Dacă vrei să te simți din nou ca-n liceu, du-te în orașul în care te-ai născut și plimbă-te prin parcul în care nu mai călcaseși încă de pe vremea când sâmbăta rula la tvr „Sclava Isaura”. Revine garantat senzația c-a trecut vara și trebuie să înceapă școala. Recomand.

Chestia e că pe când mă plimbam adolescentin, am găsit un inel cu chei. Și cum pe lângă cheia de la casă și cartela de interfon, mai e și-o cheie de mașină, sigur-sigur la ora asta cineva plânge rău după ele.

Acum, io știu că sunt șanse mici să ajungă postarea asta la cine a pierdut cheile alea, dar în caz că totuși ajunge, să știe că i le-am lăsat la restaurantul din parc. Ăla din mijlocul lacului, singurul, de altfel. Am lăsat și poza cheilor mai jos, ca să fie treaba făcută corect.

P.S. Trebușoara asta am postat-o ieri pe Facebook. Dar cum până la ora asta n-a apărut nimeni care să zică ceva despre cheile alea, am zis să mai fac o încercare și azi, pe blog. Poate-poate.