Salutare tuturor și bine ne-am găsit! Am promis data trecută că o să povestesc cum am început să ascult rock.
Totul a început cu bunicul din partea mamei, chiaburul, dușmanul poporului, căruia îi plăcea la nebunie Beatles. Era perioada de relaxare când puteai auzi așa ceva la radio. Țin minte ca prin ceață vocea lui de bariton, vocea unui om de doi metri, tuns chilug, cu fața transfigurată de muzică. Țin minte brațele lui puternice, cum mă strângeau grijuliu, în timp ce dansa cu mine prin casele mari. Rock-n-roll și mirosul de tutun păstrat în mustața lui cazonă. Și ochii lui albaștri ca cerul care ardeau gri când povestea de comuniști. Ochii lui în ochii mei.
Apoi îmi aduc aminte de mâinile moi și mirosind a nori ale mamei mele, cum se încăpățânau să îmi ridice părul, să îmi stea ca al lui Elvis. Și vocea mamei, caldă și plină îmi povestea că și EL a fost blond. O femeie simplă cu inimă prea mare. Mama mea. Mama mea pe chipul băiatului meu. Și ochii ei în ochii lui.
Apoi a venit vârsta de 14 ani și o dată cu ea și un unchi, mare director al fabricii de lapte Miorița, din București, care avea posibilitatea să viziteze și țări capitaliste, iar asta înainte de 89. Trageți voi concluziile.
Mai aducea casete cu Elvis, Beatles, Boney M, C.C Catch iar la unul dintre drumuri printre casetele celelalte era una, o AGFA Metal, cu o copertă cel puțin bizară în comparație cu ce văzusem eu până atunci. Mi-a aruncat-o oarecum disprețuitor pe pat, în timp ce le spunea alor mei, că a luat-o din greșeală și nu l-a lăsat inima să o arunce, oricum nu se poate asculta dar poate ăsta micu’ se joacă el cu ea.
Era 1988 și pe cuvertura patului meu zăcea aruncată o casetă care îmi va schimba viața. Am băgat-o cu sufletul mic și palmele transpirate în casetofonul, mândria familiei, JVC .
Ce s-a auzit acolo a fost dragoste la prima vedere, a fost pentru întâia dată când am uitat să respir și nu m-a deranjat deloc, cel puțin pentru o scurtă și vineție perioadă.
Pentru că acolo era EL: Lemmy. Asta am aflat mai târziu de la alții mai bătrâni care se adunau ca niște conspiraționiști sadea și făceau schimb de benzi și casete, de reviste, aduse pe canele gri de afară.
Așa a început totul și așa se va sfârși totul: cu rock. Poate după ce voi închide ochii, copiii mei, îmi vor asculta dorința și mă vor duce pe ultimul drum pe vocea răgușită a lui Lemmy. Și vor face asta cu zâmbetul pe buze, fără lacrimi, să povească râzând despre ce mișto am râs împreună și ce viață bună am avut și ce tată (sper și bunic) mișto am fost.
Pentru tot felul de gânduri aveți [email protected]
Acum să trecem la treabă.
News
🔵 Americanii de la Ice Nine Kills au pus pentru toată lumea pe stream un nou single. Sună interesant.
🔵 Islander, americani și ei, au pus-o de o colaborare mișto cu chitaristul de la Korn, vocalistul de la Zao și încă unul pe care am uitat de unde este. Piesă bună, știți că mă dau în vânt după un NU Metal bun. Și asta avem.
🔵 Una dintre trupele mele favorite de thrash, Municipal Waste au revenit cu un nou single cu coi. Sper că urmează un nou album.
🔵 Steaksauce Mustache, un nou cântec super mișto de tot. Nebunie ce se întâmplă acolo.
🔵 Primus și un single de 11 minute și ceva. Sună bine, nu? Alții nu reușesc pe un album ce fac oamenii în 11 minute.
