
https://www.imdb.com/title/tt10039344/
Nu, nu apăs pe buton. Nu-mi plac deloc dispozitivele cu un singur buton :))) Îmi reduc opțiunile și mie îmi place să am planul A, planul B, planul C etc.
Nu mă interesează când voi muri, ca punct fix, am acceptat ideea inevitabilă a morții încă din tinerețe, când, din indolența unor medici eram să mă duc rapid pe copcă. Când am aflat, am luptat și am câștigat.
Dacă mi se va spune că mai am X zile de trăit, nu mă panichez dar nici nu stau popic în resemnare plângându-mi de milă fără să fac nimic. Aș lupta până în ultima secundă și mi-aș încheia zâmbind viața. Asta dacă nu mor în somn.
Vreau să trăiesc cel puțin 1000 de ani. Am înțeles că nemuritori sunt numai în filme. Ok, fie 😀
Se dezbate încă. Ce zici?17
De când mă știu am urât termenele-limită. Dacă aș ști când e anul, luna, ziua și ora când voi muri, asta ar fi ca un ultim termen-limită așa că, mai mult ca sigur, nu aș apăsa butonul!
L-as apasa, ca sunt foarte curioasa din fire, dar dupa aia as regreta ca l-am apasat.
Comentariu beton!52
Cred că e cel mai bun răspuns de azi. Da, fix așa este.
Exact as as fi si eu DD. L-as apasa pe impuls si dupa aia ar fi crunt sa traiesc cu realizarea si mi-ar parea rau in fiecare zi. X, X-1, X-2 si tot asa
Sigur ca as vrea sa stiu .Dar daca nu -ni convine data si ma sinucid mai devreme ? Dau teoria peste cap .Data mortii nu ar corespunde.
Se dezbate încă. Ce zici?17
Fix la asta ma gândeam acum.
Dacă tot zice divaisu’ăla că e așa jmăcker, aș incerca din răsputeri sa il contrazic și aș porni o cruciadă împotriva lui Putin.
Dacă mor inainte se cheamă că i-am dat putină mwie sorții?
Numai pentru asta aș apăsa pe buton.
Da. Apoi mi-aș face un calcul cât de repede pot să-mi dau demisia ca să-mi petrec ultima perioadă din viață într-o locație mișto.
Se dezbate încă. Ce zici?15
Iti recomand un film francez fix cu tema asta, Le tout nouveau testament. Pe scurt, Dumnezeu are si o fiica, care e satula de modul in care e tratata, asa ca printr-un sms trimite fiecarui om data mortii sale. E o comedie/drama savuroasa.
Se dezbate încă. Ce zici?15
Film care poate fi văzut unde?
Băi, l-aș da de toți pereții, l-aș călca în picioare. De divais, zic. Nu aș putea să-mi mai trăiesc restul zilelor ca și până atunci. Da, știm cu toții că murim, dar ca să am un AMR din care să mai bifez câte o pătrățică….
Se dezbate încă. Ce zici?16
Nuu, mai bine să nu știu. Ar fi un stres foarte mare pentru mine să știu data exactă, până la urmă vorba
aia „ce nu știi, nu te omoară”😆😆
1. Daca as afla că mor prea devreme, m as panica (in prima faza). 2. Daca as afla că mor foarte târziu, nici așa nu ar fi bine că am exemplul bunicii mele care a murit la 92 și în ultima parte a vieții a fost cam chin (și pentru ea si pentru noi). Probabil că as sta întâi sa vad cum reacționează alții care deja au apăsat… Chestia asta mi a adus aminte de armageddon daca va mai amintiți, înainte să plece pe asteriod, fiecare a făcut ce a crezut mai bine, convinși fiind că vor muri acolo: unul a făcut credit, altul s a dus să și vadă fiul, unul la cazino, unul la gagici…
Se dezbate încă. Ce zici?14
Eu aș apăsa liniștită. Doar nu e ca și cum chiar aș crede că device-ul cela e pe bune.
Se dezbate încă. Ce zici?22
Dragi posesori de mânuțe roșii, să vedeți chestie. Tocmai am intrat in posesia unui astfel de device. Și am apăsat pe butonul cela și am aflat că mor azi, la ora 11.15. Așa vă purtați cu cineva care-și trăiește ultimele clipe? Ntz. Rușinică să vă fie! 😛
Comentariu beton!38
Vorbesc tot cu mânuțele roșii. Azi e Red Wednesday cumva? 😁 Și că zic de Wednesday, mi-am adus aminte de personajul Thing din Familia Addams. Foarte simpatic personaj, din punctul meu de vedere. O mânuță drăguță care, ca și domniile voastre pe aici, vorbea din degețele. Desigur, ajuta că cei din familia sa îl înțelegeau și îmi explicau și mie acolo unde singură n-aș fi putut să înțeleg ce „spune”.
