Articol scris de Iulia.
…
Băi, deci săptămâna asta n-am avut chef de nimic. Implicit, inspirație zero. Deci dăloc-dăloc-dăloc. Deja de luni m-au luat toate transpirațiile, gândindu-mă că vine joi seara și tre să-i trimit lu Vasilescu articol și io nu pot lega doo cuvinte coerente, deci dă unde mama sărăciei un articol întreg?!?
Dar pentru că nu poci pentru ca să vă las așa, ai nimănui, sâmbăta la cafea și pentru că nici pe Vasilescu nu mă lasă sufletu să-l pun la muncă, am zis să încerc totuși să încropesc ceva, așa, lejer. Deci dacă e subțire, mă iertați, n-am nici io vorbele și mințile la mine tăt mereu. Vă zic de pe acu că nush ce-o să iasă, dacă o să fie cu hăhăit sau pe lamentări, da îi dăm înainte, ca pionierii…
Să purcedem, deci. Să vă spui ce-am mai creat io săptămâna asta, de când nu ne-am mai auzit.
👉 Am fost cu javra la tuns. Cu una din ele, respectiv cu numitul Freduț, că el e mândria familiei și campeonu’ nostru. În traducere, el e singurul pe care îl ducem în expoziții, așa că javra naibii beneficiază o dată la câteva săptămâni de frezat la București.
Dacă vă întrebați de ce la București (dar și dacă nu, io tot vă spun, 🎼🎶coz it’s ma party and I’ll say what I want to 🎵🎼 – e că acu vă sună în cap mizeria asta de melodie și n-o să vă mai iasă toată ziua?), e pentru că acolo am găsit pe cineva suficient de capabil să facă ce trebuie făcut pentru rasa asta.
Nu multă lume știe, dar Schnauzerul, la fel ca multe alte rase, nu se tunde pur și simplu. Nooooo, că de ce să fie veața simplă când poa să fie complicată? Nu, jnauțărul se trimează. Asta înseamnă că părul mort se smulge, manual, parțial folosind diverse instrumente ajutătoare, parțial pur și simplu, cu mâna. Operațiune care este atât groaznic de migăloasă, cât și demnă de cel mai bătrân și răbduriu chinez din lume.
Așa că, după câteva experiențe triste și eșuate pe aici, prin zonă, am avut norocul să o cunoaștem pe Zâna bună a Groomingului (că așa se zice în limbaj profi la frezat căței pt expo), o fătucă de-un metru ș-un zâmbet, care face cumva magie și dintr-o javră lățoasă îl transformă pe Freduț al nostru într-o frumusețe de câine (cra-cra…).
Ca să vă faceți o idee (și cu asta nu vă mai plictisesc cu chestii despre javre. Cred.), întregul proces durează undeva între 4 și 6-7-8 ore. Ultima dată, de exemplu, am ajuns la ea pe la 10:30, s-a apucat de el pe la 11 și am plecat de acolo la 18:00. Iar în tot timpul ăsta, fătuca asta a făcut pauză fix de 3 ori. De 2 ori ca să facă pipi și o dată ca să mănânce o salată.
A, da tre să mă laud și io cu ceva. Io personal, cu mânuțele astea doo stângi și amândouo dă lemn, am tuns celelalte 2 javre din dotare. Și le-am tuns așa „bine” încât, după ce i-am trimis fetii ăsteia niște poze, a zis 2 lucruri. Primul a fost „au, mama”. Și al doilea – „data viitoare, adu-i și pe ei încoace, măcar să te învăț cum trebuie ce să le faci”. Înclin să cred că poate nu i-am tuns tocma bine. Da nu cred, cred că e ea excesiv de cârcotașă :))))
👉 Am dus copchilu la tuns. De data asta, la un profesionist antrenat. Adică la coafeză. Că ultimele două – trei dați l-am tuns io. Cu foarfeca de filat a câinilor. Da după ce am primit de la frizerița câinelui așa feedback, am zis că mna, poate totuși ar fi mai bine să nu mai fac io operațiunea asta.
Acu, ca să înțelegeți cam cum stă treaba, ultimele dați l-am tuns în curte, ca să nu umple casa de păr. Că fi-miu are stare cam cât o vrabie cu-n ardei iute-nfipt în… mă scuzaț… dos. Așa că pac, mai tăiam oleacă, mai fugea după minge. Țac, mai tăiam oleacă, mai alerga o mașinuță…Și tot așa. Tot norocu e că e oricum ciufulit din fire, așa că prea rău nu arăta. Părerea mea. Da nici educatoarele nu mi-au zis nimic – gen: „du-l, cucoană, la un tuns omenesc, că râd și leagănele din curte de el”, așa că am presupus că e totul ok.
Daaaar, pentru că, după cum vă ziceam de la bun început, săptămâna asta n-am avut chef de nimica nimicuța, n-am avut chef nici să fugăresc copchilu cu foarfeca prin curte, așa că l-am dus să se chinuie altcineva cu el.
