Articol scris de un om.
…
Acum vreo 24 de ani, intram în învățământ și preluam plină de entuziasm o clasă a 4-a. Copiii de atunci au astăzi 34 de ani.
Așa l-am cunoscut. Îl cheamă George. Era „copilul problema”. Nedorit de nimeni, plimbat din clasă în clasă. Până la mine. Ce am făcut sau nu pentru el nici nu contează. O să vă spun doar atât: când era student în anul I la Medicină în București, George m-a sunat să-mi ceară să-l găzduiesc pentru că părinții îl dăduseră afară din casă. Aflaseră că e homosexual. A stat la mine două săptămâni, apoi s-a mutat la iubitul lui de atunci.
Astăzi, George este medic în Rotterdam. În august am fost la nunta lui. Prima nuntă între persoane de același sex la care am participat. În jur, toți necunoscuții cu care interacționam reacționau cu: „aaa, so you are Simona!!!”.
MC-ul a anunțat la microfon că urmează dansul mirelui cu mama lui, iar eu căscam ochii la scenă să o văd și eu pe mama lui George. Nu o văzusem niciodată! La nicio ședință cu părinții. Iar George s-a îndreptat spre mine…
Atât.
sursa foto: freepik.com
Da, întradevăr o chestie foarte foarte faină.
Comentariu beton!129
M-a spart.
Mi-au dat lacrimile. Ce frumos!
Comentariu beton!130
La fel👍
Doamne, ce de praf mi-a intrat în ochi!!!
Comentariu beton!103
Da da, și la mine s-a ridicat praful pe aici 🥹🥹
Comentariu beton!38
Chiar din cap până-n picioare. Am vrut sa scriu „felicitări”, dar e prea sec și prea clișeic pentru tot ce simt. Nici nu știu să exprim ce simt…
Comentariu beton!84
+1
Comentariu beton!25
mama, ce bate vantul pe aici, cred ca nisip mi-a intrat in ochi, jur!
Comentariu beton!45
Viața bate filmul🥹!
Comentariu beton!55
Întotdeauna.
Comentariu beton!29
Mai mult decât emoționant. Bravo, Simona! Mă înclin.
Comentariu beton!42
@ camelia : daca vreodata iti faci 3-4 zile libere si vrei sa vizitezi : Munchen si Nurnberg si zona inconjuratoare as vrea sa stiu. Ma ofer sa te gazduiesc si sa iti servesc drept ghid si sofer. te imbratisez strans. m-ai induiosat.
Comentariu beton!67
@Ana H, multumesc! 🙂 Vreau sa imi iau niste zile libere, sa tocmesc pe cineva care sa aiba grija de motan si … Vin! :))) Mi-a placut al naibii de mult si in avion unde am ras tare cand au fost turbulente de i-am facut pe vecini sa rada si ei chiar de ochii si fetele lor aratau cu totul altceva. 😀
Multumesc pentru invitatie si pentru ca ti-a placut ceea ce am scris. Insa povestea Simonei este cu mult mai induiosatoare decat a mea. Remarcabili sunt toti oamenii faini ce scriu pe blogul lui Mihai!
Luam legatura prin Mihai. Stie cine sunt 🙂
Comentariu beton!35
Remarcabili oameni. Din fericire multi, mai mulți decât ne așteptăm uneori. Iar doamna de mai sus se numără printre cei mai speciali ❤
Comentariu beton!27
Ce frumos, emoționant. Mă bucur că și-a găsit o persoană care să îl accepte.
Comentariu beton!20
Frumos 🙂
Comentariu beton!12
Ce poveste faină! 🥰
Am citit și eu toate comentariile de la textul respectiv. Îmi place la tine aici. 😇
Comentariu beton!38
Superb. ❤🧡💛💚💙💜🤎🖤🤍
Comentariu beton!21
Brr, mi s-a ridicat părul pe ceafă.
Așa ceva…
Comentariu beton!29
Superb!
Comentariu beton!13
❤️❤️❤️🥺
Wow, mi-au dat lacrimile! Atât.
Wow. 😢 Și eu sunt cadru didactic. În agitația de a acoperi cât mai bine programa școlară, uneori uităm cât de mult putem influența viața unui copil.