Ce vreau să întreb, retoric, desigur, că na, mediul nu ne ajută. Voi, mânuțe roșii, ale cui sunteți, maică? Cine vă poate înțelege pe voi?
P.S. Mânuțe verzi, oricât de ciudat ar părea, pe voi vă înțeleg perfect. Hmm, chiar că ciudat. :))
Comentariu beton!17
Sincer, da.
Indiferent de vârstă.
Nu neapărat să-mi aranjez lucrurile sau să fac ceva pentru viitorul apropiat sau îndepărtat (cu toate că înțeleg reproșul cu „dacă aflu, nu îmi mai pasă de nimic”).
Cred că aș vrea să știu, să deduc după dată & an, dacă va fi ceva natural sau neprevăzut (știu, știu că inclusiv asta poate fi trunchiat).
Nu te-ar interesa aspectul ăsta, dacă ar putea fi dintr-o boală sau accident?
Dacă e ceva banal, în raza celor care mor acum, ți-ai zice că atât ți-a fost sortit și nu e ceva special. Dacă ar fi ceva abrupt, ai anticipa ceva & nu te-ai panica.
De exemplu, dacă deduc anul morții să fie unul devreme, aș încheia unele lucruri pe care le-aș avea de făcut, iar pe urmă, când se apropie data morții, să dispar din societate cum procedează elefanții.
Ar mai fi un motiv, oarecum din bucurie: scap de pe planeta asta, din țara asta a monștrilor misecuviniști cu uniforme & dinozauri cu pensii speciale & neamurilor lor putrede cu bani sau și putere (inclusiv ai ăstora noi care ne ascultă telefoanele sau monitorizează internetul), și m-aș pregăti de liniște, fără griji, fără nicio emoție sau stare negativă.
Eventual, pe lângă revederi, aș face cunoștință cu bunicii pe care nu i-am cunoscut din cauza securiștilor și comuniștilor, naziștilor/legionarilor, monarhiștilor, români & ruși.
Da, aș apasă butonul.
Se dezbate încă. Ce zici?16
nu stiu cum as putea trai stiind ca daca apas butonul ala aflu cand, daca nu-l apas nu aflu dar butonul e acolo si daca il apas… si daca nu-l apas si se intampla acum, sau maine si eu puteam sa stiu… nu stiu. il apas, ce pana mea, ca doar n-o fi foc. si daca e? ce fac cand o SA STIU?
Nu, hotărât. De ce să mă umplu de neliniște care să nu mă mai lase să fac nimic cu viața mea,de atunci încolo? Uneori ignoranța e binecuvântare…nu eu am zis asta…
Cum ai zis și tu Mihai, mai sus, dacă aș fi la 20 de ani ar fi ceva interesant, dar la aproape 40 parcă nu mai sunt așa curios. 😅
Cu asta mi-ai adus aminte de filmul „In time” ( nu-i vreo capodoperă, dar e fix pe ideea asta, aveau pe mână timpul rămas care funcționa ca un cronometru în sens invers…când ajungea la zero era pa)
L-am văzut. E drăguț spus „nu e vreo capodoperă”. 😀
Da, probabil aș apăsa. Dar m-ar îngrijora maxim să știu că și cei din jurul meu „cei dragi” au apăsat. Dacă apăsăm, avem voie să spunem? Mi-ar fi mai frică pentru copil decât pentru mine. Dacă data ar fi mult în viitor pentru toți, m-aș liniști, dar n-aș uita. Mi-ar plăcea să aranjez în așa fel încât să fiu într-un loc frumos când se va întâmpla… Tahiti? 😊 Insă pot presupune ce ar face de fapt oamenii cu această informație, ar încerca să păcălească moartea, firește. Nu prin sinucidere, dimpotrivă. Prin încercarea de a o ocoli și presupunând/sperând că nu o să moară de boală, ci de un accident ceva și să încerce să preîntâmpine.
Nici gând! Nu vreau sa știu. As arunca acel device în barajul Vidraru (nu săriți ca poluare!), ca să nu existe tentație sa încerc să-l recuperez.
Tiza mea ar fi oripilata 😀
Pentru ca vad puhoi de mânuțe roșii, ma simt nevoita sa explic: evident ca nu l-aș arunca în baraj. L-am menționat doar pentru a sugera ideea de abis din care device-ul ar fi irecuperabil. Am crezut ca se înțelege!!