Zis și făcut. Dus copchilu. Mă pune tanti aia să mă așez pe scaun și aruncă mantia lu Zorro peste mine. Zic, stai așea, că pe el îl tunzi, nu pe mine! Ea zice că știe, da e mai bine așa, o să văd io de ce. Nfine. Merg pe mâna ei. Mă ambalează. Îmi urcă copilu în brațe. Îl ambalează și pe el. Și începe distracția. Bănene. N-avea ăsta stare nici 5 fracțiuni de secundă. Ba se foia la stânga, ba la dreapta. Ba se uita la tavan, ba la blonda de pe scaunul de alături… Ba voia să sară de la mine din brațe, ba voia să mi se urce în cap…
Ce să mai, nush ce dracu i-au dat să mănânce la grădi în ziua aia, da ziceai că a ras ș-un redbul lângă ciorbiță. Cert e că la final eu eram mai plină de păr decât un câine netuns, iar pe fi-miu l-a ciuntit biata femeie cum a putut. Așa bine, încât când i-am trimis maică-mii poză cu el proaspăt frezat, mi-a scris: „cam ciudat i-ai făcut bretonul de data asta, dar noroc că e el drăgălaș oricum…” 😐
👉 Pentru ăia dintre voi care nu sunteți preteni cu ilustra mea persoană pe febeu, să știți că luna asta am împlinit 39 de ani a doua oară. Și jur că simt cum mă duc de râpă pe zi ce trece. Ce eram io senilă până acu, acuma… Mniezo cu mila.
Și primul semn rău știți care-a fost? Acu vo doo zile m-am trezit cu ruj pă dinți. E clar, mă duc să-mi iau un cărucior de cumpărături de la Catena și să mă așez la o coadă, undeva. Sau să mă dau cu autobuzu la 7 dimineața. În timp ce bombăn că tineretu din ziua de azi…
👉 Apropo de tineretu din ziua de azi. Duc copilul la culcare. Înainte de orice, îl pun să-și strângă jucăriile împrăștiate pe jos prin toată camera, să le pună la loc.
Se face că nu mă aude, e foarte preocupat de un fermoar. Repet rugămintea să își strângă jucăriile. Fix atunci își amintește că are să-mi pună o întrebare foarte importantă. Îi spun că îi răspund la întrebare DUPĂ ce strânge. Dă ochii peste cap, se întoarce pe călcâie, se apleacă să ridice o mașinuță și bombăne printre dinți: „Of, ce mă enervezi!” N-apuc să deschid bine gura să întreb ce a zis, că se întoarce spre mine cu un rânjet și zice: „Am zis: Ce bineeeee! Ce bine, asta am zis!!!” 😐
👉 Mi-am cumpărat căști. Bine, nu chiar acu, ci acu ceva vreme. Căști d-alea de om organizat, nu de oaie capie în cap. Adică d-alea de le bagi în ureche și șed ele acolo, îndesate binișor, să pot vorbi io la telefon în timp ce spăl vase și fac alte chestii d-astea palpitante.
Acu, io am mai avut înainte de astea, altele. Firless da nu chiar. În sensul că n-aveau fir cu care să se lege de telefon, da aveau un fir care le ținea legate una de alta. Și mai erau și magnetice, așa că se lipeau – clac – una de cealaltă, atunci când le țineam spânzurate la gâtlej.
Da nooo, n-au fost bune alea. Că ce te faci când ieși din casă, gătită prună, cu ceva zdrăngănele la gât? Nu se cade să mergi cu plasticu de la căști peste. Așa că am decretat că îmi trebe MUSAI d-astea fără nici un fel de fir. Zis. Luat.
Singurul bai la căștile astea e că…n-au fir. Așa că, atunci când nu le folosesc, le trântesc prin casă, pe te miri unde și apoi le caut de bezmetică atunci când îmi sună telefonul. Că uitai să vă spui, da telefonul meu a luat-o și ăla pe ulei, de zici că el a făcut patruj dă ani, nu io. Recte nu mai poci să vorbesc la el ca omu, fără căști, că nu mă aude interlocutoru. Io aud perfect, da degeaba, că vorbesc singură, ca televizoru. Că ălălalt n-aude nimic. Da cu căști merge brici.
Așa că, de fiecare dată când îmi sună telefonul, încep să mă învârt prin casă ca o broască curentată, căutând în disperare căștile. De obicei, nu le găsesc în timp util ca să răspund, așa că ajung să trebuiască să sun înapoi. Și uite-așa ajung dreq la sapă de lemn, din cauza unor nefericiri de căști. Da cine poa să poarte acu bling-bling la gât oricând vrea? A?
👉 Nu mai știu ce dracu să mai gătesc. Zău. V-am zis că mă duc de râpă. Așa că mă apuc să caut pe marele weweweu. Găsesc pe iutub ceva canal al unei tăntițe care promite „fast and easy meal ideas”. Hait, aci e de mine. Dau plei. Începe. Pui cu nush ce. Ingrediente: 1 conservă de pui gata gătit, 1 conservă de supă de nush care, 1 tub de nush ce. Bă, dă-o dreq!
Dau skip, următoarea. Ingrediente: 1 pachet de aluat congelat, 1 cutie de draci prefierți, 1 sticlă de rahat pansat. Bănene, mă leși? Da o rețetă d-aia cinstită, care începe cu „se călește o ceapă medie” n-avem și noi?
Așa că mi-am băgat picioarele în el internet și am executat o ciorbă cinstită de cartofi cu tarhon, o iahnie de fasole cu cârnaț, un spanac cu mămăliguță la cuptor și un orzo cu ardei copți și carne de vită, așa, să nu uităm c-am fost pă Grecia (și întru cinstirea patronului la blog).
La voi? Toate bune? Cum stați cu stările de spirit? Mai știți ce să gătiți? Vă amintiți de fiecare dată unde vă sunt telefonul, cheile, căștile?
