Se pare c-am rămas prins de magia sărbătorilor și de spiritul Crăciunului, că nu mă mai pot opri din articole din astea pline de înțelepciune și învățăminte. Astăzi, de exemplu, ne vom delecta cu o temă extrem de dragă mie: cum să nu faci pipilică pe munca altuia.
Context. Foarte des, mult prea des pentru gustul meu, primesc un email sau un mesaj de genul ăstuia:
„Heeei, salut! Să știi că suntem aici mai mulți care îți urmărim de multă vreme activitatea și ne place mult de tot ce faci. Ține-o tot așa! (aici, de obicei, urmează și un emoticon d-ăla care râde cu toți dinții)
Ți-am scris pentru că ne pregătim să lansăm o aplicație revoluționară care va schimba fața planetei. Am dezvoltat in house un app care măsoară cu precizie astronomica durata actului de împerechere la pârșul de alun. (evident, este un exemplu pur teoretic, puteți înlocui aplicația asta pentru pârși cu orice altceva vreți voi, produse, servicii, orice)
Săptămâna viitoare avem lansarea oficială și ne-ar plăcea să ne ajuți cu un articol pe blog sau măcar cu o postare pe Facebook. Vrem să afle cât mai multă lume cât durează împerecherea la pârșul de alun. Mulțumiiim”. (aici urmează emoticonul care face cu ochiul sau ăla cu palmele lipite, în funcție de imaginația expeditorului)
Well, paradoxal, dar în ciuda tonului glumeț și optimist, mesajele de genul ăsta nu fac decât să mă irite groaznic. Ca să fie extrem de clar pentru toată lumea, nu le primesc de la oameni pe care-i cunosc sau cu care am mai lucrat, sunt mesaje sau e-mail-uri de la necunoscuți.
Să ne înțelegem, nu sunt absurd, îmi place să ajut și o fac de foarte multe ori. Dar adresările de genul ăsta mă enervează de mi se umflă vena aia groasă de la tâmplă. Știți de ce? Pentru că mi se pare că mă iau la mișto și-mi desconsideră munca. Nu știu de ce, dar când e vorba despre bloggeri, lumea trăiește cu impresia că: „ce mare lucru face și ăla, înșiră niște cuvinte. Ce, îl doare mâna să scrie și despre ce l-am rugat eu?”.
Nu, nu mă doare mâna, doar că nu despre asta e vorba. Că nici p-ăia de la protv nu i-ar durea mâna să difuzeze un reportaj despre produsul sau serviciul tău, dar nu cred că te-ai duce la ei cu o abordare de genul: „heeei, ce tari sunteți, m-am gândit că m-ați putea promova și pe mine moca”.
Pentru că, da, de-asta ai venit la mine, nu pentru că sunt eu frumos și deștept, ci pentru că vrei să-ți promovez ceva. Și pot să înțeleg că n-ai bani pentru promovare (sau că n-ai pentru mine), dar nu mă lua de fraier. Fă-mă să înțeleg de ce-aș face asta; fă-mă să vreau să te ajut; fă-mă să apreciez cumva munca ta și să consider că merită ajutorul meu. Dar fă toate astea fără s-o desconsideri pe-a mea.
Partea și mai tare este că dacă mă apuc să scriu despre ce m-au rugat, oricum nu impresionez pe nimeni. Produsul sau serviciul lor e atât de mișto, că practic mi-au făcut o favoare lăsându-mă să-l promovez. Iar dacă nu scriu, sunt doar un muist îngâmfat. Oricum o dau, bine tot nu ies.
Și-acum vin vă întreb pe voi, cei care vă chinuiți zilnic citind aberațiile mele de pe-aici, voi cam cum ați reacționa dacă v-ați trezi cu un email sau un mesaj prin care cineva (pe care nici măcar nu-l cunoașteți) ar veni să vă ceară să-i dați și lui ceva gratis din ce munciți voi.
Indiferent că produceți mobilă sau faceți pâine, indiferent că vindeți smartphone-uri sau bile de rulmenți, indiferent că sunteți șoferi de taxi, programatori sau manageri de multinaționale, vă treziți cu niște unii care vor să le dați niște produse de-ale voastre, gratis, pentru că au nevoie de ele. Totul pe un ton vesel și glumeț, după ce vi s-a apreciat și munca, desigur. Ce faceți, cum reacționați? Întreb extrem de serios, pentru că, deși mulți dintre voi nu credeți, tot muncă e ce fac și eu p-aici.
Nu de alta, dar eu când am fost ultima oară la supermarket și le-am zis ălora de pe-acolo „hei, urmăresc de multă vreme ce faceți și-mi place de mă piș pe mine”, nu știu de ce, dar nu i-am impresionat deloc și m-au pus să plătesc toate produsele. Cred că erau niște muiști îngâmfați sau ceva.
sursa foto: freepik.com
Ce chitros ești și tu. 🤣🤣🤣
Le răspunzi frumos c-un e-mail în care scrii doar atât:
€5000 😁😉
Sau dacă vrei să le dai „fatality”, scrii:
€10000 😉😚
Comentariu beton!113
Este mult mai simplu de atât. Le răspund întrebând „există și un buget pentru toată treaba asta?”. În patru cazuri din cinci, nu-mi mai răspunde nimeni niciodată.
Buget este, dar de ce să nu-l bage ei în buzunar, iar tu să lucrezi de gratis, că no?
Comentariu beton!61
Dacă nu e o aplicație care să se pupe cu interesele mele, le-aș trimite, în același ton glumeț și jucăuș, o listă cu prețurile pentru promovare.
Vedem, în funcție de reacție, cum evoluează treaba.
Comentariu beton!50
Ceea ce și fac, doar că n-am o listă, îi întreb simplu dacă au și un buget.
După ani prin câmpuri corporatiste, mă mândresc că pot să spun un NU cu zâmbetul pe buze dar care e categoric și fără loc de discuții. La fel, dacă îmi apreciezi munca, sări cu ceva nu un bravo, „mulțumirea seacă, nimănui nu-i dragă!”
Comentariu beton!38
“asta e publicitate, gratis? nu m-aș fi așteptat la așa ceva de la tine, te-ai mânjit și tu”
Comentariu beton!61
:))))))))))))))))))))) exact
ăștia îs ori foști corporat(r)iști ori angajați la stat, și, pentru c-o freacă voios, nu văd nici o problemă să împartă moka din rezultatul muncii; ceea ce, văd, și primesc?!
Comentariu beton!20
Nu, nu, nu, sunt cei care ori nu și-au prevăzut un buget de marketing atunci când au plecat la drum, ori l-au prevăzut, dar efectiv nu mai au bani. În ambele cazuri, nu e vina mea. Repet, nu mă doare mâna să ajut, dar vino și explică-mi altfel.