Pfhuaii, și chiar ieri ai avertizat pe cineva să nu citească articolul de azi, apropo de blue monday 😂,chiar dacă nu știu ce înseamnă. Dar, nu, nu l-aș apăsa nici moartă măcar. Așa îmi place să trăiesc în neștiință și calm 😎
Am sărit de 50, fac parte din familii longevive și mai pot spera la un 30! Dar aș apasa butonul și dacă aș afla că nu mă incadrez în limitele familiei, poate aș învața să-mi traiesc altfel viața. Am încercat prea mult să respect reguli într-o „sotietate fara printipuri si fara moravuri”! N-am copii să le las moșteniri, n-am rate la banci, am o locuință și am până si un loc de veci asigurat în groapa părinților. Prea e totul calculat, deci aș putea sa-mi bag picioarele în calcule, dacă aș afla o dată…
Se dezbate încă. Ce zici?18
L-aș apăsa, apoi ar începe îndoielile – dacă nu e corectă data, și de fapt e mai devreme, sau mai târziu? dacă m-am lăsat păcălită?
În orice caz, aș începe să mă pregătesc imediat. Calcule, aranjamente, eventual mers la un notar. Și o sticlă de șampanie în caz că vine data fatidică și NU se întâmplă marea trecere. :)))
Prima postare pe care am citit-o azi pe fb a fost cea a colegei mele de clasa. Ne spune despre blogul fiicei ei de 35 de ani care de 7 luni se lupta cu o forma rara de cancer.
Am citit si este povestea omului care a avut ,,discutia cea grea cu doctorul”, cum zice ea.
M-a frant, la 35 de ani sa ti se spuna cam cat mai ai de trait.
Si acum sa razpund: nu, nu apas pe buton.
Primul răspuns a fost Nu, nu l-as folosi. Dar nu pot să bag mâna în foc, că sunt și foarte curioasă + intervine și partea aia care vrea să controleze totul.
Clar nu! Deși cică viața începe când înțelegi ca nu ai decât una.
Am fentat moartea in 2019 și ca “rezoluție” pt 2020 a fost sa trăiesc la maxim âhâm 😁 fix mi-a ieșit fmm de pangolin!
Totuși in confinementurile din 2020 mi-am pus ordine in cap și in relațiile toxice ceea ce va urez și vouă.
Deci nu, n-as apăsa, vină ce-o veni.
Se dezbate încă. Ce zici?16
Stimabili tovarasi bai nene Vasilescule , cum zicea un antescriitor mie imi plac surprizele zic sa fie scurt da vesel, cind se temina mosorelul si implicit si ata ura si la gara …
Da nu despre asta vreau sa va vorbesc in sezonul doi din Rise of Otoman empire joaca si unul de-al nostru Radu Micu …. asa incit avem un motiv de mindrie !
păi da, că nu-l puteau pune pe cel Mare sau măcar pe cel Frumos!? #aidracumusulmanii
PS bre, voi ați văzut ce s-au mai făcut heitării anu’ ista? și proștii/scîrbele? adică fata aia îi pe hol la ATI…
Nope, nu as apasa butonul ala. Nu mi-ar folosi informatia asta, este mult mai interesant sa traiesti fara sa stii ce iti rezerva ziua de maine.
L-aș apăsa, cred că mai mult de curiozitate. Ce-aș face după?! Naiba știe, probabil că n-aș spune nimănui, dar aș încerca din toate puterile să ”fentez” data respectivă. Dacă n-aș reuși, aș încerca să mă sinucid cu o zi înainte, doar așa, să vadă ”device-ul” că a greșit. 🙂
Dacă puneai întrebarea asta acu’ vreo 30 de ani, cred că aș fi fost mai interesat de data morții lu’ nea Nelu.
P.S. Rise of the Empires e interesant, dar mult prea artistic pentru gustul meu. Din ce am mai citit, Mehmed II a fost un bun strateg și conducător, dar nimic de genul războinic, adică pe câmpul de luptă (aici mi se pare că e prea ficțiune).
Nu apăs. Și așa știm că moartea e o certitudine. Să mai știu și când, e deja prea mult.
Nu aș apăsa.
Nu îî înțeleg pe ăia cu ” trăiește/distrează-te ca și cum ar fi ultima ta zi”
ce dreaqk distracție când stii că mâine vine coasa?
As apasa fara nici o ezitare si fara vreun regret. Oricum nu cred ca am sa mor vreodata. Iar daca o fi sa mor, paguba-n ciuperci! Macar scap de taxe (credite nu am si n-am de gand sa fac – cel putin nu pentru mine).