Ps: vă las la final și două poze, că dacă scrisul e așa, mai meh, măcar să clătiți ochiu cu ceva simpatic. :)))
fată, prima poză n-o să te prea ajute cîn’ o fi să-ți aleagă ăsta micu’ azilu’; da’ dacă tot ai pus-o pă net, ține minte să-i zici că model ți-au fost 2 personaje celebre: Sheldon și Wolowitz…
noroc că-i simpatic!
haimersi și mai trec io p’aci, mai tîrziu, că uite, taman mi-a venit clientu’ la lucru…
Comentariu beton!79
Unchiule, poza asta e cea mai mică problemă a mea. Și a lui. Am unele pe care plănuiesc să le public pe febeu peste vreo 10 ani, așa, când o să aibă și el așa ceva 😈
Or la bal, or la spital 😂
Comentariu beton!31
Tulai Doamne,,, ti-ai cam batut joc de ambele “jivine”. Bine, nu tu personal, dar totusi.
Lasa uscheala si gaseste un frizer bun, macar pt copchil, ca zici ca l-au dat afara de la gradi pe motiv de mama…
Comentariu beton!21
Băi, nu, câinele chiar e tuns cum trebuie, conform standardului.
Iar cu copilul, am decis, data viitoare îl tundem sub anestezie 😁
Comentariu beton!33
Pe câinii de care și-a bătut joc n-a îndrăznit să îi pună aici. Există o limită: pe copil îl facem de rușine, pe câini niciodata 😂
Comentariu beton!140
Thuoamne, iartă-mă, faza cu tunsul copilului a fost și chinul vieții mele cât a fost fiu-meu mic 😬 aveam păr în cele mai ciudate și nebănuite locuri, bine că a crescut, dar a rămas cu traume de nici acum nu are vreo pasiune pentru operațiunea asta. Câini n-am și peștii nu se tund, am noroc. Cu gătitul e poezie: quiche Lorraine ( tartă sărată cum ar veni, aproape se face singură și cuptorul rezolvă totul) ciorbă de perișoare, cartofi dulci la cuptor, nelipsitele șnițele, salate de orez sau ce ne trece prin cap. Ah, și tort nor ( ciocolată neagră, fără faină și ceva frișcă) și un millefeuille, că fără dulciuri viața e pustiu. Btw, puștiul este de vis, la jnauțer nu mă pricep 🤭
Comentariu beton!35
Ciorbă de perișoare am prestat, a fost înaintea ăleia de cartofi. La Quiche mă tot gândesc și eu de ceva vreme, nush de ce n-am făcut, ia să îl trec în meniu. Am o rețetă faină, cu mazăre, telemea și bacon. Da, știu, sună ciudat, but don’t mock till you’ve tried it!
De jnițăle mi-e silă… Atâta fum și stropeală… Da sunt o idee, până la urmă.
După cum ziceam mai sus – jnauțărul e bine, copilul… Mna, cum zicea maică-mea… Norocu lui că e simpatic 😂
Comentariu beton!31
Eu pregătesc totul la cuptor ( nu ciorba 😂) știu că nu este același gust dar doar așa am voie să mănânc 🥺 copt sau fiert, așa că prefer la cuptor și este și f. comod.
Comentariu beton!13
Da, în mod sigur te-a pălit senilitatea, mamaliguța aia cu spanac a fost acum vreo 2 săptămâni. Mă așteaptă vremuri grele 😂😂
Comentariu beton!73
@Fritz, am două cuvinte pentru tine: jeimi olivă!
sper că măcar tu ai un frizer decent…?
Comentariu beton!36
@costicămusulmanu, am, încearcă săraca femeie cât poate să facă din rahat bici. :))
Eu nu mă prea omor după gatit, însă sunt un mâncăcios pasionat.
Comentariu beton!33
Ahahahahaha, dacă îți imaginezi matale că trece Fritz la cratiță… 🤣
În schimb io fix la un jeimi mă uitam adineauri 😁
Comentariu beton!26
ce, ți-e frică de CEDO? orice prizonier are DREPTUL la minim o masă caldă pe zi…
i’ll see myself out! nu mă-njurați că urmează să lucrez cu secure/coasă/ferăstrău…
Comentariu beton!36
La frezat câini nu mă pricep, copchilu’-i tuns regulamentar, dar în ciorba de cartofi se pune LEUȘTEAN, nu tarhon. Tarhonu-l pun în popricașu’ de pui cu cartofi. 😎
Comentariu beton!23
Du-te, mă, cum leuștean?!? Sau stai, tu zici ce ciorbă de cartofi roșie, nu? La aia merge. Da io am făcut d-aia albă, dreasă cu ou și smântână. La aia se pune tarhon.
Comentariu beton!30
hai că numa’ asta mai scriu (cît mai am dejete) și mă duc la frezat de boscheți: veneticule, tarhonu-i un fel de șofran pentru east europe, bogații îl pun în ce vor!
Comentariu beton!30
Alba Iulia – ciorba de cartofi e cu tarhon din borcan (pus cu otet). Eu o sustin pe Iulia! 🙂
Comentariu beton!19
@(altă)Iulia: la aia albă mă refer, nu la cea roșie. Cum e aia roșie??? 🤣🤣🤣
@costicămusulmanu’: o fi, nu zic nu, dar io-s chitit pe leuștean.
P.S. Io „supa” de cartofi o fac cu rântaș, doar că nu pun multă boia picantă afumată.
@Binti: io nu folosesc oțet, mirosul ăla îmi întoarce stomacul pe dos.
