Dacă vrei să te simți din nou ca-n liceu, du-te în orașul în care te-ai născut și plimbă-te prin parcul în care nu mai călcaseși încă de pe vremea când sâmbăta rula la tvr „Sclava Isaura”. Revine garantat senzația c-a trecut vara și trebuie să înceapă școala. Recomand.
Chestia e că pe când mă plimbam adolescentin, am găsit un inel cu chei. Și cum pe lângă cheia de la casă și cartela de interfon, mai e și-o cheie de mașină, sigur-sigur la ora asta cineva plânge rău după ele.
Acum, io știu că sunt șanse mici să ajungă postarea asta la cine a pierdut cheile alea, dar în caz că totuși ajunge, să știe că i le-am lăsat la restaurantul din parc. Ăla din mijlocul lacului, singurul, de altfel. Am lăsat și poza cheilor mai jos, ca să fie treaba făcută corect.
P.S. Trebușoara asta am postat-o ieri pe Facebook. Dar cum până la ora asta n-a apărut nimeni care să zică ceva despre cheile alea, am zis să mai fac o încercare și azi, pe blog. Poate-poate.
Nimeni nu plânge după un Fiat…
Comentariu beton!30
„Dacă vrei să te simți din nou ca-n liceu, du-te în orașul în care te-ai născut și plimbă-te prin parcul în care nu mai călcaseși încă de pe vremea când sâmbăta rula la tvr „Sclava Isaura”. ”
Ce mult mi-as dori sa ma mai plimb din nou prin parcul copilariei mele! Din pacate parcul a disparut, iar niste blocuri i-au luat locul. Acum este zona construita cu blocuri apropiate unul de altul, nu mai este pic de verdeata.
Comentariu beton!28
Da, România…
Am gasit si noi, in acelasi parc, o cheie de audi. Era o cheie de la o masina d’aia, scumpa, care are pret cu 6 cifre. Dupa ce am cautat ca nebunii de jur, imprejur masina, am dus-o la politie. Ne-am gandit ca o cauta in bazele lor de date, dupa numarul din cheie. N-am mai facut postare pe Fb ca cine stie in ce incurcaturi mai intram.
PS: am incredere in Politie. Am mai gasit o geanta, pe care am predat-o la politie. De cand am predat-o, politistul a stiut a cui era desi nu avea nimic in ea decat un incarcator, niste mucuri de tigara si un puternic miros de alcool. :)). Era a unei doamne cu probleme, binecunoscuta lor. Stiu ca i-au predat-o pentru ca doamna a facut ulterior o postare pe FB :))
Comentariu beton!16
Au inflorit nuferii pe lac ? Erau o minunatie…!
Nu sunt ale mele
Si eu pățesc la fel…
Spre bucuria mea, acum parcul arată mult mai frumos decât în copilărie…
Eu, dacă mă duc in parcul orașului în care m-am născut, m-aș putea simți ca la creșă, grădiniță, respectiv ca-n clasa I-a. 😛 Am fost până acum la 2 reuniuni din alea de x ani de la terminarea liceului, în orașul în care am făcut liceul. De fiecare dată, pe lângă clasicul pelerinaj pe la liceu și cimitir a fost introdusă plimbare în parcul orașului (Copoul de Vaslui) și pe la Arsenal. Acesta era un lăcaș de studiu al
biliarduluifizicii. Iar studiul era studiu, se făcea cu dedicare și disciplină pe tot parcursul anului. Ceea ce îmi mai abătea atenția de la succesiunea anotimpurilor sau de la alte neplăceri, precum vreo apăsare că se termina vara, că reincepea școala sau altele. După liceu, mulți ani n-am mai jucat deloc biliard. Când am reînceput să joc, prima dată m-am simțit fix ca-n liceu, asta deși eram la sute de km distanță și de oraș, și de Arsenal. Dubios rău, nu recomand.Comentariu beton!29
@finch: e adevărat că întreaga industrie auto italienească e un căcat pansat, din păcate omul respectiv atât și-a permis, un amărât de Fiat. Nu trebuie pedepsit pentru asta.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.2
Mai român de atât nu se poate.