Acum ceva ani aveam o “prietenă” care insista să își schimbe laptopul, “ce mare lucru să iei tu unul de la voi”. Până am răspuns în felul recomandat de Lucian mai sus: uite lista de prețuri, eu am un discount X, mă anunți când ai banii. Între timp măcar știe lumea cu ce mă ocup, dar am învățat că un “nu” va face doar bine tuturor: tu îți păstrezi etica muncii, ei învață să aibă una :).
Comentariu beton!62
Da, frate, de parcă e firma lu’ maică-ta și poți să dai chestii moca, doar așa pentru că vrei tu. Cunosc, am lucrat și io în vânzări de produse similare atâta amar de vreme.
Nici dacă era firma mamei nu era nimic gratis, că revenim la cum înțelegem să respectăm afacerile deschise de prieteni și familie. 🙂 Dar no…știi cum se zice: nu e prost ăla care cere.
Comentariu beton!42
Corect, dar măcar ai fi putut să faci asta dacă ai fi vrut.
Stai, stai, lucrai într-un magazin de chestii (computere și alte alea) și altele de genul, ea voia un laptop și ti-a zis „ia unul de la voi”?!
Cam ce pzm însemna asta?! Să-l furi sau cum?!
Cum zic americanii: I can’t wrap my mind aroud that!
Frate-meu a lucrat mulți ani în magazine care vindeau telefoane, abonamente, știți voi. M-am dus în magazinul în care lucra el (să mai pun un fir de nisip la target) și mi-am cumpărat telefon. Ce și cât mi-am permis. Nici măcar nu mi-a trecut prin cap să-i zic să mi-l dea cu discount de angajat. Nu mi-a trecut prin cap că are, nu-l auzisem de asta. Nu știu dacă i-aș fi cerut să-mi treacă pe discountul lui, dacă știam.
Am beneficiat odată de discount de angajat. Intrasem într-una din librăriile Humanitas și am dat peste un vecin. Un tip ceva mai mic decât mine, locuia în apartamentul de sub apartamentul părinților mei. Habar n-aveam că lucra acolo, nu-l mai vazusem de un cincinal, ne-am salutat, un pic de hi, hi și ha,ha, mi-am ales cărțile și când să plătesc m-am trezit ca-mi cere mai puțin decât făcusem eu calculul. Întreb care-i faza și-mi zice că mi le trecut pe discountul lui de angajat. Bogdaproste, Ricky. 🙂
Comentariu beton!94
@Ady: lucrez la o companie care produce laptopuri (printre altele). În mintea unora, asta e echivalent cu „ne servim cu ce ne trebuie, noi și prietenii”
Comentariu beton!36
păi atunci e simplu: iei cîte o piesă în fiecare zi și asamblezi acasă; numa’ să nu-ți iasă, ca ălora de la biciclete tohan sau mașini de spălat cugir, tot mitralieră…
Comentariu beton!58
@costica: a lucra pentru producator îți dă acces la ce vrei tu doar dacă lucrezi în fabricile din China 🙂 Plus că, nefiind eu inginer IT și nelucrând pe linia de producție, șansele să rezulte o bicicletă sunt foarte mari 🙂
Comentariu beton!40
La mine era asa cand lucram la Philip Morris : ” niste țigări moca nu scoti si tu din fabrică? Degeaba explicam ca e ilegal si risc puscaria si nici mai ieftin nu le pot cumpara ca era la fel de ilegal cf directivei antifumat ca tot muista mincinoasă eram Acum e cum domle tu nu ai benzina gratis? Sau nu imi faci si mie un plin moca.Nu am nimic gratis ci un discount cu un card de angajat pe care il pot extinde la inca 2 persoane.In continuare ascund ceva si nu vreau eu saspun sau sa dau …mda mocangeala pe munca ta Mihai vor? De parca ei au muncit sa ajunga blogul tau unde este si tu esti nerecunoscator.Apoi ce draq de mare business men sunt daca lanseaza ceva produs nou fara buget de promovare? Iti spun eu rookies sunt care încearcă cu emoticoane sa prinda ceva.
Comentariu beton!14
Sunt singura care s-a năpustit pe Google ca vaca-n lucernă ca să vadă cum arată pârșul de alun? 🙄
Comentariu beton!121
Da. 🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!28
@Greta, ai văzut ce fățucă simpatică are? Mai că-ți vine să promovezi moca aplicația care-i măsoară coitul. 😛
@ Greta
Acum nu mai esti singura.
@Mihai Vasilescu
Pentru un simpatic pârș de alun sau un asprete poti face o reducere de la tariful obisnuit?
Comentariu beton!23
Și eu am intrat să văd ce e, și nu vreau să vă spun ce credeam înainte că este😄😄
Comentariu beton!15
Nu, n-ai fost singura. Si da, are o fata simpatica.
In alta ordine de idei, am avut partea mea de lucrari gratis, ieftin, pentru prieteni. Pe la inceputul carierei. Mi-am dat seama ca sunt o idioata si aia niste nesimtiti, pana la urma traiam din munca mea si nu puteam munci gratis asa ca te inteleg perfect. Daca mai sunt si necunoscuti care au pur si simplu pretentia sa le faci publicitate gratis, sunt doar niste nesimtiti ordinari, atat. Care nu au de ce sa beneficieze de munca altcuiva, gratis. As fi curioasa sa aflu daca si in alte tari exista desconsiderarea asta a muncii cuiva?! Pe acelasi principiu, ce mare lucru e sa scrii cateva vorbe sau sa inregistrezi cateva facturi, acolo…am totusi senzatia ca nu e chiar la fel si e o chestiune de educatie care la noi lipseste. Dintre cei care lucreaza pe-afara sau locuiesc in afara tarii, oare putem afla un raspuns?
@Valia. Cred că nu țara e importantă. Mai degrabă „devine după facultăți”. Sunt peste tot oameni care fie nu știu să aprecieze fie minimizează importanța unui serviciu în Norvegia am întâlnit chiar țepari autohtoni, deși nivelul de încredere e foarte ridicat. Chiar i-ai putea suspecta de naivitate.
Dar, da, există norvegieni care ar vrea să le lucrezi gratis așa cum există și unii care platesc mai mult decât suma cerută pentru că așa evaluează ei rezultatul muncii tale
Ofer mancare gratis DOAR daca este vorba de cazuri sociale ( copii, batrani, azile, etc), in rest nu. Poate ca la prieteni fac alte preturi, dar niciodata gratis. Si nu dau gratis pentru ca si eu am costuri de productie. Foarte simplu.
