Lista lui Edelweiss – colțu’ cu metale #37

Servus, pasionaţi metalurgişti!
Beyond The Black – Origins (Origins) – Trupa germană de metal simfonic, Beyond the Black a creat o experiență muzicală remarcabilă, distractivă și pur și simplu unică, cu Origins. „Origins – the online acoustic experience” este primul concert acustic, Beyond The Black, susținut că spectacol online, vreodată! Prezintă aranjamente noi exclusive, o formație extinsă și o producție vizuală uimitoare, nu într-un decor clasic de scenă, ci într-un mediu asemănător filmului. Trupa arată ce pot face din punct de vedere muzical – și de ce sunt pe bună dreptate steaua în ascensiune pe cerul de metal. Întradevar, este păcat să îl ratați. Diferit de orice altceva, este puțin spus… pentru mine este de referință. Mulțumesc, Edel!
The Interrupters – Jailbird (In The Wild) – trupa de ska-punk din Los Angeles documentează lupta personală a vocalistei Aimee Interrupter cu sănătatea mintală, prin anthemic single-ul ce marchează cea de-a treia lansare a grupului, extrasă din albumul lor, In The Wild. În timp ce albumul reflectă o poveste de supraviețuire și rezistență, fiecare piesă evidențiază luptele personale ale lui Aimee Interrupter și voința ei de a depăși tot ceea ce viața i-a îndreptat direcția. Sună bine!
Thundermother – Loud And Free (Black and Gold) – meh… cu nenumărate „woah-oah” și folosirea unui talk-box în stil Bon Jovi, trupa suedeză vine cu un hard rock nerafinat, puțin pompieristic. O fi, nu zic nu, dar cred că se bazează prea mult pe succesul anterior.
Roth Lives! Panama – David Lee Roth Studio Live – David Lee Roth a împărtășește o versiune nemaiauzită până acum a hitului lui Van Halen, Panama, care a apărut inițial pe albumul trupei 1984 (numit după anul lansării sale). Versurile piesei, care descriu anii lui Roth în fața lui Van Halen, sunt simple, dar incontestabil distractive. Interesant…
Alien Weaponry – Hatupatu, poate?! nu merge link-ul…
Pierce The Veil – Pass The Nirvana – o piesă grungecore jam, acesta este un hit rock direct, brut, care ne aduce în vocea lui Vic, o anumită senzație de Nirvana, care pur și simplu explodează într-un stil stoner/grungecore în momentul în care intră refrenul. Piesa în ansamblu este foarte condusă de chitară și găsește trupa aventurându-se într-un nou teritoriu departe de rădăcinile lor post-hardcore. Sună într-un mare fel, care te prinde!
Quicksand – Giving The Past Away – trupa post-hardcore din New York City, lansează un nou single fascinant, „Giving The Past Away”, înaintea unui turneu cu Clutch și Helmet, în sprijinul albumului lor din 2021 „Distant Populations”. O continuare a albumului, piesa este condusă de o linie de bas zgomotătoare și un riff de chitară mârâit pentru un rock and roll psihedelic și molcom, care nu se grăbește nicăieri.
Celelalte piese, nu’s mai putin importante… atât că nu am avut rabdare să le aprofundez şi ca să nu bat câmpii, mai bine mă prefac că nu au fost…
Până aici a fost simplu… acum urmează partea în care treaba devine serioasă și nu mai putem trece cu „urechea” peste piese, așa ușor… să purcedem dară, peste câmpiile metalifere. Știu, am luat-o razna, puțin…
Blackbraid – Sacandaga (2022) – 4/5 – Blackbraid este un proiect solo de black metal indigen din adâncurile sălbăticiei Adirondack, Norway și vine cu un ceva puternic, emoționant și evocator. Artistul din spatele Blackbraid este Sgah’gahsowah și actul este complet independent, nefiind semnat cu nicio casă de discuri… iar asta este măcar puțin impresionant! O voce perfectă pentru genul respectiv, cu un talent muzical evident, nu se teme să amestece sunete de la instrumente native în compozițiile sale, frazarea vocală se îmbină strâns cu muzica în sine, ce nu se abate prea mult de la motivele și sunetele tradiționale black metal. O muncă de referință pentru un sentiment unic de putere și încredere în forțele proprii. Excelent!
Heilung – Drif (2022) – 4,5/5 – puține trupe care pretind un simț al ritualului, spectacolului sau transcendenței, reușesc acest lucru ca Heilung… în timp ce estetica izbitoare face din scena metal, casa lor spirituală, există relativ puține lucruri care trec dincolo de turnul vocal ocazional, în stil goblin. Deoarece, în timp ce Drif este o versiune incontestabil grea, această greutate provine dintr-un sentiment de dramă, rezonanță istorică și profunzime emoțională – o tapiserie țesută cu grijă de idei, sunete și diferențe în care o șoaptă care nu se poate auzi sau susținerea nepământeană a unui singur clopot, iți poate opri inima în piept. Drif se simte că un pas natural de evoluție pentru o trupă care înțelege puterea unică a poveștii și a cântecului și cum astfel de forțe pot transcende granițele și limbajul, pentru a ne lega pe toți împreună – de oriunde am fi și oricine am fi. E de păstrat!