@JT, aia roșie e ca orice altă ciorbă, adică se face cu bulion/suc de roșii și se și acrește oleacă. Acu mna, așa le știu io… La asta albă nu fac rântaș, deși știu că multă lume o face așa, da io nu mă omor după rântaș, așa că sar peste, o dreg numa cu o grămadă de smântână și câteva oo.
Și da, teoretic s-ar pune tarhon murat, da și mie mi-e grețică de la mirosul de oțet, așa că fac blasfemie și pun tarhon de la plic, dacă n-am proaspăt.
Comentariu beton!18
@(altă)Iulia: io pun bulion doar la sarmalele cu varză dulce, în rest, nici poveste.
Dar no, fiecare cu toanele lui/ei. 🤭
Ciorba de cartofi e cu tarhon, dacă-s numa’ cartofi în ea (sau hai, alte câteva legume). Dacă are şi carne, mai ales coaste, atunci e cu leuştean.
@ametist: io-s fan leuștean. În supa de cartofi, eu pun DOAR cartofi și afumătură (șuncă sau cârnaț picant, detest coastele).
P.S. De dragu’ vost’, data viitoare când oi mai face o supă de cartofi oi pune tarhon, în loc de leuștean. Să văz și io ce gust are. 😉
Comentariu beton!14
@JT-inspirată de conversație, o să prestez astăzi ciorbă de legume (între care şi cartofi), cu cârnat picant şi leuştean 😋 ceva cu tarhon data viitoare!
@ametist: poftă bună! 🥘
La mulți ani, cu întârziere 🤗🤗🤗
Nush ce să zic, dar se pare că și atunci când ți se pare că nu ai vorbele la tine, tot le ai! Coptilu’ și javra sunt de vis!
Comentariu beton!19
Mulțumesc frumos! 🤗
Dâloc, dăloc inspirație, da’ tot mi-a dat cafeaua pe nas😂 Eu îl tundeam pe fi’miu în somn.. doar bretonul apucam. La fel și cu unghiile. Acum s-a rezolvat: și le roade! Adi Hădean rulz! De la el mă inspir câteodată când n-am idei de gâtit. Mai face și chestii simple. Câteodată mă gândesc: cum naiba am reușit să cresc copchilu’ ăsta? Căci la cum gătesc.. Frumoși ambii proaspăt tunși!
Comentariu beton!24
Bretonul e și la el cea mai mare problemă. La unghii stă, nu mă plâng. Și la tuns stătea relativ cuminte până de curând, da acu ziceai că îl băgase cineva în priză… așa că a făcut și femeia aia ce a putut :)))
Și noi am avut cândva Schnauzer. Mișto câine. Nu l-am tuns niciodată, stătea la pieptănat ca o doamnă la coafor. O singură dată era să fie tuns, când a intrat pe sub gard la vecini și le-a fugărit găinile, arunci mi-a venit să îl tund cu mașina de tuns iarbă.
Comentariu beton!22
Data viitoare cand tunzi copilul, pune-i desene animate. Sau ce vrea el. Negociaza😁 . Al meu la inceput urla ca din gura de sarpe, de credea lumea ca il scalpam😂. Apoi mi l-a tuns o data o vecina si a stat cuminte de rusine. Dupa asta am capatat incredere si am inceput sa negociem cu desene. Intre timp a crescut si il duc la frizer ca el vrea plete…
Unghiile i le taiam tot in somn. Totul a durat pana la vreo 3 ani jumatate…
Mancare? Daca nu am inspiratie, fac o carne in sos de vin sau de bere pe care o asortez cu legume. Merge garantat de fiecare data.
@Gabil, cei mai mișto câini 🥰 Nu-mi mai pot imagina viața fără ei, oricât m-ar scoate din minți uneori.
Noi îi tundem pe 2 considerente – pe Freduț pentru expo, iar pe ăilalți 2 pentru că așa sunt mai ușor de periat și cară mai puțin jeg pe labe când intră în casă.
@AdinaE, bun pont, încerc sigur data viitoare 😁
In primul rand,la multi ani !
Copilul e ok,nu sperie pe nimeni,ba din contra,e dulce oricum .
La catei,ma depaseste subiectul.
Cat despre gatit,e de departe „cea mai grea suferinta”,nu gatitul in sine,ci mai ales CE ! Azi o ciorba cu de toate,cu leustean, un rest de varza(ramas de la salata) cu ceva carnita, si o friptura la cuptor cu ce legume mai gasesc prin frigider. Noroc ca sant singura si gatesc ce si cand vreau/am ! Un blog culinar din care ma mai inspir si mi se pare de incredere,este „savori urbane”,in caz ca ai nevoie.
Sa ai spor !
Comentariu beton!26
@Nicoleta: ești singură, dar nu știi ce să-ți gătești?
Io, pe vremea burlăciei mele, n-aveam dileme d-astea. Bine io-mi găteam o dată, maxim de două ori pe săptămână.
Aaaa,sa precizez,meniul este pentru o saptamana,ca vin seara tarziu acasa si n-as mai avea energie sa gatesc !
Comentariu beton!12
Dragă Iulia,neinspirată rău 🤣🤣🤣mă bucur din inima mea să știu că mai există un copil care aleargă la tuns ca la maraton..bine,a mea cea mică a stat bine ultima dată că i-a frezat doar bretonul și era cu sora ei la aceeași operațiune …altfel,tot nemulțumită am fost când s-au întors de la coafor.
Mă simt și io mai bine când aud că nu-s singura cu specimen din ăsta :))))
Neața surioară dragă!