Eu am rămas apropiată de prima mea generație de clasă a 8-a, oriunde ne-am întâlni schimbăm câteva vorbe. Aveam 24 de ani pe atunci, dar tare dragi mi-au rămas. Un elev mi-a zis, după câțiva ani că și-ar fi dorit să îl întrebe cineva cum se simte cu adevărat, fiind o perioadă mai grea pentru el. Profesorii care erau din localitate îi cunoșteau situația de acasă, dar nu s-a implicat nimeni…
Din păcate, e tare greu să te apropii de un elev, în condițiile în care mulți dintre părinți abia așteaptă un motiv să reclame profesorii, în loc să facă front comun pentru binele copiilor… Eu nu sunt nici genul de om cu tupeu și mi-ar fi greu să fiu înfruntată de un părinte nemulțumit că cer prea multe detalii despre copilul lui sau despre situația de acasă…
Comentariu beton!61
Chapeau!
Comentariu beton!13
❤️
Alergăm toată viața după lucruri materiale, iar nouă nu ne trebuie decât iubire. Iubire necondiționată. Iar când cineva îți oferă asta, cu atât mai mult că nu este mama ta naturală, este fără cuvinte. Simona, ai tot respectul din partea mea.🥰
Comentariu beton!64
Frate , e ceva vreme de când nu m.a emoționat ceva in „halu” asta !
Impresionant pana la lacrimi. Doua suflete frumoase, cum greu mai întâlnești astăzi. Felicitări, doamnă! Uneori sa dedici timp din viața ta spre binele cuiva în nevoie e aur pur!
Comentariu beton!31
Citesc si plang…
Comentariu beton!19
diriga mâței e homofobă! nu agresivă, nu în fața copiilor, dar în ședințele cu părinții își găsește de fiecare dată un pretext în a-și afirma această atitudine (culmea, atât ca profesor, de matematică, cât și ca diriginte, dar și în relația generală cu oamenii e un om absolut ok). am taxat-o de fiecare dată, iar data viitoare va fi și povestea asta în replica mea!
Comentariu beton!50
M-aș bucura tare mult să faci asta.
Am scris un comentsriu lung si a disparut. Se poate recupera?
Nu se poate recupera, că la mine nu e. M-am uitat în spam, m-am uitat în trash. Deci a dispărut undeva la tine. 🙁
❤️
Da, cred că adie vântul și prin zona mea, că mi s-au trezit rădăcinile firelor de păr…
Comentariu beton!13
Cam curent la mine în casă. Au început să îmi lăcrimeze ochii. 🥰🥰🥰
Comentariu beton!14
Emoționant! Și câte astfel de cazuri, cu părinți care își abandonează copii, sunt în România. Și nu că ar fi homosexuali!
Comentariu beton!15
La noi in familie i se spune a treia fiica, pentru ca eu am 2. Era inceputul clasei a 12 a. Eu cu 40 de elevi in clasa, colega in pararel cu 12. Trebuie sa explic ca in Israel este o teza si un extemporal in fiecare luna. Nu mai terminam cu corectatul. Imi apare in usa si declara ca ea de acum invata cu mine. Prima reactie a fost: peste cadavrul meu. Dupa ce m-am calmat, am spus ca unica conditie sa nu aud de la nimeni ca se plinge de ceva. Asa a fost pina la sfirsitul anului. Cu timpul am aflat ca locuieste la un bloc de mine, ca parintii trec printr-un divort urit, dar locuiesc impreuna, din motive materiale. Si mai ales ca e e flaminda. Am inceput sa o chem la mine sub tot felul de pretexte, de exemplu sa o ajute cea mica la lectii, numai sa o pot hrani. Obiceiul a continuat si cit a facut armata. Era mai mult la mine decit acasa. Eu am inscris-o la facultate. In ziua de azi preda matematica la un liceu. Are grija de mine, ma cauta ma viziteaza, imi cere sfaturi in legatura cu serviciul. Am cistigat un suflet.
Comentariu beton!242
Chiar că „pielea găinii”. Cele mai bune 3 minute de azi!
Pentru că numai cu iubire creștem, ne vindecăm și suntem oameni. N-am nimic mai mult de zis, doar mulțumiri Simonei că a împărțit cu noi cât de mult poate însemna asta 🙂
Comentariu beton!36
Piele de gaina.