Apropo, de moarte nu mi-e frica deloc (doar ma enerveaza si ma plictiseste). Dar de durere…. 😉
Si-nca un gand. Daca as sti ca maine ma duc… nu as face nimic special. A, poate as cere o cafea dubla. Si tare. Si neagra! Ca daca tot e ultima sa fie buna macar! 😀
Si ma tenteaza si gandul ala cu fentarea mortii cu o secunda. Dar eu as incerca sa fie cu o secunda MAI TARZIU! Ca sa arat ca POT!
Oh da, l as folosi! Cu speranța ca as avea timp sa pun ordine in cele multe și mărunte.
Oricum, eu am trăit (mai ales in ultimii ani) convinsă fiind ca dispariția mea n ar face gaura in univers.
Cineva apropiat și drag a plecat brusc, lăsând nerezolvate mult prea multe. Lucru care a lăsat loc unor abuzuri inimaginabile…
Așa ca prefer sa fiu prevenita și sa i scutesc pe cei care rămân după mine de toată nedreptatea pe care am trăit o eu
Se dezbate încă. Ce zici?16
Dacă mi-aș afla data morții, știu exact ce aș face. Mi-aș lua concediu exact până în ziua aceea. I-aș propune și soțului să facă la fel. Îi spun soț, că așa îl consider, deși nu suntem căsătoriți încă. Și nu m-aș mai dezlipi de el. Că vom sta acasă sau vom călători până pe Lună, nu are importanță. Îmi doresc doar să fim împreună.
Se dezbate încă. Ce zici?17
Da’ pe el l-ai întrebat? 😛
@Mihai Vasilescu, în aproape 10 ani am stat separat, forțați de împrejurări, vreo 10 zile. În rest, doar nas în nas. De certat nu ne certăm. Eu mai spun uneori că mă supăr iar el mi-o taie scurt, las’ că îți trece. Și îmi trece. Dar o să îl întreb. Poate îmi face o surpriză. Ca în bancul în care soția întreabă. -Oare ce ai făcut să meriți o soție ca mine? -Nu știu, dar sigur nu mai fac.
Se dezbate încă. Ce zici?17
Gizăs craist, ar trebui să iei la rând toti bărbații, corespunzător unor criterii ale tale, (mă rog nu te baza pe mine) că nici nu știi ce pierzi😏
Avem noi o zicala: „De-ar sti omul ce-ar pati, nici din casa n-ar iesi.” Dar, vorba unui vecin, „Nu iesi, stai in casa in ziua aia, si cand te asezi pe toaleta iti cade bazinul de la WC-ul ala in cap, si tot mori.” (era pe vremea cu bazine suspendate la wc).
Ar fi lumea plina de oameni care, in loc sa-si traiasca viata vor incerca sa fenteze moartea.
Deci, nu. nu as apasa butonul. Cred si eu ca viata este mai frumoasa cand nu stii ce-ti rezerva viitorul.
De râs sau nu, eu sunt paţita. Da, a cazut bazinul de apa cand stateam pe wc. Doar prezenta de spirit m-a salvat pentru ca m-am intors la auzul zgimotului si pentru ca, norocul meu, bazinul era proaspat schimbat cu unul de plastic…🤷♀️
Sigur nu. Indiferent de data respectivă m-aş frământa şi m-aş gândi non-stop la asta. Mai ales că nu-ți spune cum mori.
Să mor într-un mod stupid mi s-ar părea greu de acceptat. În schimb dacă aş avea o boală gravă şi mi s-ar spune că mai ai X ani/luni/zile, cred că m-aş împăca cu ideea (nici datele astea nefiind exacte, spre deosebire de butonul magic).
Brrr! Ce întrebare! 🤨
Mi s-a făcut pielea de găină numai ce am citit-o! Nu, n-aș vrea sa știu sub nicio formă. Sunt obsedată și eu de lăsat treburi în ordine, dar le fac ca trebuie, nu că știu data morții. Nu cred ca pentru mine ar mai fi viață aia în care aș ști când dau colțul🙄
Îmi aduc aminte că am văzut un film (nu știu cum se numește), în care o comunitate mică de oameni descoperisera in zona lor elixirul tinereții, un fel de izvor cu apă care te făcea nemuritor. Pentru că trebuia să păzească secretul iar comunitatea nu putea să se înmulțească prea mult, au decis ca la vârsta de 100 de ani să-și facă felul de bunăvoie, sau „cu ajutor” dacă le piere cheful și curajul.
Îmi aduc aminte ce horror mi s-a părut filmul!!