Conform ultimelor tradiții în materie de recomandări, trecem la albumul cu full anduțe.
🔴 Solstafir – Otta (2014) – 5 din 5 anduțe
Povestim puțin despre ce fac islandezii cu muzica pe albumul ăsta. Oamenii se ocupă cu asta de prin 94 sau 95 și atunci erau pe viking/black metal. Mai târziu au făcut un switch major și au împins mult post-rock în ce făceau ei.
Cu Otta au rupt bariere, spart banchize și ce mai vreți voi. Totul curge atât de frumos de la instrumente la voce. Instrumentalul este o nebunie rară iar vocalul intră exact când trebuie.
Dă-i play AICI
➡️ GGGOLDDD – This Shame Should Not Be Mine (2022) – 4 din 5
Nu auzisem de ăștia, mi-au venit accidental pe feed. De obicei ascult muzică când execut alte activități, gătit gen. Ceva mediocru trece prin urechi ca gâsca prin apa bălții dar apare și câte ceva care îmi atrage atenția. Durerea și revolta din vocea tipei și frânturi din versuri, în cazul lor.
GGGOLDDD este o trupă cu un mesaj, un band care este non-metal dar poate fi și încadrată lejer la post metal/alternative metal. Vocalista a trecut printr-o traumă în jurul vârstei de 19 ani, un viol, pentru care s-a învinovățit timp de 20 de ani. Nu a făcut reclamație la poliție atunci, a închis totul în cele mai adânci cotloane ale inimii apoi peste ani a rupt orice lanțuri și a ales să cânte despre iadul ei.
Dă-i play AICI
➡️ Michael Romeo – War of The Worlds Pt.2 (2022) – 4 din 5
Nenea agită chitara de pe la începutul anilor 90 în majoritatea timpului prin Symphony X iar prin 2018, parcă, a decis că vrea să cânte si ce vrea mușchii lui.
Băi, un album bun, lucrat o continuare firească a primei părți, chiar mai bună. Sunt nene care ține la voi și pun linkul și pentru prima parte și pentru asta din listă că ar fi păcat să nu ascultați tot calupul.
Dă-i play AICI
➡️ Kurokuma – Born of Osidian (2022) – 3,5 din 5
Sludge și doom, dacă știi rețeta și stăpânești muzica nu are cum să nu o dai bine. Englezii știu, pot și o fac. Un album hipnotic care ar fi mers la ceremoniile cu sacrificii ale mayașilor sau la cozile nesfărșite pentru puii ăia subnutriți de pe vremea odiosului de nea Nicu.
Dă-i play AICI
➡️ Arjen Anthony Lucassen’s Star One – Revel in Time ( 2022 ) – 3,8 din 5
După ce Michael Romeo a terminat de tras ce avea el pentru disc, au intrat ăștia de la Ayreon peste om. Nu pleci nicăieri, trag și eu un mizilic de două ore, stai pe aci. Este bine ce se întâmplă pe album, muzică bună, pentru cei mai liniștiți și care încă țigle pe casă.
Dă-i play AICI
➡️ Trick or Treat – Creepy Symphonies (2022) – 3,5 din 5
Pauăr tată, din ăla latin de Italy, spre nefericirea mea este cam plină lista de power. Nu am găsit drujbe care să îmi atragă atenția. Un album vesel, fără fasoane, fără mari pretenții. Surprinzător l-am dus lejer până la capăt.
Dă-i play AICI
➡️ Lords of the Trident – The Offering (2022) – 3,5 din 5
Nu vă așteptați la asta, este? Nici eu. Alt album de power, american de această dată. Ce îmi displace ? Costumele alea grotești cu care s-au pozat pe coperta albumului. Cred că este un concurs în power metal, ceva gen miss, care pun pe ei cele mai grotești și ridicole costume. Muzica ? Nu dă pe din afară de originalitate dar este bine executată. Merge de două ascultări .