Comentariu beton!70
End of story.
1. N-aș îndrăzni să apelez la o persoană pe care nu o cunosc personal pentru a-mi promova un produs.
2. Singura modalitate ar fi dacă aș avea nevoie de un ajutor umanitar și aș fi disperat.
Comentariu beton!39
Punctul 2 este cu totul altă mâncare de pește. Da, ajut cu cea mai mare plăcere.
La punctul 1 am spus „n-aș îndrăzni…” nu că nu aș avea încredere, da’ mi-ar fi teamă să nu fiu refuzat.
Iar la punctul 2, da, am observat în articolele trecute, de-asta am și menționat.
Iar toate astea le spun la modul general, nu referindu-mă neapărat la dvs.
Comentariu beton!14
Total de acord cu John Temple, Lucian M, Andreea: trimiți frumos un e-mail în același stil cu lista de prețuri. Să fie bine, ca să nu fie rău, pentru toată lumea! Oare ce emoticon ar merge mai bine aici?
Comentariu beton!28
Astea 3: 😚💶😚
🤣🤣🤣
Comentariu beton!22
@John Temple 😘👛💶
Numai si sa scrii in Fiecare ,zi ai-nu ai chef ,ai sau nu inspiratie e mult iar daca o faci si bine evident caci ceea ce ti se cere este maxim frustrant!
Cred că am mai conversat pe tema asta,și nu e neapărat rău. Ori că ceri cu mâna întinsă la capul podului sau în ușa bisericii când se fac pomeni,ori că faci asta elegant,pe e-mail,tot cerșetori se numesc oamenii ăștia. Numai că lumea s-a cam fript de cerșetorie de-asta calificată și nu mai apleacă urechea la orice necunoscut,care nu-ți face un serviciu dar vine să ceară.Eu,la capitolul ăsta sunt al naibii de drastică,fiindcă știți cu toți pe aici și cu ce mă ocup și cât e de grea viața cu un copil cu autism…gata că denaturez discuția.
Comentariu beton!27
Privind din afară fenomenul, aș zice că aș face articole gratuit pentru anumite cazuri sociale, pentru locuri unde m-am simțit bine, idei de care s-ar putea bucura și alții. Dar, tot din afară, cred că e periculos și dacă exagerezi în direcția asta, pentru că nu cred că-s mulți care ar vrea să citească zilnic așa ceva.
E absolut normal să fii plătit pentru promovarea unui produs, nu încape discuție. Ce e ciudat e că ne place să citim descrieri de produse, sfaturi de la oameni care le-au încercat, dar să nu cumva sa fi primit ăla vreun ban pentru asta🙂 Realitatea e că, dacă ești plătit pentru ce promovezi, e firesc să scoți în evidență doar ce e bun și asta poate diminua puțin încrederea în produs a cititorilor. Cât de puțin? Depinde de câtă încredere au cititorii în cel ce promovează. Și iată cum ne întoarcem la muncă, pentru că numai cu muncă ajungi la nivelul ăla de încredere.
Pe mine m-au ajutat unele recomandări ale tale, altele m-au lăsat rece de tot, nefiind câtuși de puțin în preocupările mele. Ceea ce e absolut normal.
Comentariu beton!27
Există foarte puține produse sau servicii pe care le promovez fără să le fi testat personal. Iar dacă totuși nu le-am testat personal (de exemplu, e greu să-ți schimbi centrala când încă nu ai nevoie să faci asta), promovarea va include toate detaliile de care trebuie să țină cont oamenii care citesc respectivul articol.
Da, tu faci o poveste din fiecare promovare, poveste care te prinde și dacă nu vrei să schimbi centrala😁
Circula un meme la un moment dat „If I do a job in 30 minutes, it is because I spent 10 years learning how to do that in 30 minutes. You owe me for the years, not the minutes”. Cam asa e cu „a scris 2 pagini, ce mare lucru”
Comentariu beton!54
Exaaaaact. Deși la mine se aplică mai bine replica din „The Founder”: „după 30 de ani de muncă, am cunoscut succesul peste noapte”.
„Există foarte puține produse sau servicii pe care le promovez fără să le fi testat personal.¨
Adica vrei sa spui ca trebuie intai sa testezi imperecherea la parsii de alun ca sa poti scrie despre ei? Pervers mic ce esti… 🙂
In alta ordine de idei, sunt pe net studii facute de iluminatii planetei (aia care au studiat si efectele fumului de marijuana asupra furnicilor rosii) care spun negru pe alb (ca sa nu zica nimeni ca sunt rasist si anti LGBTXXX, ca altfel as fi scris – alb pe neagra) ca parsul de alun este singurul animal terestru al carui act de imperechere poate ajuta la salvarea planetei. Cica echilibreaza chakrele lu’ mama Terra si-i curata tunelele energetice. Alea care trec pe sub Bucegi.
Asa ca, macar din spirit de Captain America, si tot ar fi trebuit sa promovezi un astfel de act artistic… Ca se mai zice si ca sexul la parsii de alun este mai frumos ca dansul lebedei intr-un spectacol de balet al lui Nureyev… Ceva cu impletitul cozilor, ca n-am fost prea atent la explicatii… M-am pierdut pe la tunelele de sub Bucegi si n-am putut termina studiul.
Comentariu beton!35
Hmmm….. candva faceam recenzii la diverse evenimente pe „firma” (in principiu la ce ii place lui Edelweiss). Primeai acreditatre foto / presa si la sfarsit trimiteai recenzia si link la galeria foto.
Problema a inceput atunci cand la evenimente mari, cu promoteri mari, scriai SI de partea negativa. (toalete insuficiente, acces greoi, preturi aberante la mancare / bautura, etc).
Si primeai mesaj ca de ce trebuie sa aduci aminte si de asta, ca lumea s-a simtit bine si bla bla bla…. si aveai de ales sa publici comunicatul oficial sau recenzia ta.
Si de atunci cer doar foto, nu si presa .
Cam de asta review-urile pe bani nu sunt chiar ceea ce trebuie din punctul meu de vedere. Scrii naspa de el, nu mai primesti bani sau produsul in teste.
Comentariu beton!25
Pai doar gratis? Atunci e bine, măcar nu cer și bani pentru această „onoare”. 😁 Să spun ei emoticoanele 😉.
Dacă e vorba de un sfat, îl dau cu plăcere, altfel „brânza e pe bani”… În orice domeniu. Sau măcar încearcă să nu mă iei de fraier, poate iese ceva.
Comentariu beton!15
În domeniul meu genul ăsta de cerșetori, cum bine le zicea cineva mai sus, încearcă să te convingă prin „expunere” – pe filmul „fă asta moca pentru noi și noi o să scriem cu litere mari, bolduite, că tu ai făcut asta. O să câștigi la notorietate de o să te caci pe tine”.