Ce folos să știi că trăiești 100 de ani, dacă știi că sigur atunci mori?? Stai cu gândul acolo și timpul trece cu viteza luminii!
Deci nuuuuu de 1000 de ori!!
Nu. Definitiv nu. Cea mai grea parte e curiozitatea. Dar când pui în balanță, ignoranța e o binecuvântare. Dar dacă se întâmplă mâine sau peste 30 de ani știu că am făcut tot ce a ținut de mine.
Plm. Apăs.
Motiv relativ simplu: dacă scula funcționează, înseamnă că o grămadă de concepte sci-fi de fapt sunt reale.
Motivul relativ complicat: la noi în familie pe linia tatălui, bărbații nu trăiesc prea mult și mă cam apropiu de zona roșie. Bă, tre să știu. Să rezolv notari, prieteni, familie, motociclete și scule, să zic mulțumesc unde e cazul, un sincer mori în chinuri în alte cazuri 🙂 Vorba aia, să nu plecăm cu inima încărcată.
Se dezbate încă. Ce zici?19
Bună idee să rezolvi ălea ălea, crești speranța de viața la urmașii pe linia aia 😎
Am aplicat cu ceva timp în urma. În anul care mi-a fost prezis nu am mai cumpărat nimic pentru mine personal (cui le las?).
Dacă aș repeta „experiența”? DA. Dar acum aș face doar ce îmi place!
Hă?
Chiar că „hă”!!!
Doamna probabil a fost la ghicitoare 🙈 și cine știe i s-a prezis anul fatidic.
Mi-aduc aminte anul 2000 cand multe persoane mai în vârstă de la mine de la țară au crezut că de revelion explodează planeta.
As apasa numai ca sa nu i sperii pe ai mei si sa stiu sa plec dracu din casa, in rest nu cred ca as avea alt motiv!
sigur ca DA!vreau sa stiu,mi-as trai restul vietii facand ceea ce mi-am tot reprimat pana acum sa fac,ba ca nu sunt bani,ba ca lucrez de noapte si nu am timp pe zi,ba ca ma lupt cu o tumora benigna care imi ocupa toata mintea si viata,ba rata la banca…in concluzie, NU MAI TRAIESC pt mine! abia acela ar fi momentul sa imi bag picioarele in tot si sa spun: hai,viata, sa traim frumos ce ne-a mai ramas! deci….DA!
Device-ul ăla ar fi visul meu devenit realitate 😁 Oricum, în ultimii ani am încercat să trăiesc ca și cum nu aș mai avea prea mult timp la dispoziție, dar pentru că mi se pare ușor absurd să mor la nici 40 de ani n-aș putea spune că m-am descurcat remarcabil.
Nu știu de ce mi-am imaginat întotdeauna că drăcovenia care îmi arată data exactă a morții (da, m-am mai gândit la asta) va afișa un număr mic de zile rămase, dar nu-i bai, nu e ca și cum aș avea cine știe ce de aranjat în viață. Copii n-am ca să le duc grija, bani n-am de lăsat, proprietăți canci, deci pe partea juridică n-am nimic de aranjat.
În funcție de timpul rămas, aș face pe dracu-n patru să fac singurul lucru pe care mi l-am dorit cu adevărat și nu l-am făcut încă și anume să sar cu parașuta (acum mă gândesc că mai am timp și rezolv eu până la urmă cu răul de mișcare, ce atâta grabă 🤭). Și mi-aș tatua ceva simboluri sau citate ateiste pe ambele mâini, să trolez credincioșii chiar și din sicriu 🤣 (no kidding, chiar asta mi-am propus).
Apoi mi-aș pregăti viitorul cadavru: spălat, îmbrăcat cum vreau eu, vopsit părul, unghiile, pensat, că până la urmă asta văd oamenii veniți să-și ia rămas bun. De când a murit mama am rămas cu fixul ăsta, să nu cumva să mor cu fire de păr în mustață și părul nevopsit. Și neapărat m-aș rimela, că așa mi-a plăcut în viață.
Nu cred în viața de apoi și în reîntâlnirea cu cei dragi, așa că aș fi mai atentă decât până acum la comportamentul pe care îl am cu cei dragi. Nu vreau ca ultima amintire pe care o au cu mine să fie o ceartă sau cine știe ce reproșuri imbecile. Mi-aș șterge jurnalul din calculator, cel puțin o parte din el, că am scris la nervi niște chestii pe care nu le-am gândit și care pot fi interpretate extrem de gresit. Spun destul de clar ce gândesc, cam asta am făcut ani la rând pe Facebook și asta fac acum pe Tik Tok, pentru cei care vor dovezi concrete 😂 Iar dacă aș cunoaște data parcării în subteran, aș zice și mai multe. Mi-aș alege până și modelul de cruce, poza și epitaful. Păi dacă nici eu nu știu ce-mi place, atunci cine?