Grea treabă asta cu groomingul, şi la bipezi, şi la patrupezi neastâmpărați. Bine că există oameni cu talent şi răbdare pentru aşa ceva.
Pozele m-au topit, ai inundat blogul cu drăgălăşenie ❤
Cu uitatul şi rătăcitul chestiilor nu eşti singură, stai pe pace. Cea mai mare problemă o am cu ochelarii de soare. Dacă nu îi pun în rucsacul cu care umblu zilnic, rămân în diverse locuri din casă. Sau în maşină la taică-meu. Odată am răbdat vreo lună până a venit iar pe la mine şi tot aşa a şi plecat. Cu ochelarii mei în torpedou, fiindcă uitasem complet că ar trebui să-i iau de acolo 😎
O altă fază în care am ajuns de râsul clinicii a fost când nu mi-am găsit tokenul de semnătură digitală şi nu puteam semna consultații, iar pacienții se agitau la uşă. L-am căutat în toate sertarele, dulapurile, la recepție, în gunoaie, am rugat colegii să-şi răstoarne gențile (că poate l-au luat din greşeală)..nimic. Tocmai când şeful se pregătea să sune la companie să-mi facă altul, a alunecat din registrul de consultații. Nici până în ziua de astăzi nu îmi pot explica cum a ajuns acolo.
Iar de mâncare..cumpărasem din Lidl o conservă de jackfruit. Caut pe net rețete, care mai de care cu ingrediente exotice, aşa că am început clasic: am călit ceapă şi usturoi 😀 apoi roşii în sos, bucățelele de jackfruit tăiate fâşii, oțâr de sare şi condiment curry. Cu orez ca garnitură. N-a fost rău!
Cu ochelarii de soare am rezolvat, nu îi țin decât în mașină. Iar la Fritz în mașină îi șutesc pe ai lui, pentru că, firește, ai mei sunt la mine în mașină 😂
Io o să mă refer doar la gătit: gătesc o tescovină de pe la ora 7 🤡
Restul e can can😁
Comentariu beton!23
Grijă la pateu. Și la încheieturi. 😎
C-altfel ajungi pe mâna lui @ametist.
J.T, pateu cu fainoșag?
Nu, a fi d-ăla cu beteșug, nu fainoșag. 🤭
Așa că mare grijă. O fi tescovina bună, da’ așa-ți face franjuri rinichii, de nici nu-ți dai seama. Băută-n exces, desigur.
@(alta) Iulia io cred că o arzi pe falsă modestie! Meniul pe care l-ai inșirat in articol denotă că ai la cratiță o experiență vastă ( probabil de când ai devenit nevastă). Păi când eram eu tânăr și sătul, că mama gătea foarte bine, am hotărât să experimentez foamea, așa că m-am însurat.
După vreo 4 luni de miere, asezonate din plin cu șnițele și cartofi prăjiți, mai uscat fiind eu pe fizic, făcusem așa o burtă à la Somalia de mai mare dragul.
Așa că, într-o seară a hotărât distinsa doamnă să mai ieșim draq din cotidian cu cartofii, și a ales orez. Și a pus orez la fiert. Un kil, toată punga. Pe măsură ce se umfla, mai lua și punea în altă cratiță. In 10 minute nu mai aveam cratițe in casă iar orezul nici câinele nu l-a mâncat, că n-avea nici un gust.
Acum, după vreo 26 de ani de căZnicie și câțiva ani buni în care a urmat cursurile on-line ale Universității Paprika, lucrurile s-au schimbat mult în bine.
Comentariu beton!63
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Am râs cu lacrimi.
Aideplm.
@Călin, mulțumesc pentru apreciere. Și nu, nu de când sunt nevastă gătesc, o făceam și înainte. Îmi face plăcere. Doar mă enervează când nu mai am idei.
Am râs cu sughițuri la faza cu orezul, mi-a amintit de prima mea experiență cu găluștile 🤣
Comentariu beton!16
🤣🤣🤣🤣🤣
Și eu tot asa scriu „căZnicie” 😁
La copii și la mâncare nu mă pricep, așa că nu pot să „opinez”:)
Evident nici la câini nu mă pricep (însă câinii vecinilor mă iubesc și așa), dar cum o poză face cât o mie de cuvinte decretez că el este „THE SCHNAUZER and THE ONLY ONE”:)
Mulțumesc! I-a crescut pipota-n el lu tac-su 😁
Și fără să ne kkm pe noi cu falsă modestie, câinele e frumos, că n-a reușit de pomană un loc 3 la Europene pe vremea când avea abia un an și un pic…
Comentariu beton!15
@(altă) Iulia
Succesuri:) și să vă trăiască copiii bipezi și patrupezi!
Da’ cenușăresii ăilalți 2 nu au același arbore genealogic cu THE ONLY ONE?
Mulțumim. Ba au, dar de pomană. Cel mare a avut o problemă pe la 2 ani, era să-l pierdem de mușteriu, e operat la ambele șolduri și nu mai poate merge în expo.
Iar fata a ajuns la noi adult fiind, cu niște probleme destul de nasoale de comportament și este sterilizată, deci mersul în expo nu mai are nici un sens pentru ea.
Da-s au noștri și îi iubim cu toate belelele lor 😍
Știe cineva dacă antrenoru’ nost’ holistic și mare șăf de trib blogosferic pune și ziua 2 de condus aspi…ăsta, mașini electrice? 🤭🤔
Comentariu beton!16
Pune, pune. La 12.30. 😁
No, așe!