Dă-i play AICI
➡️ Tranzat – Ouh la la (2022) – 3,5 din 5
Ăștia nu aveau cum să nu fie francezi. Coperta este funny tare, oamenii parcă vin de la slujba de duminică și o pun de un petanque competitiv în parc. Mișto album pe mine m-a distrat.
Dă-i play AICI
➡️ Mānbryne – Heilsweg: O udrece ciala i tulaczce duszy (2021) – 4 din 5
Am trecut la ceva mai din urmă din două motive, nu am ascultat nimic notabil și m-am săturat de atâta power. Polonezi, black metal, dur tot ce trebuie. Un album deștept .
Dă-i play AICI
➡️ Xenobiotic – Mordrake (2019) – 4 din 5
Album australian bun de tot. Unul dintre favoritele meu. Nu este recomandat celor cu inimă slabă. Rezolvați-vă vecinii cu suflet mic și negru pentru că aveți muniție.
Dă-i play AICI
Vă salut și mă înclin! Aveți grijă de voi și ai voștri! Pace!
Bine ați venit! Enjoy the music!
Comentariu beton!14
Eu am enjoy deocamdată povestea din introducere, foarte fain scrisă.
Şi am trecut la noutăţi. Îmi place Ice Nine Kills, deocamdată.
Iar la Primus este pus greşit link-ul; (duce tot la Steaksauce Mustache).
Scuze de greșeală. Nu am avut timp să verific.
Long live the Edel !!! …ăăa Queen 😋
M-ai dus rău și tare cu textul dumitale, hai să trăiești ca să ne mai povestești !!!🤪🤗
Cu ochii-n lacrimi și sufletul plin de emoții, cu gândul la trecut și visând la viitor … mă apuc hotărât de o ciorbă ardelenească cu puțină afumătură și „tarcăn” – tarhon, după cum îi zice a mea bunică.
Poate voi asculta și rock, că prea îl laudă lumea … bună!😉 Pax!
Mulțumesc, bro. Enjoy the ciorba. Mă bucur că ești aici.
Tiii, super mișto povestea, ce mă bucur că-ți ții promisiunile. Și că achieșezi la ideile bune. 😀
Am încercat să-mi aduc aminte când am auzit prima dată muzică rock. Eram la bunici, prin generală, și vară-mea mai mare fredona ceva. Nu prea știa versurile, dar mi-a plăcut linia melodică. Am aflat că era Scorpions, cu „Wind of Change”. Mai țin minte și că era la tv o emisiune muzicală de la moldovenii din Rep. Moldova. „Și acum, vom asculta Pink Floyd, „Ză wall”, adică păretele.” După care am mai dat peste „Nothing else matters” (Metallica), „Highway to hell” /”Thunderstruck” (AC/DC), „November rain”/ „Don’t cry” (Guns N’ Roses), „Riders On The Storm” (The Doors), „Smells Like Teen Spirit” (Nirvana) și etc din categoria „rock cântabil/dansabil”. Adică din ăla la care respirația continuă e crucială. :))
Comentariu beton!13
Mă bucur că ti’a plăcut. Și a fost o sugestie bună. Mi’a plăcut să îmi aduc aminte.
@Solandi, sunt la fel de surprins ca și tine.
Salutare @Edelweiss…
Săptămâna viitoare, sau într-una dintre săptămâni, poți să faci un top al oldies but goldies – cum e compilația de mai sus, a la @Anduța 😁
Depinde cât de oldies. Dacă îmi dai și un punct de reper facem.
Munca de Sisif se plătește 🤪 E plin netul de topuri „oldies but goldies”. Mai degrabă ceva top cu o atingere personală și prezentare pe măsură. Îndrăznesc câteva sugestii:
13 canþonete hardcore de înnebunit vecinii maneliști.
7 „balade” de transformat vecinii în percuționiști de calorifer.