Clar, vreau device-ul ăla!
Se dezbate încă. Ce zici?20
Initial m-am gandit ca vreau sa apas pe buton. Dar sigur as regreta dupa pentru ca ma panichez usor. Si asta inseamna sa imi distrug si bruma de viata care mi-a mai ramas. Deci raspunsul e nu.
Eu nu aș apăsa. Las viața sau moartea să își urmeze cursul. Nu vreau sa știu nimic din viitor.
@Sonia, ce frumoasa e explicatia ta! Are asa o doza de seninatate. Tu ai mare dreptate. In fond, aflarea viitorului nu aduce doar bine…
Cand ma gandesc la vremurile in care gandeam ca tine mi se face asa un dor de mine…Am tot mai des impresia ca m am pierdut pe parcurs.
Eu aleg sa stiu doar pentru a i proteja pe cei ramasi, nu e nimeni obligat sa suporte tot ce am fost eu obligata sa suport. Moartea cuiva drag m a aruncat intr un sinistru malaxor administrativ din care mi e f f greu sa ies, si asta cu pretul mult prea scump al sanatatii…
Nu. Nu-s chiar atât de curioasă. Dacă aș ști, probabil mi-aș fute toată viața rămasă pe motiv de atac de panică perpetuu.
Legat de intrebare, e valabil ca : „eu nu vreau sa invat a muri vreodata”.
Vreau sa raman „Pururi tânăra, înfăşurata în manta-mi…”
De-aia eu NU as apasa butonul! 🙂
Tatal meu stia, simtea ca moare, a sperat pana in ultima clipa intr-o minune… A murit in spital… ne-au dat sacosa cu lucrurile lui printre care erau si 700 de lei… A plecat pregatit… dar el nici putere sa bea apa nu mai avea, dar avea 700 de lei sa dea in spital acelor oameni sa aiba grija de el …..
Si noua, mamei si fetelor, ne-a lasat toate in ordine, cu doua zile inainte de a-l interna a chemat mai devreme responsabilii cu revizia la centrala, sa fie facuta si asta… Nu ca nu ar fi avut cine sa se ocupe, asa era el, sa fie totul rezolvat, sa nu lase pe mama cu griji…
Ce as face eu, sa stiu data mortii, as planifica ca tata, i-as spune sotului unde sunt toate cele, sa aiba grija de baiat ca vine evaluarea, i-as planifica din timp meditatiile, as vorbi cu sora mea sa ii urmareasca pregatirea, as vorbi cu fata mea sa ii spun cat de mult o iubesc, mi se pare ca nu i-am spus niciodata destul, le-as spune tuturor…
Cum ar fi daca ne-am cunoaste unii altora data mortii…? Ce s-ar mai alege de alegerile noastre?….
Se dezbate încă. Ce zici?17
Altfel, intrebarea e foarte buna. Putin sinistra dar buna. Te zgaltaie, te face sa realizezi ca esti doar in trecere prin lumea asta si ca ar fi bine sa nu ratezi sa traiesti intr-un fel in care de care sa nu-ti para rau cand ceasul o sa bata ora cea din urma.
Si totusi „Oprește, Doamne, trecerea! Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire – și totuși, Te rog; oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea.”
No fucking way
Nu-i chiar ca-n enunț, dar mi-am amintit de un film ce apare periodic la televiziunea bavareza: Die Geschichte (legenda) vom Kaspar Brandner. Tipul, cand vine moartea să-l pe la 70 de ani o îmbătă și o trișează la jocul de cărți și capătă ani până la 91. Și-și vede plin de avànt de viață. Doar că descoperă curând că nu-i defel plăcut să rămâi singur în vârstă fără cei dragi, fie ei rude sau prieteni, și hărțuit de prusaci lacomi.
Tatal meu stia, simtea ca moare, a sperat pana in ultima clipa intr-o minune… A murit in spital, ne-au dat sacosa cu lucrurile lui printre care erau si 700 de lei… A plecat pregatit… dar el nici putere sa bea apa nu mai avea, dar avea 700 de lei sa dea in spital acelor oameni sa aiba grija de el …..