Păi ce-i aici? Blog serios sau balamuc digital? 🤣🤣🤣
Comentariu beton!13
E ocupat, învață la limba ardelenească. I-am zis că-i dăm test. Aşa că pregăteşte şi tu câteva întrebări 😉
Felezău
Firoangă
Halaghic
Țâdulă
Pleivas
Astea-s doar la prima strigare. 🤣🤣🤣
Pe primele trei nu le știu. Ultimele două sunt „hârtie oficială” și „obiect de scris”. 💪
5, stai jos! 🤣🤣🤣
Data viitoare te notez cu 4, c-am auzit io că ești brânză bună-n burduf de câine. 🤣🤣🤣
Felezău = mătură de nuiele
Firoangă = perdea
Halaghic = rest lemnos rămas la tăierea scândurilor.
@JT, vezi că ai scris greșit „mixere” 😂
Și nu-l lua și tu din prima cu d-astea grele. Începe mai light, așa, cu vailing, vigan, foraibăr…
Comentariu beton!13
@Iulia
Detalii la orzo acela cu ardei copți și vită? La mine în familie eu sunt bucătarul, păcatele mele, că nevasta e în stare să ardă și apa rece. Dar piept generos, so I still win 😀
Comentariu beton!27
Copt ardei (ideal, evident, pe grătar, afară. Io n-am avut timp, așa că i-am copt în tigaie).
Tras vită oleacă la tigaie, cât să se sigileze. Adăugat usturoi tocat, după gust. Lăsat 2 minute.
Între timp, curățat ardeii copți, tocat bucățele, aruncat peste vacă.
Pus zeamă peste toată treaba – ideal, supă de vită. N-ai, merge și apă, că ce dreq să și faci…
Acu, după caz – fie bagi toată chestia la cuptor, cam la 140-150 de grade, așa, și uiți de ea 3-4 ore, până se face carnea moale-moale, de o poți tăia cu furculița, fie (în cazul meu), o trântești în slow cooker și uiți acolo de ea.
Când carnea e cam spre gata, așa, pui orzo peste și mai lași la gătit cam dooj de minute, așa, până se umflă și ăla și se gătește. Aici e important să te asiguri că în tavă/recipient e suficientă zeamă, că orzo absoarbe destul de multă și nu vrei să usuci carnea.
Cam aia e ☺️
Comentariu beton!18
In primul rând, La multi ani sa ne trăiești și nu te opri din scris! Cu tunsorile, ce să mai și zic, as fi curios să văd și cei 2 câini martirizați, ca să pot face o comparație. Cu ai mei copii nu am avut probleme cu tunsul, erau liniștiți, ba chiar le plăcea. Bine, băiatul a avut vreo 2-3 ani in care nu s-a tuns nici măcar odată, dar nu că avea o problemă cu tunsul, ci pentru că i se părea cool să aibă plete (era perioada in care îl avea ca idol pe Fernando Torres – bărbații amatori de fotbal sigur își amintesc de el. Well, s-a tuns idolul, s-a tuns și el).
In schimb am o poveste amuzantă cu cea mică, legată de băiță. Avea vreo 5 ani și, evident, până atunci fusese spălată cu sârg de…cine se nimerea. De obicei distinsa doamnă, dar putea fi foarte bine și soacră -mea…și nici eu nu mă dădeam in lături dacă era cazul. După o matură chibzuință, ajungem eu și soția la concluzia că 5 ani e o vârstă la care ar trebui să înceapă să capete oareșce autonomie (și intimitate) așa că hotărâm să o trimitem sa se spele singura, nevasta din dotare urmând să execute numai o inspecție și, eventual, sa repare lucrurile în caz de nevoie.
Zis și executat. De dus s-a dus, dar am auzit-o din baie (cu apa pornită) cum bombănea „auzi la ea, să mă spăl singură…parca vad, în curând o să mă pună să mă spăl pe cap singură, sau să îmi leg singură șireturile”).
La mâncare nu mă bag. Sunt autonom și nu mor de foame dacă e cazul (și nu moare nimeni pe lângă mine), dar…nu îmi place să fac asta. Pe de altă parte, doamna susține că îi place. Păi…pot io sa ii stric plăcerea? La mare nevoie și urgență (deci, și una și alta) „eggs and bacon” pare un meniu potrivit la orice oră. Dacă nu e așa urgent, fac și mâncaruri mai serioase.
PS: sunt mare fan de mazăre și fasole verde. Le mănânc în combinație cu orice fel de carne. Fasolea verde numa fiartă in apă cu o târ’ de sare și cu mujdei peste. Să nu ne complicăm foarte tare, zic 😂😂😂😂😂
Comentariu beton!24
Mulțumesc ☺️
N-am voie să pun poze cu ăilalți 2, că cică o să râdă ceilalți căței de ei dacă îi văd 😁
Mazăre e bun bun, cam în orice formă și combinație. Supă cremă încercași? Cu bacon prăjit la servire, alături de crutoane? 🤤 Na, că îmi fac poftă singură!
@(altă) Iulia, data viitoare când va fi nevoie voi presta ciorbă de pește (cu condiția să nu fie și urgent, la nevoie și urgență – „eggs and bacon”, vezi comment-ul anterior). Dar m-ai făcut curios, voi avea în vedere și rețeta ta. Mulțumesc pentru pont.
M-ai pierdut la ciorba de pește, nu mănânc nici moartă. Sălbatică, știu… 🤷♀️
Dacă încerci, să-mi zici dacă ți-a plăcut.
Cel mai simplu complici totul ….