69 dansuri de lăsat nevasta fără bluză.
12 cântece de băut rachiu din borcan.
66 rugăciuni de roackeri bătrâni.
DN 10 Siriu Rock ( Route 10 Siriu)
5 melodii de fredonat prin munți antiurs.
Etc …
Toate pă abonament cu obligat comentat și eventual filmat dansat 🤪🤣
Vezi de pătrățelele alea BaGheRa!!! 🤭🤪
Comentariu beton!12
@HM este o idee ce spui tu acolo. Un top personal.
Aline, nu știu dacă la muzica pe care ne-o propune Edelweiss se pot face compilații precum cea de mai sus. Alea sunt melodii rock cunoscute și arhicunoscute, și promovate intens pe deasupra, pe care cei din generația mea le puteam auzi și la TV/radio/petreceri sau pe unde mai dădea omul nas în nas cu diverse genuri de muzică.
Altfel, se spune că Chuck Berry a fost pionierul muzicii rock (and roll), misiune preluată ulterior de trupe precum Rolling Stones, Led Zeppelin, Pink Floyd. Vorbim de rock-ul anilor 1940 -1980 și de unii dintre cei considerați ca fiind cei mai mari contributori la evoluția și expansiunea rock-ului. Dar normal că au fost și alții care au contribuit, poate chiar mai mult decât cei enumerați, că e greu să evaluezi genul acesta de contribuție. La urma urmei, Motorhead s-au înființat în 1975 și iată, ei au fost cei care au avut un impact hotărâtor în viața gazdei noastre duminicale.
Deci „ever green”-uri din nișa edelweissiană, de la începuturi, mie-mi sună grozav. La urma urmei, drujba s-a inventat în 1925, sigur au avut timp berechet oamenii până în 1940 să-i observe latura muzicală. 😁
@Anduța, am idee. Te rog scrie când ai timp pe mailul rubricii.
Bun, bun, cum te desfășori aici.
Am scris.
,,…să observe latura muzicală a drujbei :)))”
Rubrica asta de rock scoate la suprafaţă o Anduţă pe care n-o ştiam până acum. O master of ceremonies prin învăluire. Asta pe lângă anduțele din scara de evaluare. Apropo de ele, astăzi cel mai mult mi-a plăcut Solstafir, totodată fiind şi primul album (din categoria amintită) care m-a prins. Urmat de Michael Romeo, Arjen Anthony, Nine Kills, Trick Or Treat, Lords of the Trident, Primus, Tranzat.
Salut,
Azi va propun Fleshgod Apocalypse, o combinatie italiana de brutal death cu metal simfonic
https://www.youtube.com/watch?v=xjKyzwqIT7s
Ascultăm. Mulțumesc.
Seamana si cu Septic Flesh, cred ca deja e un leitmotiv numele de genul ;))
Moldovean blond cu ochi albaștrii=rus 🙂
`aidePLM! Așa cevaaa! (deși omul ne-o scris într-o vreme că are rădăcini slave!)
Spasibo.Cazac.
Comentariu porcesc 🐖 Mai trăiești? Apari numai la rock ca ciupercile🤭
@HM, ciupercile apar unde vor ele 🙂
Faină tare povestea ta!
Trick or Treat – Creepy Symphonies (2022) – cea mai pe gustul meu (ș-apăi doar nu face nimeni nimic pe gustul altcuiva, nu-i așa?)
Mulțumim de poveste (neașteptat de ”smooth”; eu unul aș mai citi așa ceva câteva duminici bune) și de recomandările muzicale.
Ziua de duminică, cu toate ”zăngănelele” tale ( 😀 😀 😀 ), se potrivește câteodată mănușă cu tot ce ne încojoară, zău dacă nu!
Sănătate și PACE tuturor!
Încercăm să ne cizelăm, domnu Victor. Mă bucur că ai găsit ceva.
Mulțam de poveste.