Sigur, minunat. Și tura viitoare când mă duc la Mega, o să plătesc 2 pâini și-un six-pack de bere cu notorietatea aia. Cică merge și de pe telefon.
Comentariu beton!41
Ah, da, uitasem că unii îmi spun și mie că voi fi menționat c-am participat la promovare. Nu mă îndur să le răspund ce-ar merita.
Unii cred ca totul e gratis. De acord cu lista de preturi. Al meu sot zice ca doar soarele e gratis, restul costa.
Nici soarele nu e gratis că sr pune taxă pe cogenerare acum😜
La noi e inca gratis, dar la cat de zgarcit a fost in decembrie, ma gandesc ca anul asta ne pune soarele sa-i platim taxa de stralucire😁
Cum ziceau batranii,nici mama lui tata nu i-a dat…degeaba !
Comentariu beton!39
Mamă cum a sunat asta…
Comentariu beton!26
Ar trebui să fii impresionat că te solicită. Nu știu de ce am impresia că nu ești. 😁
Comentariu beton!19
N-am blog, dar îmi place să citesc ce scriu prietenii pe ale lor, și-mi place să și comentez, că laic poate da oricine. Dar, dar dac-aș avea, și aș primi mail-uri de genul, aș întreba în ce buget ar dori să facem cunoscut pârșul. Gratis aș face doar pentru mama. I’m baaaack! Yes!
Eu am defectul ăsta (printre multe altele) și anume că nu știu cum să spun NU. Fiindcă m-am săturat să fiu luată pe post de birou de informații de către cei care caută servicii „bune și ieftine”, am început să le răspund la modul „acesta este tariful, vă aștept la mine la birou să semnăm un contract înainte de a începe colaborarea”. Works every time. 🙂 Sincer spun, mi-au trebuit atâția ani să mă prind de chestia asta, dar vaaaaai ce bine e.
Comentariu beton!20
@Mihai, te înțeleg perfect. Știu cum te simți, pt că mi se întâmplă și mie oarecum. Și cred că procedezi exact așa cum trebuie pt binele tău. Ce cred ei după e fix problema lor. Noi suntem aici și știm ce știm.
Fii cum vrei tu, e blogul tău, e casa ta cum ar veni, nu are dreptul nimeni sa se fluiere pe ea.
Fuck them off! Saauuu…. Schimbi aia cu bugetul cu „pentru prețul corect e posibil orice”, să fii și tu jovial așa ca ei. Pui și un wink wink la final și te-ai scos.
Comentariu beton!15
Pai ai putea sa le raspunzi ca tu ai fi de acord cu promovarea gratuita, dar nu te lasa cei care comenteaza pe blog, ca nu-si iau partea. 😋
Comentariu beton!34
Această ar putea fi o idee. :)))))
Dupa ce ca nici de la Oculta nu intra banii, de pe cardul de sanatate nu pot sa scot … :-))
Comentariu beton!13
Mailuri de genul asta le bag in categoria ” Sunt un print nigerian care a mostenit…” Delete direct, nu ma complic.
Comentariu beton!14
Vasilescule, lucrez într-un domeniu unde tot timpul vin povești de genul. Regula e simplă: dacă faci bani din treaba asta, trebuie să am și eu ceva de acolo. Dacă e pro bono publico, înainte să deschid agenda (donez timp), fișa de stoc (donez scule) sau aplicația bancară (donez bani), te purec mai ceva ca DeLoitte. CSR la nivel de microîntreprindere.
De multe ori mi-o primesc, băi, nu îți iubești meseria, nu ai viziune, nu ai credință, blablabla. Vai să vă f*tă Stalin, cum decideți voi pe resursele mele, poate plimbați un pic ursul pe la concurență?
A devenit clișeu, dar Dinică avea dreptate – mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană. Măcar să văd efortul. Oferă ceva. Spune o poveste. Vrei ceva de la mine, dar ce oferi în schimb? Nemurirea sufletului? Good karma? Un NFT cu un jder priapic molestând un iepuraș pufos? Ceva? Orice?
Comentariu beton!21
La ăștia merita sa le faci o regie cum e in videoclipul asta
https://fb.watch/hPCHgsJWGD/
Eu si pravalia noastra ne ocupam cu consultanta, da-n multe proiecte e si componenta de organozare de evenimente ca parte a promovarii respectivului proiect. Despre alea cu cazare e vorba acum. Se inscrie participantul (masa, cazare din bugetul proiectului). Siiiii vine cu nevasta si copilul. Ca „oricum platiti camera aia, doamna!”.
De regula le raspund frumos si-i pun sa achite tot. Dar am si momente cand le spun ca daca vreau sa invit pe cineva la hotel si restaurant pe banii mei, prefer sa aleg eu pe cine.
Deci da, am patit-o.
Comentariu beton!27
Fix despre asta discutam azi-noapte cu copchii: în ce limită să acordăm ajutorul și cum să știm că acea limită a fost depășită. Pentru că da, cel mai tare mă doare când importanța/valoarea efortului meu e bagatelizată.
Deja am un vecin care a început să se prindă că îmi place să ajut și nu prea răspunde cu aceeași monedă. Asta ca să ma refer la ceva recent.
Altă dată am refuzat sa primesc vreun ban pentru munca prestată dacă s-a încercat o subevaluare. Și am explicat „sunt mai sus de prima treaptă pe piramida lui Maslow, dar nu cred că ai auzit de ea”
Comentariu beton!18
Xuleasca, pe care n-am văzut-o de 25 de ani și atunci am schimbat 2 vorbe, pac mesaj pe febeu, intră direct în pită: „Heeei, wow ce bine arăți (n-am nicio poză recentă cu mine,n.m). Am auzit că ești avocatĂ, fii atentă, am problema X, zi-mi ce să fac”. Unde problema X e alambicată și necesită studiu de câteva zile.
Ygreculeasca, pe care o avusesem în listă cândva, dar m-a scos din motive doar de ea știute, apelează la o prietenă să mă roage s-o accept înapoi, că pfoai ce rău îi pare. O accept, că-s fată bună. După 5 minute îmi zboară mesageria: ” Hey, mersi că m-ai primit înapoi, am o problemă”. Și expune problema.
Zetulescu, amic în viața reală: „Auzi, îl știi pe Popescu?” „Vag, de ce?” „Păi uite ce-a pățit și i-am zis de tine și i-am promis că-l ajuți”.