Totuși de gătit să știi că ești expert level chiar …mă faci invidioasa
🥰
Stiu de tuns canin cu sedare, dar am auzit parinti care cereau tunsul copilului cu sedare; ce-i drept, n-am aprofundat domeniul, caci copilul propriu n-a reactionat la sedarea de la operatia de scos polipii. Dialogul dintre doctor si copil, auzit de mine din sala de asteptare: „-Deschide gura sa scot polipii, am terminat! -Nu!”, repetat de 3 ori. „Atunci o sa-i scoti pe partea cealalta!”.
Inca radem de poveste 12 ani mai tarziu cand ne intalnim cu ORL-istul.
Comentariu beton!15
🤣🤣🤣
Spune-mi si mie, te rog, care e frizeru’ ala priceput la jnautzari in Bucuresti, ca eu de 6 ani incoace il tot caut pt un exemplar pitic.
Cere-i lui @Mihai adresa mea de mail sau caută-mă pe fb (Iulia Bokor), dacă ai. Nu știu dacă e ok să las aici datele de contact, că din câte știu nu mai ia clienți noi, dar cel mai bine vorbești cu ea direct și îți spune.
Eu am o stare de spirit…holistică. :))) Mă apropii de 19 ani pentru a 24-a oară. În același timp, mi-am cumpărat săptămâna asta frumos lănțisor pentru ochelari. Mă lăudam cuiva cu treaba asta şi mă întreabă „miopie?”. „Presbiopie”. „Adică hipermetropie?” „Adică bătrânețe”. Am mai primit săptămâna asta prima floare de la băiat, fără motiv, fără vreo ocazie mai mult sau mai puțin specială. M-a impresionat plăcut. Bine, îl suspectez că a făcut-o că să nu-l iau la rost legat de ora târzie la care a venit acasă. I-a reușit. L-am luat abia a doua zi. Şi ieri am gătit creveți saganaki. O delicioşenie care se prepară extrem de uşor şi încă nu reuşesc să înțeleg de ce abia acum am făcut-o pentru prima oară.
Comentariu beton!20
Mulți înainte cu sănătate!
Saganaki, zici? Ia să notez 🤔
Pe baiat mai bine ii puneai un castron in cap si tzaca tzaca ii faceai bretonul in 2 minute …nu mai ajungea cu el in crestet ca shaolinul pedepsit….
Dacă ar fi stat, fix așa aș fi făcut… Da nu stă neam, al naibii viezure. D-aia am zis să îl duc la femeia aia, că poate stă locului, măcar de rușine. Ți-ai găsit…
Soro, cu mâncarea m-ai atins. Poate tu ești norocoasă și ai tăi mănâncă de toate, dar eu înainte de a găti, tre’ sa întreb și pe ‘al mare, și pe’ al mic ce vor, ca sunt 2 sclifositi și servesc maxim 4 feluri diferite.
Asa-mi vine sa adopt niște mancaciosi…. As prăjituri toată ziua, nici dulce făcut în casă nu mănâncă.
Mă duc în munți…
Copilul tău e minunat, adorabil chiar. dar a zis bine maica-ta ce a zis. 🤣
Spor la scris, eu am 34 acuși și îmi uit capu’, stai calma. Toți avem zile sau săptămâni cu zero chef.
Ca tot am zis…. Chiar m-aș duce în munți oleacă.
Comentariu beton!13
Pfff, crezi tu că mănâncă orice… Adică da, copilul face mofturi relativ puține.
Alde Fritz, în schimb… Nu mănâncă nici un fel de tocane, tocănițe și altele asemenea. Nu supă sau ciorbă din animal cu pene.
De altfel, animale cu pene oricum acceptă numa rarisim.
Mâncare fără carne… Cam bleah.
Și tot așa 🙄
Dacă pleci în munți, mă iei și pe mine?
Haaaaaaiiii!!! Io la mâncare nu fac figuri, da’ sa știi ca mănânc mult.
Apropo, ma duc weekendul viitor în Păltiniș. Munți, cum ar veni. Stai prin zonă parcă, așa-i? 🙄
Se știe că cea mai bună mâncare-i carnea cu carne și la mijloc altă carne. 😎
Dar, din când în când, merge ș-o supă de pui cu găluște de griș. 😍
@John Temple, norocul lor, îmi iese grozav supa de găluște. Cel mic e fanul nr 1. 😁
@alinoidul, noi la Bv, deci poți să ne faci o vizită în drum. Mâncare avem destulă 😁
@JT, mmm…supă cu găluște 🤤
Gata, m-am scos și pe săptămâna viitoare. Bag o supă de vită și, cu această ocazie, și o tradițională salată de bef!
La multi anii
Nu am avut probleme la tuns, îi duceam la o frizerie de copii unde pe fimea de 3 luni a ținuto mama în brațe și la sfârșit ni sa dat o diplomă cu o poza de pe scaun și o șuviță de păr pe ia. După un an cînd stau bine în șezut se pun in tot felul de mașinuțe și avioane și pina ei apasă,trag și împing tot ce este pe acolo e gata Tunsu. Pt cei mai marisori(că fimiu avea 5ani cînd sa deschis) aveau console pe televizor și se jucau la ce joc alegeau înainte să înceapă tunsul și stăteau așa cuminți că nu prea vroiau sa se termine sa nu lase joaca.
Cît privește jivina din dotare stă în curte așa că la începutul verii facem programare la o frizerita ambulanta care vine cu o super dubă care o parchează in fata porții și după 1-2 ore am un cățel frumos și elegant frezat.