Impresionanta poveste!
Doamnă Simona, vă ador.
Am mulți astfel de oameni în jurul meu, ii iubesc. Dar pe dumneavoastră mai atare pt omul care sunteți. ❤️
Comentariu beton!14
Eu vreau sa ma mut in orasul in care profesati. Si copilul meu merita un om minunat ca d-voastra in viata lui.
Comentariu beton!31
❤❤❤
Băăăh! Morții ei de pălărie, ca e jos, făcută țăndări! Mă inclin!
Comentariu beton!23
Ar trebui să fie mai mulți oameni ca Simona și lumea ar fi un loc mai bun.
Comentariu beton!20
Daca macar 2 din 10 ar fi ca aceasta minunata DOAMNA ,lumea cred ca ar arata aproape perfect !
Mare respect pentru asa om !
Comentariu beton!19
Isuse! Comentez ,,la cald” că doar ce am terminat de citit și mă cam ustură ochii…
Aș scrie mult, că sunt revoltată de cazul copilului de 13 ani care și-a luat viața din pricina tatălui preot. Care tată a ales să le facă educație cu parul iar apoi a dat vina pe emotivitatea copilului, dezamăgit în dragoste, cică😵.
Felicitări, Simona! Nu ai făcut doar ,,un” lucru bun. Ai repetat să faci bine până ți-a ieșit un OM! Mare lucru!
Comentariu beton!57
„copiii isi aleg mamele..” :-}
Comentariu beton!16
Wow, eu nu am îndrăznit să îmi scriu „marile” mele realizări, tocmai din cauza comentariilor de acest fel ❤️. Acesta a fost cel mai cel, dar au mai fost și multe altele…
Comentariu beton!15
💓 n-am cuvinte suficiente, chapeau, Simona!
Cred că este cel mai emoționant text pe care l-am citit de ceva timp (cu scuzele de rigoare la sefu de la blog). Orice comentariu pare clișeu sau sunt eu prea impresionată ca să găsesc cuvintele potrivite.
Aș zice să scrie cu majuscule OM, la comentarii; din păcate așa ceva nu se mai fabrică… cred că nu mai are bărbosu suprem material
Mă înclin!
Comentariu beton!24
Eu aș fi de părere că totuși mai sunt destui OAMENI în jurul nostru, doar că – din păcate – nu se prea văd pentru că: 1. își văd de treaba lor, 2. Nu fac ceea ce fac pentru reclamă și 3. Sunt atât de mulți care fac prea mult zgomot pentru nimicuri, ca cei veritabili nu consideră că mai are sens să zică…
Comentariu beton!27
Chapeau, Doamna Simona! Ce frumos este la dumneavoastră în suflet și ce frumos ați așternut și în sufletul lui!
Comentariu beton!28
Pasare rara! Empatie,rabdare , dragoste de oameni!
Minunat! Asta îmi amintește de cele mai frumoase cuvinte care mi-au fost adresate vreodata. Mi-am cunoscut niște prieteni in urma cu 23 de ani și o dată cu ei pe fetița lor,in varstă de trei ani, un drăcușor de copil cu păr blond, ochișori albaștri si privire angelică. Iubesc copiii altora pentru că eu n-am avut parte de ei, dar ea mi-a rascolit de-a dreptul inima. Intr-un ajun de 8 Martie, pe când avea șașe anișori, în timp ce eu stateam cu maică-sa la bucătarie, a băgat capul blond pe ușă, cu ochii sclipind de bucurie și ne-a anunțat ca are căte-o surpriză pentru noi. Ne-a intins câte-o felicitare desenată de ea, cu flori in cer, soare pe pământ și chipul nostru, demn de un elev de-al lui Picasso, tronand în mijlocul desenului. Am zâmbit, am mulțumit și am deschis… Fetița e stângace și cu litere tremurânde, de tipar, cum invațase la grădiniță, mi-a scris cel mai frumos mesaj din viața mea: „tu nu ești mămică, dar eu tot te iubesc!”. Acum e studentă la medicină (produsul muncii mele in privința învătăturii) și îmi umblă cu stetoscopul pe la inima aia pe care a rascolit-o în urmă cu 23 de ani…
Comentariu beton!141
Asta e demna de un John Lewis spot! ❤️
Comentariu beton!13
Uau!