Și astea se repetă cu precizie de ceasornic. Dacă-i refuz, se supără, că „ce mare lucru să-mi zici și mie niște chestii”. Treaba e că e mare lucru pentru că, ce să vezi, ca să știu să-ți spun ție chestiile alea, nu că am făcut 4 ani de facultate, că ăia au fost fix pix, dar am ajuns de la 65 la 100 de kile pentru că am dormit 3 ore pe noapte, iar pe restul le-am stat cu capul în cărți, vreo 5 ani, așa.
Acum vreo 3 luni, i-am făcut soțului unei prietene o întâmpinare pentru ceva proces. Ne-am întâlnit la 6 seara, după ce venisem de la muncă, să-mi dea ce acte a primit de la instanță. A zis „no bine, atunci ne vedem mâine dimineață să semnez”.
Inițial m-a bușit râsul, după care m-am enervat. Oamenii ăștia chiar cred că io mă duc, citesc despre ce e vorba, și în 5 minute am rezolvat cu răspunsul, că doar să înțelegi speța, să știi care ar trebui să fie poziția procesuală a ăluia și apoi să cauți doctrină și jurisprudență relevantă sunt chestii pe care le faci pocnind din degete. Deci omul a crezut sincer că eu, după 8 ore de cărat dosare, vin acasă și îi rezolv lui speța, s-o poată semna dimineața.
Nu știu, eu am impresia că oamenii ăștia cred că, de fapt, ești măgulit că au încredere în munca ta și că te validează cumva. Că altfel nu-mi explic.
Comentariu beton!64
ah, nu, ești tu prea optimistă, zău! Ceea ce fac, de fapt, se numește „mi se cuvine”. Că tu îți rupi creierul și sănătatea pentru munca pe care o faci, pentru ei e irelevant. Ai cunoștințele de care ei au nevoie, relația personală pe care o au cu tine e considerată pârghia pentru ce au nevoie, deci…li se cuvine.
Comentariu beton!22
Care relație personală, că cei mai mulți sunt niște neni și tanti de pe net, pe care nu i-am văzut niciodată? :)))
Comentariu beton!18
Exact ce ziceam mai sus: bagatelizează efortul tău pentru ca mai apoi să spună „ce mare lucru a făcut pentru mine
Comentariu beton!13
@Ligia și @OldJohn, mie mi-a zis cineva, citez cu exactitate: „ce mare căcat ai făcut? ai scris și tu pe un blog.”. Replica venind după ce eu le promovasem un eveniment care le-a trimis la fața locului zeci de oameni care le-au cumpărat produsele. Adică exact ce mă rugaseră să fac pro bono, iar eu am acceptat.
@Ligia: nu, sunt doar niște imbecili care cred că dacă-ți mângâie orgoliul, tu te faci luntre și punte să le rezolvi lor, gratuit, problema.
@MV: B0$$ scrie pe blog și că-ș țepari ș-ar fi bine ca lumea să-i evite. 😎
Comentariu beton!21
Exact, „ce mare lucru faceți voi acolo, dați din taste”. Da, numai că din cauza datului ăstuia din taste, eu sunt în burnout de vreo 2 ani deja.
Comentariu beton!15
Bucură-te că nu ești doctor sa vezi acolo cereri 0e.whatdapp.si telefoane la 12 noaptea de la necunoscuți . Sau de la cunoștințe la 3 am că li s-au făcut rău de.la băutură și boli…
Comentariu beton!16
@Cucurigu: pentru ăia, răspunsul e simplu: sunați la 112 și terminat brusc convorbirea telefonică, apoi blocat numărul. 🤪
Solicitările de tipul „totul îți ia două clickuri și 5 minute” nu vin neapărat de la ghiolbani, ci (de multe ori) de la oameni care chiar nu știu cu ce se mănâncă treaba pe care o faci tu.
Am observat că ajută să descopere de unde se iau morcovii, cum se taie ceapa și cât stă ciorba pe foc. Fac asta prin mailuri cu notificări și mici cereri de asistență. Odată ce i-am trecut prin tot procesul de producție își dau seama cum stau lucrurile, plătesc fericiți și mă recomandă prietenilor.
Sau este posibil și să accepte o plată aproape simbolică, așa ca să îți adoarmă vigilența puțin, faci proiectul, îl predai și ți se spune: mă grăbesc, blabla, ne vedem în data de #, ora **. Te prezinți, nu răspunde nimeni pe nici o cale: telefon, mail, sonerie și pleci plin de „bucurie” după câteva zile primești un mesaj înduioșător despre un necaz blabla, mai vorbim. 🤬 După mult timp afli de la alte cunoștințe că au dispărut din țară pe motiv de multe țepe date și altora. Așa că mai nou, plata înainte ca la c**ve, că munca e pe bani și consumabilele folosite la fel. Mai bine mă plimb, citesc, ascult muzică sau orice mi-ar face timpul plăcut.
Comentariu beton!20
Cum au zis și alții eu m-aș face că nu mă prind că vor gratis și le-aș răspunde înapoi: „Sigur, mi-ar plăcea să colaborăm. Tariful este de X. Contractul îl trimit tot pe adresa aceasta?”
Și dacă ar avea tupeul să răspundă (deși ai zis că nu răspund) că ei ar fi vrut gratis, i-aș întreba: „Da’ de ce? Sunteți nevoiași, amărâți, bătuți de soartă, caz umanitar? Că dacă da, atunci discutăm altfel.”
Mie mai îmi vin clienți de la cunoștințe, prieteni, familie și de fiecare dată îi rog să-mi scrie un mail cu ce vor și apoi le răspund cu cât îi costă și le cer să-mi confirme în scris că-s de acord, ca să nu avem surprize. Când simt eu să fac gratis, e treaba mea.
Comentariu beton!24
,,Indiferent că produceți mobilă sau faceți pâine, indiferent că vindeți smartphone-uri sau bile de rulmenți, indiferent că sunteți șoferi de taxi, programatori sau manageri de multinaționale,…”
M-am supărat ireversibil, nu ai pomenit de cei care vând cuie.
Comentariu beton!37
Băi, și să mor dacă n-am vrut să zic și de cuie. :))))
Dacă accepți sa ii servești de-a moaca, consecințele vor fi: 1. Numărul de cereri de genul asta va crește exponențial, că se duce buhul că ești băiet de treabă, (citește aici: merge cu cerșeala) 2. Munca gratuită nu e și nu va fi niciodată apreciată la valoarea ei, never, ever. Deh, ai scris și tu niste vorbe, acolo…..Ca și când toată lumea e in stare de asta, ce mare lucru?