Blind Guardian – The God Machine (2022) – 4/5 – una dintre cele mai grele sarcini pentru orice trupă de heavy metal de lungă durată este să mențină acel sentiment arzător de pasiune înflăcărată care vine cu a fi tânăr și plin de încredere, menținând acel echilibru atent în a rămâne loial stilului tău stabilit, găsind, de asemenea, cantitatea potrivită de progresie pentru a nu deveni învechit. Ultimii 20 de ani au marcat o schimbare clară și vizibilă în dinamica muzicală a trupei, în care concentrarea asupra compoziției s-a îndepărtat de materialul simplu, agresiv, bazat pe chitară și a oferit spațiu din ce în ce mai mare laturii cinematografice a lui Blind Guardian, cu epopee lungi, cuprinzătoare, pline de elemente simfonice, orchestre și peisaje sonore cu mai multe straturi. Albumul reușește să păstreze acel nivel de energie, în ciuda faptului că este amestecul obișnuit de melodii mai rapide, power/speed metal-esque și melodii mai lungi, cu ritm deliberat, care este structura obișnuită pentru melodiile Blind Guardian. Cheia este simplă: sunt grozavi în a crea piese bombastice, uriașe, organice cu o sută de piese instrumentale și vocale diferite, stratificate una peste alta… cu siguranță poate suna copleșitor și încurcat pentru mulți. Nu au dezamăgit nici de această dată!
Aeternam – Heir of The Rising Sun (2022) – 4/5 – o trupă melodică cu un sunet bine definit, influențat de folk, folosește cadrul unui scenariu istoric pentru a-și crea cel mai bombastic și simfonic album de până acum. O astfel de poveste grandioasă necesită compoziții grandioase, iar răspunsul este dat printr-o prezență întărită de aranjamente orchestrale. Trupa s-a dovedit mai mult decât capabilă să integreze eficient și perfect astfel de fantezii cu riff-uri de death metal puternice, iar cele două jumătăți se completează atât de bine aici, că de fapt este nevoie de câteva rotiri pentru a aprecia pe deplin profunzimea compoziției. Canadienii continuă să devină mai îndrăzneți și încrezători în compozițiile lor, iar acum aranjamentul albumului în ansamblu a cunoscut și mai multe îmbunătățiri. Frumos scris și executat impecabil, Heir of the Rising Sun este o altă bijuterie strălucitoare din coroana lui Aeternam. Pus la colecție…
The Callous Daoboys – Celebrity Therapist (2022) – 4,5/5 – pentru o trupă cu marca distinctă a mathcore-ului nebun și post-hardcore frenetic, comparația evidentă ar fi să-i asociem cu oameni precum Converge și The Dillinger Escape Plan, ceea ce nu este deloc un lucru rău, dar cu siguranță își creează și propria nișă, cu un sunet unic creat prin proeminenta utilizării sintetizatoarelor și a corzilor. Celebrity Therapist este un mod bun de a prezenta urechilor ceva nou și unic de creativ… cumva, bulversant pentru mine, dar nu mai puțin valoros. Să-ți fie de bine, Edel!
Pianos Become The Teeth – Drift (2022) – 4/5 – Cea mai mare parte a muzicii din Drift a fost înregistrată în analogic în timp ce a fost rulată printr-un ecou pe bandă Echoplex din anii 1960, ceea ce are ca rezultat o calitate sonoră foarte pură. În același timp, anumite aspecte ale cântecelor sunt denaturate și modificate pentru a produce diverse elemente auditive. Oferă o experiență de ascultare unică și plăcută… mă gândesc la aceste compoziții vaste, atmosferice, emfatice. Cred că cea mai remarcabilă caracteristică a acestui album este că nu bombardează în mod constant simțurile cu amplificare, dar are un efect similar în alte moduri. Există o emoție care este transmisă atunci când este vorba doar de voce, tobe și feedback ușor. Nu spun că riff-urile nu au prezență, dar alternarea în volum, având totuși un ton puternic, este un lucru impresionant. E de aprofundat…
Epica – We Still Take You With Us (2022) – 5/5 – anul 2022 marchează cea de-a 20-a aniversare a titanilor Epica din Symphonic Metal… trupa și-a folosit talentul de a combina metalul, cu vocile unice de operă și a câștigat în acest proces o uriașă bază de fani. Pentru mine, munca lor este de excepție, pe toate planurile, fiind căzut în cap după genul asta de producții. De la voci, orchestratii, totul mă atrage și sunt convins că nu’s singurul de pe aici, care este prins în nebunia geniului care stă la baza metalului simfonic. Mulțumesc mult, Edel!
Intent – Exile (2022) – 4/5 – Intent a provocat destulă agitație în rândul comunității thrash/hardcore prin abordarea sa, de a uni cele două stiluri, iar pe Exile a devenit mult mai evident. Sună mai strâns, mai supărat și au mai multe riff-uri… este un vârtej de thrash metal furioas, iar Intent a aruncat totul în acest album palpitant. Este o călătorie brutală pe care metal-iștii trebuie să o experimenteze neapărat!
Acestea fiind zise, vă doresc zile uşoare, toamnă plină de culoare şi atât căt se poate, sănătate.
Mulţumesc lui Edel şi nu numai, pentru muncă şi pentru frumosul pe care îl aduce în vieţile noastre.
Chapeau!