Cata omenie, jos palaria, doamna!
Sincer bravo pentru Simona, dar și pentru George, care a reușit să învingă multe obstacole, să-si găsească partenerul de viață și să-și făurească o carieră. Dar tot mă întreb dacă nu cumva părinții ăia nenorociți ai lui nu-și dau cumva cu parul in cap acuma. Precis că sunt habotnici, că altfel nu-mi explic purtarea lor mizerabilă. E greu de înțeles.
Comentariu beton!19
Superb! 🥰
Am plâns și plâng, încă
Daca sunt oameni ca Simona inseamna ca mai exista speranta.
Toata admiratia mea.
Comentariu beton!13
aisamba… ce greu e sa fii om bun.. ❤️
da’ ce usor iti cad kkti in cap.
Simona, nume de zeita.
Doamna Simona este desprinsa din povesti, e Zana cea Buna a lui George si sunt sigura ca a facut multi alti copii fericiti.
Felicitari lui George si mult succes!
Comentariu beton!15
Nu mă surprinde că ai făcut un text separat din comentariul ăsta.
Comentariu beton!16
Azi au curs multe manute verzi, povestea asta a fost cireasa de pe tort. Uneori in spatele tastaturii stau Oameni care stralucesc mai mult decat putem noi crede. Uneori reusim sa prindem si noi cate o raza din soarele lor. Respect, Simona!
Comentariu beton!29
Remarcabilă poveste de viaţă și cred că e prima oară când mânuțele roșii nu au apărut (încă, m-aș mira să nu se ivească de undeva).
Pur și simplu Simona.
Scriu si eu, sa zic ceva, desi nu-mi gasesc cuvintele…
Felicitari! Grozav ca mai sunt si asemenea OAMENI printre noi!
Vreau sa spun doar un lucru: eu in locul lui George nu as fi primit-o la nunta pe maica-sa, dupa ce l-a dat afara din casa (chiar ca si complice tacut). You wanted him out, stay out!
Pentru clarificare, cred ca am omis un „nici”, inainte de „eu in locul lui George”. I’m a hasty poster csf.
Am inteles ca o considera mama pe cea care l-a tratat asa cum trebuie…
💜💖💘
1. Ar trebui sa pui o atentionare pentru femei insarcinate ( adica emotionale by default ).
2. E atat de simplu sa fi o Simonă.
3. E atat de greu sa fi o Simonă.
Comentariu beton!17
Asa este, din punctul meu de vedere este usor , as face la fel . Dar cand ma uit in jur ,este tare greu .
In vara lui 2002, ca tanara profesoara debutanta, am fost trimisa sa supraveghez la capacitate si la bac. Era perioada cand candidatii strangeau bani si ii dadeau in plicuri celor care ii supravegheau cum sa copieze. Am refuzat sa primesc asemenea plicuri, dar am fost admonestata vehement de colegi mai in varsta; asa ca le-am luat. Desi stateam intr-o camera de camin de 20 mp, am refuzat sa-i pun langa baniii pe care ii strangeam cu sotul meu sa ne luam un apartament. Cu banii acestia am botezat o fetita, abandonata de mama, aflata in grija statului. Fiind vacanta, o mai vizitam cate jumatate de ora pe saptamana, ii duceam hainute si scutece de unica folosinta care se evaporau inainte ca eu sa ies pe poarta spitalului. Intreaga sectie de pediatrie se uita urat cand veneam la ea. O tineam in brate, ii vorbeam, ii cantam, ii aratam pe geamul salonului cum arata cerul sau frunzele. Avea zeci de piscaturi de tantar. Cand o asezam inapoi in patutul plin de gandaci, incepea sa planga ingrozitor. Plecam repede din salon, dar o auzeam de la parter cum plange dupa mine. In august, medicul ginecolog m-a anuntat candid ca nu stie de ce nu raman insarcinata. Epuizasem schemele de tratamente hormonale scumpe si istovitoare. Asa ca am facut ce simteam de 2 luni incoace: ne-am facut dosarele de parinti adoptatori cu viteza luminii si in septembrie am luat-o acasa, mai intai in plasament, apoi am adoptat-o. La exact un an din ziua cand am luat-o din spital am ramas insarcinata.