Vorbesc din experiență. Am făcut și eu servicii gratuite, unii au venit cu atenții, a fost în regulă, dar de vreo câteva ori nici mulțumesc n-am primit. Acum a înțărcat bălaia…
Comentariu beton!20
Dadada, păi chiar așa mi-a dat cineva o replică: păi, pe spatele meu vrei tu să faci bani, ce dracu’ doar suntem prieteni ( prieteni pe dracu, maxim cunoștințe) de la mine iei tu bani?! Nu, șef, nu iau dar nici nu dau de pomană. Milostenii fac când și cui vreau.
Comentariu beton!17
Mda. Domeniul in care gradinaresc eu a fost puternic afectat de pandemie. Toata lumea. De la firme la oameni. Multi oameni s-au reprofilat de nevoie si s-au dus la alte joburi in alte domenii. Unii constatand mai apoi ca le e bine si nerevenind la…gradinarit. Care implica unele riscuri si sacrificii personale/familiale. Astfel ca si la noi in tara si in Europa si in State a intervenit o substantiala criza de meseriasi. De oameni pregatiti/cunoscatori de „castraveti”.
Dupa pandemie incepand cu anul trecut din primavara a inceput un boom, o nebunie in domeniu in ceea ce priveste cererea de produse/servicii pe piata, aceasta depasind de vreo 3 ori cererea dinainte de pandemie, toata lumea vrand sa iasa din case si sa se plimbe prin „gradini” :p . Dar firmele, cum spuneam s-au lovit de criza de personal calificat. Ei bine crezi ca asta a insemnat o mana cereasca pentru meseriasii ramasi in domeiu? Nup. Pentru ca firmele, care fusesera intradevar puternic afectate de pandemie, au gasit de cuviinta sa isi scoata parleala pe spatele oricui se poate. Astfel ca, in timp ce se plang cu sarg de lipsa meseriasilor, ma/ne cautau cu propuneri ridicole de colaborari. Iar dupa ce am declinat destule, au scazut pana la disparitie si propunerile ridicole. In sensul ca nu ma mai cauta nici dracu’ 😀 . Nu pentru ca ar fi gasit meseriasi buni, sau mai buni, ci pentru ca s-au multumit cu scaderea drastica a calitatii produselor/serviciilor livrate, gasind frai…oameni tineri, naivi si flamanzi putin pregatiti profesional dar care lucreaza pe firimituri, fericiti ca pot lucra in domeniul spectaculos (…). Ii inteleg, pentru ca asa am fost si eu in urma cu 25 de ani. :p Dar ghici cine are de suferit? Consumatorul final, care trebuie sa se multumeasca cu pocnitori livrate ca produse de top. Si care empatizeaza cu cei care ii ivraza miezerii, pentru ca stie ca au fost afectati de pandemie saracii. :)))
Astfel ca, pentru ca in orasul in care locuiesc, anul asta va fi un festival perpetuu de gradinarit, au inceput deja sa apara minuni sub orice critica de calitate, produse pe genunchi, „vandute” ca raritati si produse de oameni care nu cunosc minimul abecedar profesional. Iar eu stau si ma amuz, sau ma ingrozesc de ceea ce vad. Nu, nu e invidie si frustrare profesionala. Noroc ca nu mor de foame, am un venit decent… si nu sunt nevoit sa ma implic si sa-mi fie rusine de mine la ce mizerii as participa. Ca nu ar depinde numai de mine calitatea finala. Ah,…sa nu uit, cu atat mai mult cu cat acest festival e finantat din bani publici. Multi. Va fi un an interesant. Cu provizii de lamaie, trece si ăsta. 😀
Comentariu beton!19
Deși descrii foarte bine HORECA, situația se regăsește in foarte multe domenii de la meseriașii în construcții, șoferi etc. Mulți se mulțumesc cu firimituri fie ei clienți sau prestatori
@OldJohn
Nu ma refer strict la HORECA, ci pe-aproape. Prin alte parti se numeste Entertainment Industry. 🙂 Dar in timp ce scriam, stiam ca ce scriu e valabil si la HORECA, sau la alte domenii afectate de pandemie. 🙂
Iar „foamea” asta, ceea ce descriu, pare mai accentuata la noi ca in alte parti. In state sau in vest in general, meseriasii ramasi sunt mai apreciati. Pentru ca acolo standardele de calitate si pretentiile consumatorului, plus, deloc de neglijat, standardele de siguranta (cu care nu se joaca nimeni pentru ca nu isi doresc procese de milioane si disparitia de pe piata) sunt suficient de ridicate incat firmele sa nu poata face mare rabat de calitate.
Iar asta va insemna ca multi meseriasi mai tineri de pe la noi, vor emigra spre alte zari unde le va fi apreciata munca, ceea ce va continua cercul vicios al plangerii si mocirlei. :/
Haide boss, chiar nu vrei sa scrii despre produsul nostru? CA si noi ne-am saturat sa abordam fraieri (pardon, profesionisti), sa ne serveasca mocca. Vezi, ca ne suparam si nu iti mai citim blogul, ca bani oricum nu avem pentru promovare 🙂 Iti dai seama ca la 20, 30 de oameni abordati mai cedeaza cate unul. Ei merg pe abordarea: are balta peste.
Apropo, cica a murit un cetatean nigerian si avea vreo 20 de miliarde de dolari in pivnita. Trimisese mii de scrisori in Europa, dar nu a vrut nimeni sa vina sa ia din bani 😉
Comentariu beton!21
Så dea naiba câți milionari și miliardari nigerieni mor fără să se cunoască rudele și mai ales moștenitorii. O armată de avocați muncesc cu spume să ne trimită nouă, nerecunoscători nemernici, părți consistente din averile alea făcute la umbra palmierilor. 😂🤣😂
Aaaaoleeuu și cât s-a rugat nigerianul ăla de mine și io nu și nu.
Na, așa-mi trebuie dacă nu cred lumea.
Râzi tu, dar am avut la un moment dat o clientă care m-a purtat până la Poliție, că eu i-am distrus șansa vieții și i-am f*tut moștenirea de la prințul nigerian.
Mă sună, conspirativ. Dl Atti, musai să veniți până la mine la firmă. Na, deplasare facturabilă, fac programarea, mă prezint. Tanti manager dă afară pe toți din birou, rămânem numai noi, scoate laptopul și îmi arată mailul. Țeapă clasică de nigerian, dar frumos scris de altfel.
Mă apucă râsul, mark as spam, delete, empty trash. Aia se uită la mine blocată, îi explic, tanti, n-ai câștigat aifon, nici tigaie, nici moștenire. E țeapă. Plec, gândindu-mă, băi, ce muma pădurii, câte mui a trebuit să dai să te pună cineva „manager” și tu să pui botul la așa ceva?