Comentariu beton!25
Neah, dacă vrei să faci un astfel de „serviciu”, găsești omul, faci cumva rost și de cheia de rezervă și le arunci pe amândouă in lac. De fapt, dacă tot ești pus pe făcut de bine, arunci și mașina. Păi?
Comentariu beton!35
Acest comentariu m-a scos din silentio stampa.
Am zis doar sa confirm ca nu l-am scris eu :).
Stiti, de cand lucrez la BNR la departamentu’ de predictii economice si astrologice, nu mai am voie „pa sticla sau interneti”. Decat cu astrograma lu sefu’ la bani si idolu purtatorilor de sortulet.
BTW am avut un Fiat punto rosu care m-a bucurat mult fiind masina de serviciu, nu aveam grija service-ului si a carburantului.
Si pe vremea aia, sa ai un Fiat punto 1.9 jtd sau supremul Marea jtd de 120 de cai era vis. Cum mergeau motoarele alea putine mergeau. Io aveam o sarachie de 1.9d 68 de cai fara turbo asanumitul SDI. Dar urca orice deal la relanti. In depasiri tre sa opresti aerul conditionat, si aia e. Am depasit inclusiv A8 pe zona cheile bicazului ca mergea cu doar 120 :D.
Si nu, nu Fiat are urme de Ferarri ci Ferrari are tehnologie de Fiat. Inclusiv unele butoane. Si intre Ferarri si Fiat, se stie care e mai fiabila, aia produsa de serie, ca alea manufacturate sunt totdeauna mai putin reliable. Aici vb de electrica nu de motoare, ca acolo e alta mancare de peste.
Comentariu beton!13
@Anduta: nu ne oprim cu treaba facuta pe jumate, ce naiba! Aruncam si omul in lac, apoi il tinem cu capul sub apa pana nu se mai zbate. Doar nu o sa-l lasam sa fie in continuare o povara pentru societate cu troaca lui de Fiat…
Oraşul în care m-am născut este diferit de cel în care am făcut şcoala.
La Piteşti (oraşul adolescenței) ajung cam odată la 3 luni şi da, mă cuprinde nostalgia când mă plimb prin „Ştrand”. Îmi aduc aminte de copilărie, de vâslitul bărcii, de hrănitul lebedelor, trenuleț, jocuri şi poveşti, cum ar fi zâna care trăia în buturuga unui copac unde fusese izgonită de vrăjitoarea cea rea.
Plimbări romantice nu, preferam să mergem de mânuță pe Strada Mare 😀 să ne vază lumea.
În Braşov (oraş natal) nu m-am mai plimbat de când a murit bunică-mea. Dar şi când o să ajung..va fi dulce-amar. Dar aşa e toată viața, nu?
Comentariu beton!16
Suni la Electra in Iasi https://www.electra.ro/electra/contact si le dai codul de pe cartela. Asa afli de la ce scara e. Apoi mergi acolo si o lasi administratorului 🙂
Comentariu beton!12
Eu dacă mă duc în orașul unde m-am născut și am crescut, mă întristez. Pe lângă faptul că nu mai arată ca atunci, toți oamenii pe care îi cunoșteam au plecat. În alte locuri sau de tot.
În orașul în care am făcut liceul, pe bulevardul unde am locuit, trec de 1 lună încoace zilnic. Culmea, lucrez la o școală din zona respectivă, nostalgia este maximă.
Daca parcul liceului e in acelasi oras in care traiesc de peste 50 de ani, dar fiind localizat in cealalta parte a orasului ajung p’acolo cam la 2 ani odata, am voie sa fiu nostalgic?
Mi-e dor de Gradina Publica, plina de tei, acolo chiuleam de la liceu, fumam si ascultam colegii cu chitara cantand muzica folk…am inteles ca primarul de acum a taiat toti teii si-a turnat betoane! Trist! Ma plimb pe strazi la mii de kilometri distanta de tara si, cand infloresc teii, imi dau lacrimile…de dor de orasul copilariei, de tinerete, de Dunare…