Comentariu beton!151
Respect, @Alidali! Cu oameni ca tine și ca Simona se poate schimba lumea.
Un OM mare Simona , felicitari !
Un Om cu un suflet imens❤️
Babaiatule…
O mare ❤ pentru Simona!
Da, mama nu e mereu cea care te-a conceput.
O mică paranteză: cu mulți ani în urmă 2 colege vorbeau de față cu mine despre a treia, care tocmai ce adusese acasă copilul adoptat, pe deasupra şi „minoritar” if you know what I mean. Şi atâta se aoleau, că vai aia săraca, n-a putut avea copil şi s-a ales cu amărâtul ăla. Şi că ele niciodată n-ar putea iubi cu adevărat copilul altcuiva. Dar când eşti în situația respectivă vezi altfel lucrurile..Între timp „amărâtul” a crescut şi a întregit o familie frumoasă.
Nu este exclus ca acesta să fie şi viitorul meu 😊
Comentariu beton!40
Mama nu e cine te naste, e cine te creste cu dragoste si intelegere. Sunt atat de multe „mame” care nu isi iubesc copiii, si atat de multe care iubesc din toata fiinta copii care nu sunt ai lor. Si pentru care nu conteaza din cine au iesit copiii aia. Nu conteaza decat EI, ca oameni, ca persoane, ca sufletel care nu a cerut nimic nimanui cand a venit pe lume.
Felicitări Simona… ai știut să fii om fix la momentul potrivit.
Iar nisip?
M-ai spart!
Whoa, praf mult pe aici, Mihai 😂
Povestea Simonei si a lui George e mai buna decât orice clip de Crăciun facut de John Lewis 🤗❤️
Comentariu beton!11
❤️
E a doua oară când citesc. Și când las comentariu. Și când plâng. Nu am cuvinte. E extraordinar să găsești pe cineva care să te accepte și să fie alături de tine, să îți arate. O doamnă minunată și un băiat la fel de minunat, și norocos.
Am pus asta, fără să îți cer voie 😳 pe pagina mea de Facebook, specificând de unde l-am luat. Să văd io acu’ care lasă comentarii negative, le dau direct block, oricine ar fi! Îi pun la probă, să văd dacă mai am mere putrede pe lisă. De la covid și război încoace, mi-a intrat lista la apă!
❤️ sa le fie bine, si lui George, si „mamei” lui. Chapeau!
Sunt un barbat casatorit, avand langa sufletul meu o minunata domnisora de 12 ani. Eu merg cu ea la coafor la medic, la cumpărături, scoala meditatii. Nu spun aceste lucruri sa ies in evidenta .. doar ca mama este prezenta doar in casa si atat.
Chiar dacă știam despre ce e vorba, tot mi s-au umezit ochii și mi s-a făcut pielea de găină.
❤️
Felicitari . Alte cuvinte nu isi au rostul .
Ce tare!!❤️
Fără cuvinte !!!
Ca mama,pot spune că avem așteptări, vise pentru copii. Dar, uneori copiii au alte năzuințe și valori decât noi. In acel moment, ai opțiunea sa încerci să te impui cu forța și să-i alungi sau să-i iubești pentru ceea ce sunt, nu ceea ce vrei tu sa fie. Și atunci îți afli liniștea. In caz contrar, vor fi pierduți, sau, rareori își găsesc îngeri păzitori.
Am citit acum si iar am nisip in ochi, mereu faci așa, mai lasa ne frate cu lacrimile astea, tu te uiti bine merci la tv si noi lacrimam ca prostii! Urat, foarte urat! 👍👍👍❤️❤️❤️❤️
Minunat.Eu,tot in invatamant,34 de ani Inteleg trairi,emotii.Sunt clipe care nu pot fi platite cu nici un ban din lume.Raman incrustate in inima noastra…..am „nascut”oameni.E cea mai de pret rasplata .
Bine ca viata l-a dus in Olanda. Aici cu dacii liberi ar fi fost mai greu sa isi gaseasca fericirea. Superb momentul si povestea.