Peste cam două săptămâni, sună telefonul, sunt invitat la diverse organe, privind o reclamație pentru delapidare, furt, înșelăciune și diverse chestii informatice 😀 Îți dai seama, râdea polițistul dar nu avea de ales – trebuia să dea soluție la reclamație.
Aia și amu e ferm convinsă că i-am furat șansa vieții. Na. Dai de tot felul de specimene.
Comentariu beton!13
Pardon, ma scuzati, dar @Atti cred ca a vrut sa zica „sa iei” nu „sa dai” in fraza „câte mui a trebuit să dai”.
@Sony – drept, am cam tradus oglindă din maghiară, m-am încurcat. Na, tanti a trebuit să presteze serios, în orice caz 😀
Probabil ca si lui Nikola Tesla i-ai cere bani ca sa-i promovezi niste descoperiri… Te stim noi, Vasilescule!
Comentariu beton!14
Exemplu de telefon care se repeta mai des decât ma țin nervii:
Alo, doamna avocat, am si eu( fără să-și spună numele) nr dvs de la o cunoștință, am o problema( urmează expunerea problemei), ce pot sa fac?
Rapsuns: îmi spuneți numele dvs si va fac o programare pentru o consultație, la birou.
Pai și trebuie sa plătesc? Desigur! Ah, am crezut ca îmi puteți spune asa…
Comentariu beton!22
Firma la care lucrez eu se ocupa cu depanarea produselor electronice si electrocasnice si ne lovim mereu de aceasta problema. Batem zeci, poate sute de km, ajungem la cetatean acasa, daca nu este nevoie de piesa de schimb ii reparam pe loc masina de spalat sau LCD-ul sau ce-o avea el stricat prin casa, dupa care il intreaba revoltati pe tehnician: pai pentru ce sa-ti platesc, ca ai lipit doar un fir, sau ai gresat nu stiu ce rulment etc? Asa ca da, stiu cum este sa se pise cineva cu bolta pe munca ta.
As fi tentat sa te sfatuiesc sa nu-i bagi in seama, sa nu pui la suflet, dar stiu cum ma apuca nervii pe mine, asa ca nu o fac!
Comentariu beton!15
I-am inlocuit odată, cuiva, o baterie la casa de marcat. M-a urmărit tot timpul, iar la sfârșit a spus, dezamăgit, „păi e foarte simplu, puteam face și eu asta”. Nu m-am abținut și i-am spus că da, inlocuitul e simplu, dar știa el că aia trebuie făcut, și dacă da, avea el voie să umble acolo, că eu, unul, am acreditare și sigiliu de la ministerul de finanțe, are și el la fel? A bombanit el ceva si a plecat…
Într-o notă complet separată, Emag nu mai lansează topul căutărilor amuzante? Mi-am amintit că n-am vazut nimic zilele acestea, am căutat și nici pe google nu apare nimic pentru 2022.
Cum să nu apară, le-am văzut la o gramadă de oameni. Le-am primit și eu pe email, dar eram în perioada în care boleam și mi-a fost lene să le pun pe blog.
După ce am postat, am schimbat cuvintele cheie și am găsit. Am crezut că am șters comentariul ăsta că nu-și mai avea sensul, dar se pare că nu, deși eram în timpul permis.
Oricum, suspect că nu mi-a apărut topul în feed în timp ce scrollam aiurea și dacă n-am frecat facebook-ul zilele astea, nu știu când l-am mai frecat. Anii trecuți îmi apărea măcar din 5 surse diferite în fiecare zi în preajma Anului Nou.
Tu nu stiai cum sa zici ca esti blogger de top… La multi Vasilescule! Asa ceva,,, nu l a dus pe nimeni capul! Bvo mo, sa plateasca!!!
Eu traducător, el Prof Dr. Univ (nici măcar proful meu) de notorietate în orașul meu natal îmi spune că am cunoștințele necesare pentru a-și traduce cartea. Când întreb cât primesc se burzuluiește, că asta este o onoare și îmi va apărea numele pe carte, cum de îndrăznesc să cer bani. Am plecat fără să m
Comentariu beton!21
@Cristina: tipul ăla de oameni e cel mai împuțit, care trebuie evitat cu orice preț.
Apropo, de muncă pro bono publico plătibil dacă-i musai: știe cineva un traducător de germană->ucrainiană dispus să toace rapid cam 25 de pagini de manual vag tehnic?
http://www.deepl.com – primele 30 zile gratuit pentru varianta PRO ce include si 20 sau 30 de documente traduse in formatele .pdf, .docx si .ppt. Este profi, incomparabil mai bun decat google translate.
Ah. Sa inteleg ca nu e cazul sa apelez la tine pentru aplicatia de protejat a pinguinului mic de congo.
Bineeeee.
Nu, io lucrez de la ren în sus. 😛
Direct cu ursu’ polar. 🤣🤣🤣
n-are baiatu, ca va dadea
Văd că (la inceput) mai mulți am făcut muncă gratuită care a fost răsplătită cum bine se stie. Deci treaba acu e să nu mai repetăm prostia.
Vorba ceia:
Fool me once shame on you,
Fool me twice shame on me.
„Da’ nu-mi dai şi mie slide-urile tale de la prezentarea X? Promit că te citez/te trec co-autor”. Mică şi fraieră am acceptat şi mi-am luat ditai țeapa. N-am mai picat în plasa asta, dar anul trecut am pățit altă fază. O colegă s-a inspirat dintr-o postare de-a mea de pe facebook referitoare la afectarea funcției renale din covid la pacienții dializați pentru o lucrare, iar îndrumătoarea noastră a trecut toți rezidenții din clinică drept co-autori, în afară de mine. Ca atare nici eu nu am trecut-o pe ea drept coa-autor la un caz la care am lucrat împreună. Sorry not sorry!
Comentariu beton!12
No las, nu te stresa, că doar sunt niște cărți scoase de distinși dinozauri de-al UBB Cluj, care conțin părți din lucrarea mea de licență – inclusiv din lucrările de licență scrise de mine pentru colegi 😀 Vorba aia, etică academică.