Cu mincarea soțul din plăcere și eu de musai cînd el nu și-a făcut treabă😅😅😅
Mulțumesc. Am tot zis și eu că încerc la una din aia de copii, dar cumva nu mi se potrivește programul să ajung… Plus că, până de curând, chiar stătea relativ cumințel. Aparent însă, i-a trecut 😂
Iulia, al meu copchil statea la tuns, dar plangea de parca era sfarsitul lumii. La final tot parul ii era lipt de fata, atat de mari erau suvoaiele de lacrimi. Il tineam in brate, ii vorbeam sa il linistesc, nimic nu functiona. Am incercat sa il duc si la frizerie speciala pentru copii si sa il urc in rachetutele alea, sau in masinute, a fugit spre usa, nu am reusit sa il fac sa stea. O mamica de trei prunci, colega cu mine, m-a sfatuit sa il duc la un salon pentru doamne. Pe drum am negociat cu el ca daca nu plange, dupa tuns il duc la MC Donalds (calcam rar spre deloc acolo si doar ca suprema recompensa la ceva strasnic din partea lui). Am ajuns la salon, duduia de acolo l-a asezat pe scaun si a deschis sertarul din mobilierul din fata lui. Avea inauntru un milion de bigudiuri, agrafe, piepteni si alte lucruri trebuincioase. Fiul meu s-a apucat constiincios sa ii goleasca sertarul: a luat bucata cu bucata fiecare obiect din sertar si le-a aruncat pe jos. Cand a terminat de golit sertarul, era gata tuns. Fata ii sporovaia vesela ceva nimicuri legate de pisici, catei, personaje din desene animate etc. De atunci nu am mai avut probleme cu tunsul (avea vreo 3 ani jumate sau 4 ani). Evident ca a primit si recompensa. 🙂
Cu copilu’ la tuns a fost aiurea o perioadă și la noi pentru că o vedea pe tanti aia în halat alb și credea că e doctoriță. (A avut ceva pb de sănătate și cred că se săturase și el de medici) Vreo 2 ani a fost tuns acasă de distinsa mea doamnă. Apoi am găsit de cuviință să îl ducem la niște frizerii de pici din zonă care aveau (poate mai au și acum) și jucării și scaunele în care stătea erau sub formă de mașinuțe. Și avea volan și toate cele de se juca în ele și mai avea și desene animate la televizorul din fața lui. Și era liniștit. Și am mers acolo până s-a convins el că nu mai încape în mașinuțe.
Acum a mai crescut (are aproape 12) și mergem la pachet la aceeași tanti în halat alb cu care el nu mai are nici o problemă.
Am tot auzit că laudă lumea genul ăsta de locații, da cumva n-am apucat niciodată să testez. Poate data viitoare 😁
Sa le luam pe rand. Copilul…cand il tundeai singura, la sfarsit erai doar obosita. De la frizerie ai iesit si obosita, si cu banii luati. Iar frizerita te uraste acum. Oricum, copilul nu-l duci la expozitie, data viitoare ia un scaun solid, o mana de curele sau franghii, investesti intr-un aparat de tuns ieftin si vei fi mult mai castigata.
Cainii…ti-a trebuit schnautzer. 🙂
Noi avem in dotare un sobolan in care s-au intalnit vreo 10 rase de terrieri si ceva teckel, sotia si fata insista sa fie dus odata pe an la…ce ziceai tu pe acolo, ca jumate e tuns, jumate e jumulit. Iese din salon si se tranteste in prima gramada de praf sau in prima balta noroioasa gasita in cale.
Gatit…fata e plecata la scoli, o mai vedem in vacanta, marti a ajuns soacra la noi, sta o luna jumate. Noroc ca plec eu vreo doua saptamani in tara, sa-i izolez casa, sa-i sap gradina, sa-i plantez pomi, sa repar stresinile, distractii din astea..
Trebuie sa revin dupa doua saptamani, ca nici nevasta nu rezista singura cu ma-sa mai mult timp.
Asa ca nu-mi bat capul momentan cu ce e pe masa.
Apropo, a venit cu beigli in bagaj. Cu nuca ( ca cica macul e scump), si, bine-nteles…rahat. Zece ani de munca de lamurire…degeaba.
Comentariu beton!14
Nu m-a înjurat biata femeie, că mă cunoaște de 20 de ani și îl știe și pe pramatie ăsta mic. Da ușor nu i-a fost nici ei 😁
Legat de câine, nu te gândi că javra despre care am relatat nu face FIX același lucru – iese din salon frezat, mirosind frumos, pieptănat la dungă, brici, ce mai. Și ajunge acasă și se trântește exact unde e glodul mai mare… N-ai cu cine… 😐
Sincerele mele compătimiri pentru eșecul cu nuca și rahatul. Trist. Foarte trist! ☹️
Neinspiratie ca a ta as vrea si eu. Cate chestii ai rezolvat desi nu ai avut chef de nimic. Replica mamei este priceless, e ciudat ca mie nu mi se pare nimic in neregula?
Eu am reusit sa tai toate unghiile de la maini ale copilului intr-o singura zi si m-am simtit bine toata saptamana 😁
P.S. Daca iti dam idei de mancare ne primesti si pe noi?
Da cum naiba! Fă listă, execut și vă primesc la ospăț. Că ideile îmi lipsesc… 😋
La multi ani sanatosi! La cat mai multe zile fericite, tunsori si feluri de mancare! Multumim ca ne incanti diminetile! ☺️ Superb si copilul, si catzelul!
Ce frumos e cainele!