Articol scris de Iulia.

…

Aparent, în ultima vreme n-am altceva mai bun de făcut decât să mă enervez citind elucubrațiile unora și altora. După care mai vine și articolul lui șăfu dă la blog care transformă cireașa de pe tort în bomboana de pe colivă. Staț’ să vă zic.

Prima parte e aia că nu m-am măritat cu-n bărbat adevărat. Că dobitocu’ naibii merge și la mega, dacă-l trimit, schimbă și copilul de kkt, ba chiar adună și câte-o borâtură de câine (scuzați-mi franceza), când se întâmplă câte-un astfel de eveniment trist și urât mirositor. Pune și de cafea pentru mine dimineața, duce și gunoiul (e drept, sugerez și eu mai mult sau mai puțin subtil că „ar trebui să se ducă gunoiul” – da și când sugerez, prostu’ execută), hrănește câinii și spală mașinile. Și nu, nu mi-a făcut nici cado o mașină de-osutădemii, ci a așteptat, ca un pârlit, să se lase socru-meu de condus (la proaspăta etate de noozecișiunpic de maci pe câmpul vieții) și să ne lase nouă mașina lui, un Tiguan din 2007. Ca ultimii amărâți, vă zic.

Deci e clar, ca o proastă ce sunt, nu m-am orientat cum trebuie și m-am măritat cu tristu ăsta. Da ce e și mai trist e faptul că revelația mea a avut și o a doua parte. Și anume, aia că nici io nu-s fo femeie adevărată… Am mai zis eu aici că doamnă cu siguranță nu-s, dar măcar atâta pretenție aveam de la mine, că sunt femeie. Ei, aș! De unde?!? Că de iertat pe prost când face vreo dudă, nici nu poate fi vorba. Îi sar la beregată ca un piranha. Mașină, după cum ziceam, n-a cumpărat. . De dus la fufe… ce să zic, poate. Da numai o dată, că p-a doua n-o mai apucă viu și nevătămat. De copil se ocupă. Adică nu numai că îl schimbă de izmene, dar mai și iese cu el prin oraș, se joacă cu el, îl învață chestii… și toate astea, de bună voie. Și io m-am măritat cu ciudatu ăsta. Pfff… păi ce spune asta despre mine?

În plus, eu, cu mânuțele mele, mai sunt în stare să pun de-o ciorbă sau de-o tocană, să prăjesc sau să fierb un ou, ba chiar să mai fac ș-un chec, dacă ne crapă pipota după ceva dulce. Că nu știu dacă ați observat, dar în ultima vreme, a cam devenit așa, un fel de titlu de glorie, faptul că tu, ființă de secs frumos și delicat, nu știi să fierbi un ou și singurul tău contact cu bucătăria e că e locul ăla unde-ți faci cafeaua.

Serios, chiar nu știu dacă se întâmplă numai prin jurul meu, dar am impresia că nu și zău că nu pricep cum vine asta. Ok, înțeleg că nu vrei să stai toată ziua la crătiți, că pentru tine e importantă cariera sau timpul liber sau meditația transcedentală sau orice altceva ce-ți plutește ție barca. Bă, dar să te lauzi cu asta de parcă ar fi vreo calitate care te transformă din broscuța cea urâtă în prințesă absolută, pur și simplu pentru că habar n-ai cum se face o ciorbă, pe mine mă depășește complet.

Când dracu a devenit rușine să știi să faci o supă sau o ciorbă? Că io una n-am auzit pe vreunul să se plângă „Băi, face gagică-mea/nevastă-mea o ciorbă de văcuță de leșini, da mi-e și rușine să zic la lume că știe așa ceva, ce-o să zică oamenii?!?” Repet, nu zice nimeni să stai numai desculță și borțoasă la aragaz, nici să știi să faci tartar de unicorn pitic cu reducție de toporași și coulis de fructul pasiunii, da cumva, un echilibru tre să existe pe undeva, nu? Adică niște chestii de bază, așa, ar trebui să știe orice om să facă, indiferent dacă e mascul feroc sau femelă fatală – zicea tare bine cineva p-aici printr-un comentariu (comentariul era la masculin, dar cred că se poate generaliza fără să greșim prea mult) – omul tre să poa să fie autonom. Să își poată face un piure ș-o halcă de carne în cazul în care crapă curentul și netul și rețeaua de mobil, sunt cozi kilometrice la peco și nu mai are combustibil în mașină și are pană la trotineta electrică, așa că n-are cum să comande un glovo sau să meargă la Mec.

Și cu toate astea, știu oameni la 30+ care sunt în stare să „gătească” paste cu sos din borcan și s-o dea așa de tare de gard încât chestia rezultată să nu poată fi aglutinată nici măcar de cel mai flămând purcel, ținut pe post negru în ultimele șase săptămâni. Știu oameni care habar n-au dacă oul se pune în apă înainte, în timp ce sau după ce fierbe, pentru a se obține un ou comestibil. Știu oameni care habar n-au dacă la ciorbă se pune și sos de soia sau nu ori că șnițelele nu se nasc așa, în congelator, de trebe numai să le arunci în tigaie, ci pot fi preparate și acasă, din carne și alte ingrediente. Știu oameni care pot s-o dea în bară și încercând să facă o supă la plic, sau care habar nu au cam cât tre să fiarbă apa, ca să iasă de-un ceai. Și nu, nu vorbesc numai de bărbați, ci și de femei.

Păi și stau io și mă gândesc așa, ce se întâmplă când se-ntâlnesc doi d-ăștia? O „femeie adevărată” și un „bărbat adevărat”? Că mie mi se pare ușor complicat… Adică, tu nu poți să te duci la cumpărături, că ești o femeie adevărată și nu te cobori la nivelul unui megaimaj, că nu se cade să te vadă careva p-acolo. Pe el, am stabilit că nu-l poți trimite, că e sub rangul lui de bărbat adevărat.

Dacă vi se face foame, iar e bai. Că tu nu gătești. Că habar n-ai cum. Nu te-ai gândit că ți-ar trebui vreodată așa skill. Da în schimbi știi să-ți tragi niște selfiuri… lux! El… nici atât n-are cum să aibă treabă cu gătitul, pentru că mascul. Deci cârciumă sau comandă, că altă variantă nu prea văd. Da ce te faci dacă pățești ca proasta de mine și te muți la țară? Și nu vine acolo nici neam de neamu lu glovo, bringo, tazzo și care-or mai fi. Practic, dacă ți se face la unșpe noaptea poftă de-o prăji, bați mărunt din buze și iei telu-n mână sau te duci la culcare.

Sau ce se întâmplă când trebuie făcut curat? Că pot să înțeleg că poate ești norocos și ai o doamnă Tanti la curățenie. Da dacă ești mai puțin norocos, și n-ai? Pe el nu-l poți pune să dea un aspirator, că s-ar putea să-ți dea cu el în cap, iar tu nu poți să dai, că nu știi cum. Păi nu vă papă viermișorii, până la urmă?

În concluzie, eu mă duc acu să-l anunț pe bărbatu-meu că eu de mâine nu mai gătesc, nu mai fac curat, nu mai spăl rufe, că eu sunt o femeie puternică și independentă și să facă bine să sară iute și c-o mașină nouă. Și eventual să-mi mai ardă și câte-o scatoalcă, sau măcar câte-un șut în derier din când în când, să simt că-i pasă!

Ia ziceți voi, ați avut experiențe cu „adevărați” d-ăștia? De sex feminin sau masculin, nu contează, ideea de bază e aceeași.