Se pare ca practica e mai frecventa decât am crede 🙂
Prin cretacic, in studenție, s a gândit o prea distinsa duamna profesoara (UB) sa ne pretindă traducerea unor articole de specialitate apărute recent prin strainezia. Noi, studenți conștiincioși, am tradus, unii mai bine, alții mai pe genunchi ashea, ca google translate nu era chiar in voga. Ei, a luat distinsa doamna acele traduceri și, fără ca măcar sa le perie, le a publicat sub forma de carte. Vai steaua ei de carte, ca n avea cap, n avea coada:) Și ne a obligat sa i cumpărăm opera 🙂
Comentariu beton!23
@Leia, recunosc scenariul. In studenție, in epoca jurasică, am tradus și eu împreună cu colegii de grupă diverse articole pentru domnii profesori. Drept mulțumire am primit și niște manuale de utilizare, tot de tradus, așa ca să nu ne plictisim și să ne apucăm de prostii. Ei da, patria a fost etern recunoscătoare!
la restaurantu amicului las cel mai mare tip. si ma duc cat de des pot
Un potential client imi spune ca ar vrea pe tema X vreo 15-20 articole – insa pot sa ii fac un articol de proba? Si il fac – dupa care vine replica „a, mai bine imi spui mie de unde iei datele si poate le fac eu” …
Răspuns: din creieru’ meu. Cum facem?
🤣🤣🤣
Din postura de om care citește cărți și reviste și scrie pe blogul lui, pe Goodreads, pe Facebook sau prin reviste despre ce a citit, precum și din postura de scriitor, se întâmplă destul de des să mă trezesc cu câte vreun mesaj de la necunoscuți care sună cam așa „îți trimit un volum scris de mine, aș vrea să-mi spui cum ți se pare”. Există și varianta buricului pământului, care trimite mesajul sub forma „de pe linkul ăsta poți descărca gratuit cartea mea, ca s-o citești”. Pe ăștia din urmă îi întreb direct de ce cred ei că mă interesează o carte random. Din păcate, cei care mă abordează așa sunt atât de plini de propria persoană, încât nu li se aprinde beculețul că, poate, ceva din aborarea lor nu e ok. Dimpotrivă, insistă cu „tocmai ți-am spus că e gratis”, fază la care le replic că:
1. N-am nicio problemă să cheltuiesc zeci/sute de lei pe lună pe cărțile care-mi stârnesc interesul.
2. Timpul meu nu e gratis.
După care primesc, în general, invective și trec la dulcele Block.
Dar să revin la cei din prima categoria, cei mai blânzi, care-mi trimit un volum doar ca să mă uit peste el și să le spun cum li se pare. La început, am fost cât de poate de amabil. Pentru că și eu am primit ajutor la primii pași, așa că mi se pare firesc să ajut și eu cât pot. Cu timpul, însă, am învățat următoarele:
1. Timpul meu nu e gratis. Adică pentru a-ți citi textul și a-ți face pe el observații folositoare, eu consum timp. Mult. Plus tot ce am învățat în ț-șpe ani de experiență. Adică eu fac treaba pentru care un redactor ar lua sute de lei. Și una e că mă uit peste o povestire de 2-3 pagini, alta că mi-ai trimis un roman.
2. Dacă tot îmi dedic timpul și cunoștințele în a-ți oferi ajutorul (pe care tu mi l-ai cerut), mi se pare de porc să primesc ulterior mesaj cu „mulțumesc pentru observații, dar nu le voi pune în aplicare, pentru că eu așa vreau să scriu”. Păi, atunci, de ce mama Marelui Spirit mi-ai mai cerut și mie părerea? Voiai doar să-ți fie validat geniul și, dacă asta nu s-a întâmplat, dă-l încolo de prost care ce mare lucru a făcut, a citit și el un pic?
Așa că, de la un moment încolo, acestor solicitări am început să le răspund cu „sigur, voi face cu mare plăcere corectura și redactarea textului trimis de tine, costul este atât”. Moment în care, în majoritatea cazurilor, aflu că omul nu vrea corectură și redactare, ci „doar o părere”. Că – nu-i așa? – mama m-a înzestrat la naștere cu o rezervă nelimitată de timp în care „să mă uit pe ce fac alții și să-mi spun părerea”. Mai direct sau mai voalat, respectivii îmi dau de înțeles că sunt un monstru de egoism, care „a uitat de unde a plecat”. Asta e, atât au putut ai mei, de mai mult n-au avut bani.
PS: Există și persoane pentru care-mi fac timp să le ofer opinii de „beta reader”. Dar ăia sunt oameni cu care am anumite relații, iar relațiile astea merg în ambele sensuri – adică și ei își fac timp să fie „beta readers” pentru mine.
Comentariu beton!15
A zis cineva mai sus, avocata…ii luai bani daca rezolvai cazul….nu ca ce sa faca, ca sigur ce sa faca o ajuta un notar sau vreun judecator…te platesc doar cand ma tocmesc cu tine pe vreun caz, imi convine pretul,etc,,, chiar daca e sa castig sau pierd, sa,ti dau bani pe vorbe goale??? Am fost si eu la avocat cu un caz, i.am explicat, mi.a zis ca facem, nu mi.a convenit pretul, am plecat la altcineva,nu mi.a luat bani pt.5 minute de audienta…nu e bun exemplul pentru articol.
@tilharu_44: mai citește-i o dată mesajul. 😉
Te ajuta si notarii pana n tinda! Uneori chiar ai nevoie de un avocat care sa l „ajute” pe notar sa si faca treaba corect.
Ca să-ți dea ție o audiență/consultație, avocatul ăla muncește, ți se uită pe acte, caută și studiază legislație și jurisprudență.
Dacă ambele sunt gratis, nu mai bine freacă el menta în loc să-și bată capul cu tine?!
Acum ceva ani, o persoana pe care o intalnisem o singura data si cu care schimbasem o duzina de cuvine, mi-a cerut sa-i traduc o lucrare stiintifica si sa i-o prezint la o conferinta Internationala, totul pe banii mei.
era despre fluturi si au fost gelos ca nu e despre libelule?
Reply la email:
„Imi pare rau, dar deadline ul solicitat e nerealist. Spun asta pentru ca mai am 42375 de solicitări similare si mi-am luat angajamentul pentru ele înainte sa ma contactezi tu.
Nu ii pot abandona pe ei si sa te favorizez pe tine (insert wink emoticon).
E doar un conflict de deadline, căci, altfel, cu plăcere as scrie.
Te asigur că pe viitor, daca revii cu o solicitare care nu e in conflict cu angajamentele mele din acel moment voi colabora cu cea mai mare plăcere.
Toate cele bune,
Mihai Filantropu’
„
Eu sunt medic. Ia gandeste-te cam de cate ori aud placa: am si eu un [insert aici: var, cumnat, vecin, prieten din copilarie, tamplar, pisica], nu mi-l vezi si mie? Nu se gandeste nimeni ca timpul meu, ghici ce, e fix munca mea; si nu e gratis, ba dimpotriva. Nu mai vorbim ca nu pot sa fac treaba asta la supermarket sau pe banca in parc, deci practic imi ceri sa ma folosesc si de resursele clinicii (care-or fi alea, cabinet, pat, aparate, hartie pt scris, bla) pe de-a moaca.