Si noua, mamei si fetelor, ne-a lasat toate in ordine… Cu doua zile inainte de a-l interna a chemat mai devreme responsabilii cu revizia la centrala, sa fie facuta si asta… Nu ca nu ar fi avut cine sa se ocupe, asa era el, sa fie totul rezolvat, sa nu lase pe mama cu griji…
Ce as face eu, sa stiu data mortii? As planifica ca tata. I-as spune sotului unde sunt toate cele, sa aiba grija de baiat ca vine evaluarea, i-as planifica din timp meditatiile, as vorbi cu sora mea sa ii urmareasca pregatirea, as vorbi cu fata mea sa ii spun cat de mult o iubesc…mi se pare ca nu i-am spus niciodata destul, le-as spune tuturor alor mei pentru ca prea putina pretuire aratam celor de langa noi si prea multa strainilor.
Cum ar fi daca ne-am cunoaste unii altora data mortii? Ce s-ar mai alege de alegerile noastre?….
Mai, dar azi e cu manute rosii pe ambele sensuri, si pe comentarii hazlii si pe alea serioase, cum s-o dam sa fie bine, sa nu fie rau??
Se dezbate încă. Ce zici?15
niște-triști-siniștri
@Irinoush: sunt pacienții fără tratament psihiatric, scăpați pe internet. 🤣🤣🤣
Am rezolvat io. 😉
Nu, in niciun caz. E de ajuns ca stiu ca se va intampla candva, nu ma intereseaza data exacta.
Îmi e bine așa fără să știu, nu am nevoie de informația aia ca să trăiesc altfel. Urăsc amr-ul, ăla ar fi cel mai crunt.
Singura certitudine e că murim. E destul.
Doamne, da! La nivel declarativ, mereu am sustinut ca tind spre o existenta cat mai simpla, lipsita de complicatii. In realitate, am facut tot ce am putut pentru a mi-o face oricum, numai simpla nu. Twisted mind, i suppose.
Nu, categoric nu!!
00
Da, voi apasa pe buton doar ca sa aflu daca in acea zi de trecere in nefiinta, o cursa cu taxi de la aeroport la Gara de Nord, cu tarif de 2,99 lei/km, cu o durata de 20 minute pe traseu va costa tot 140 lei (cu bon fiscal). 😒
Pai ai platit și bilet.zoo, nu ți-a arătat maimuta?
Da un device care sa spuna cine da minute rosii engros exista? Vad ca si-au intetit activitatea, seamana a cyber attack asa mai la scara mica. E enervant ca unele comentarii devin ascunse din cauza de frenezie rosie.
Si ca sa raspund la tema zilei, nu, clar nu.
Mamăăa, dar ce activare a roșiilor! 😬 mai multe ca oricând . Ce o avea tema de azi ? 🫣
Ce nu inteleg eu este ploaia de voturi negative la comentariile de la articolul asta. Adica da, stiu ca sunt cativa scapati din laboratorul lui Pavlov care „vad comentariu la Mihai pe blog, dau rosu”, ca mai mult nu-i duce; dar chiar si asa, aici sunt disproportionat de multe. Care o fi explicatia?
EDIT: jur ca nu vazusem comentariile lui G. sau ale Soniei cand am scris :))))
Boss, cam multe manute rosii! 🤔
Am rezolvat. 😉
E un paradox, daca apesi si afli daca cind mori, f probabil sa nu mai mori in ziua aia, deci de fapt nu ai aflat nimic. Si nici nu esti sigur ca, daca iti iei masuri, mori neaparat mai tirziu.
Evident . Dacă știi că da nebunu nucleară anul asta ce faci? Te muti? Îi anunți pe toți? Atunci o va da acolo unde te muti. E un serial Korean pe tema, pe netflix.
Cumva m-ar tenta. Că mi-o plăcea mie munca, dar zău că dacă aș ști că mor peste niște luni mi-aș băga picioarele în ea. Apoi mi-ar părea rău că l-am apăsat, că din ce s-ar apropia data, din aia m-aș perpeli mai tare întrebându-mă cum o să fie.
E simplu. Mai ales dacă știi deja. Moartea nu vine la ora fixa decât în caz de accidente sau neprevăzut. In rest e f legată de stilul de viață. Unii grabim alții amânăm data. Dacă știi și faci excese, o grăbești. Valabil și invers. Start living healthy!
Bănene, când văd comentarii din astea mă iau cu mâinile de cap. Nu, serios, ce legătură are ce-ai zis ti cu ce-am scris eu? Poți să înțelegi că oricât de sănătos ai trăi, la un moment dat tot o să mori? Iar asta se va întâmpla la o dată fixă? Poți să înțelegi asta sau îți trebuie un desen?