De rockerit, să rockeriți măăăăăăiiiiiiiiiiiiiiii…
Cu plăcere. Merci de tot.
am o poveste mai puțin plină de istorie…
Sunt stângaci și în perioada adolescenței mele se dansa „Fox”. Eu fiind pe stânga n-am reușit să găsesc o parteneră cu care să ma înțeleg și să pot exersa.
Am găsit însă un alt fel de ritm care nu necesita „dans”. Au urmat apoi niște ani cu Radio Romania Tineret si TVR: Magdin, Anca Romeci, Pittiș și toți ceilalți de la care am auzit mai întâi că exista și altceva și mai sunt și unii „monștri sacri”.
Apoi am început să-mi caut singur favoriții. Și încă o mai fac că doar de aia sunt pe aici.
Crește lista: https://music.apple.com/ro/playlist/edelweiss-col%C8%9Bu-cu-metale/pl.u-lxvPtxLmrYZ
Mulțumesc de contribuție, man.
Îți dai seama că nu vei putea fi condus de Lemmy în final, nu? Păi cine te-ar mai întâmpina cu bere rece după porțile de foc :)) ? (nu știu dacă ai jucat Brutal Legend, un joc cu un soundtrack fantastic și cu Jack Black în rol de metalist întors în timp, dar acolo Ozzy și Lemmy sunt zei).
Legat de muzică, Ice Nine Kills nu-mi plac muzical, dar par a fi o trupa de metalcore inspirată din clasicii genului horror, ceea ce nu pot decât saluta cu entuziasm, chiar dacă n-o să-i am prea curând în căști. Steaksauce Moustache fac iar parte din zona aia bizara de nerdcore (alaturi de Eskimo/Electric Callboy, We Butter the Bread with Butter si altii) care e mult mai misto de privit, decat de ascultat.
Kurokuma mi-au amintit de Cemican, doar ca aia nu imitau muzica si miturile sud americane ci chiar erau din zona. Trick’or Treat sunt cu desavarsire mediocri, doar ca sunt intr-o zona unde media cam pe-acolo e. Au insa un album superb… unul in care reinterpreteaza melodiile desenelor copilariei (King Arthur, Prince Valiant etc.): https://www.youtube.com/watch?v=g1KMqw8QeZE&t=3540s
Lord of the Trident au insa mult potential…
P.S: Eu fiind ceva mai tarziu nascut, n-am avut onoarea ascultarii de rock pe sub mana, dar ai mei au avut ”oroarea” faptului ca, desi ascultam Queen, Jethro Tull, Led Zeppelin si ce discuri si casete mai gaseam prin casa, bagam in paralel si niste pop dance romanesc de prin anii 90 :)) Din fericire, in a doua parte a scolii generale m-a gasit rockareala si nu m-a mai lasat pana acum.
Între timp m-a prins și Trick or Treat-ul, dar e greu să mă scoți din pasa Septic Flesh/Rotting Christ în care am intrat după albumul solistului de la ultima trupă (și după ce am descoperit capodopera asta: https://www.youtube.com/watch?v=N4UMwF5zIqw&t=1899s).
Brutal Legend, hell yeah iar J. Black este dement absolut delicios.
Crede-mă săptămâna asta am ascultat niște mizerii pe lângă care Trick or Treat par niste legende vii și intangibile.
Ooo, da aranjamentul ăla simfonic rupe.
Incepe incet-incet sa prinda si John Romeo, desi Symphony X sunt una dintre cele mai plictisitoare trupe de symphonic metal, iar asta e ca si cand ai spune ca o foaie A4 e o foaie plictisitoare – nu are cum altfel, doar e o foaie A4 :))
Romeo nu dă pe dinafară de originalitate, este ascultabil, Simphony X are meseriași care ar fi putut scoate mult mai mult din muzică.
faina povestea si fain scris. eu am descoperit rockul datorita anturajului. am inceput cu doors 🙂
Eu am inceput cu Queen. Si nu imi placeau rocherii, ca erau vecinii de la A7. Deh, fiind la moda erau rocheri. Dupa au devenit manelisti. Viata, nu?