Anul trecut s-au dus mai mulți dintre cunoscuți. Unii de vârstă și boala alții din proprie inițiativă. Cred că suntem stăpânii propriului destin și ceea ce facem influențează data „fixa”. Daca ai ști că trăiești până la 100 ce ai face diferit? Nu e așa că tot ce ai face ți-ar reduce speranța de viață? Chit că de la 50 la 100 poate ai fi o leguma pe aparate in assisted living. Now you get it?
Nu, boss, sorry. N-am ce să „get it”, mie mi se pare incredibil că tu nu-ți dai seama că ești aproape de analfabetismul funcțional. Citești și efectiv nu înțelegi ce citești decât dacă textul e la nivel de „Ana are mere”. Orice trece de nivelul ăsta te bagă în ceață.
Mihai e părerea ta și o respect. Cred că am explicat suficient de simplu care e aproachul meu. Nu contează dacă știi sau nu data. Pentru că data se schimba în funcție de modul cum îți trăiești viața. Nu e fixa sau predestinată, decât cu condiția să nu schimbi nici o acțiune din cele viitoare. Iar in momentul in care afli, acționezi și o schimbi automat. Deci nu va mai fi valabilă informația.
Tu insiști pe.idea că afli data și rămâne fixa până în ziua morții. Asta ar induce ideea că oricum o știai. Nu înțelegi? Daca o afli și nu se schimba nimic la data înseamnă că modul cum trăiești restul zilelor e irelevant. Atunci de ce ți-ar mai pasa de aceasta data?
Gizăs fucking craist. E inutil să-mi mai bat capul cu tine. Doamne ferește! Ești incapabil să înțelegi un text simplu. E ok, ai dreptate.
Titlul articolului de mâine” oamenii care au tot timpul dreptate” :))
Exclus. Despre analfabeții funcțional am scris deja de prea multe ori.
Relax. Ai început anul prea incrancenat.
https://www.youtube.com/watch?v=Rtog93HyR3k
Nu. Imi aduc aminte cum eram la facultate cand stiam data examenului si in fiecare zi ma prapadeam de ganduri ca nu il voi trece. Si cam aveam dreptate, ca nu invatam :p Asta ar fi next level rau :))
Dar dacă apeși butonul și apare mesajul: U are Highlander, u can’t die? Sau și mai rău: 10, 9, 8, 7… 😁😁😁😁
Toți v-ați dat cu părerea dar nici unul nu s-a gândit și la binele comun; da, aș apăsa nenorocirea aia de buton iar în ziua când „rămân fără minute” (mersi Bordea pt expresie), aș lua un kalash și aș intra în parlament și să „povestesc” sentimental cu aleșii noștri sau poate la nea Nicu. Te ia garcea în primire? Faci hâc și pa și pu- la revedere. Anioei, vise taică, vise.
Categoric nu aș apăsa.
Eu am învățat deja, să trăiesc fiecare moment ca și cum ar fi ultimul. Nu m-ar interesa să știu care e ultimul.
Nu aș apăsa butonul… sub nici o formă, viața este frumoasă și trebuie trăită, fără să stai cu frica că există o dată de expirare.
Odată având această informație fatidică cu siguranță nu te vei mai bucura pe deplin de ceea ce îți oferă viața!
Mai degrabă aș vrea să știu cum mor decât când mor.
Nu aș vrea să știu. Mi-ar lua speranța. Cum aș mai putea să trăiesc fără a mai putea spera? Mi s-ar părea o situație închisă, fără scăpare.
Nu as apasa pe buton. Mai degraba as arunca aparatul ala. Posibil sa-l arunc intr-un sertar si sa uit si ca l-am avut vreodata in mana.
asta a fost adanca rau.
daca la mazare sau mustar era simplu, la asta mi-am luat timp de gandire.
nu, nu as apasa butonul, inca mai trag de mine.
Frumoasa intrebare. Da, as apasa pentru ca am copii (inca mici) si as vrea sa stiu cati ani am la dispozitie alaturi de ei.
As apasa, ca nu m-as putea suporta altfel. Cred ca as incerca sa ma bucur mai mult si sa ma ingrijorez mai putin in timpul ramas. Nu stiu cat mi-ar iesi, insa. As vrea sa stiu si data alor mei, sa inteleg daca trebuie sa ii pregatesc sau nu pentru plecarea mea.
Parcă n-aș prea vrea să știu.
M-as spanzura cu o zi inainte sa mor daca as afla data mortii. Nu e putin lucru sa fentezi Moartea. Adica mor cand vreau eu nu cand vrea ea, Moartea.
P.S. Nici nu stiam ca sunt asa baiat destept. Zau!
Si daca scrie ca e de 1 Aprilie? 😁😁