Si a zis unu „queen is rocheri”. Si am avut un soc: stai putin, rocu e si asa? Asa ca am inceput sa ascult roc. Aveam un prieten al carui frate era rocher si el si mai batran. Deci mai multe casete.
Pe extrem is cam de prin 2005 incoa.
Municipal Waste nu is chiar thrash. Is mai mult crossover. Practi, au luat ce e mai bun de la thrash si l-au pus pe hardcore si iese asa ceva. I-am vazut live. Incredibila energie transmit oamenii aia. Rup capu
Da, WM nu sunt thrash pur dar mno. Da, era o modă să fii rocher și nu mira pe nimeni să fii peste o lună manelist înfocat.
WM nu sunt thrash pur sunt AUR Pur. Aur nonsosocar 🙂
Salve Edel!
Mi-a plăcut mult povestea din intro, foarte fain scrisă ❤
Eu am descoperit muzica rock de pe nişte casete înregistrate de un prieten de familie care locuia în Austria şi aduse de maică-mea în ’90. Le-am ascultat multă vreme şi în maşină pe drumuri lungi.
Iubesc muzica. Nu pot învăța decât pe muzică, iar orice activitate mai mult sau puțin plictisitoare (pregătit mâncare, făcut curățenie, exerciții fizice, scris tot felul de rapoarte boring, etc) merge mai uşor cu muzică.
Când mă doare capul, iau o pastilă (nu întotdeauna), fac întuneric şi ascult muzică. Dacă sunt tristă, pun muzică. Dacă sunt happy, pun muzică. Înainte să adorm, pun muzică.
Life is music.
Îți mulțumesc pentru tot şi mă înclin.
Rock on!
Life is music, music is life.
Xenobiotic – frumy
si ia si matale sa ai de drum
https://www.youtube.com/watch?v=F-dKy6RliUA
Sună bine ăștia. Este și ceva punk pe acolo.E de bine.
pai, is punkeri trecuti pe thrash. Fix unde trebuie sa fie muzica.
vezi canalu astora. E plin de giuvaeruri 🙂
edelweiss vreau sa pun o piesa a unei trupe din rusia. permiti?
Bineînțeles.
https://www.youtube.com/watch?v=G4PpEwfJjwg&list=RDG4PpEwfJjwg&start_radio=1
Mulțumesc, bro.
Servus, mr. Edelweiss.
Ca întotdeauna, mulțumesc mult pentru munca depusă și pentru că încerci să ne deschizi capul către frumos.
Solstafir – Otta (2014) – 5/5 – e de pus la colecție… pour les connaisseurs;
GGGOLDDD – This Shame Should Not Be Mine (2022) – 3/5 – ehh…;
Michael Romeo – War of The Worlds Pt.2 (2022) – 4/5 – clar ambele părți, ce ne jucăm?!
Kurokuma – Born of Osidian (2022) – 3/5 – mehh…;
Arjen Anthony Lucassen’s Star One – Revel în Time ( 2022 ) – 3/5 – ce să fac, mai puține țigle pe casă;
Trick or Treat – Creepy Symphonies (2022) – 3/5 – nu am putut să ajung la capăt… nu;
Lords of the Trident – The Offering (2022) – 3/5 – tot un fel de italieni, da mai pe Halloween… tot nu;
Tranzat – Ouh la la (2022) – 3,5/5 – funny;
Mānbryne – Heilsweg: O udrece cială i tulaczce duszy (2021) – 4/5 – un album corect, e ceea ce te aștepți și chiar primești… să fie primit, zic!
Xenobiotic – Mordrake (2019) – 4/5 – hai că nu trebuie xanax, e decent!
Chapeau!