Pe traseul pe care-mi mișc zilnic superbul trup există nu mai puțin de cinci florării. Două de fițe și trei obișnuite. În cele aproape două luni de când tot trec în fiecare zi pe lângă ele, nu cred c-am văzut în total zece oameni care să cumpere flori. Și-am zis „zece” pentru că mă simt în dispoziție generoasă.

Probabil e de prisos să vă spun că astăzi era buluc de lume, era omor, se stătea la cozi în toată regula. Cozi din alea cu oamenii așteptând afară, pe trotuar, să le vină rândul la mult-râvnitul buchet.

Ba mai mult, tot astăzi, pe lângă cele cinci puncte fixe de comercializare, mai existau încă trei freelanceri, trei traderi individuali care încercau să mai echilibreze ecartul imens dintre cerere și ofertă. În sensul că vindeau buchete de zambile, pe cont propriu, prin procedeul îndeobște cunoscut sub numele „la colț de stradă”.

Toți cei care cumpărau erau bărbați, toți, fără excepție. Și toți aveau niște fețe lungi și triste, de ziceai că stăteau la coadă la ajutorul de șomaj, nu să cumpere flori pentru femeile din viețile lor.

Mă uitam la ei, în timp ce treceam pe lângă, și n-am putut să nu-mi amintesc ce scriam exact acum trei ani, fix în aceeași zi. În viața mea n-aș fi stat la o coadă din aia, doar ca să pot veni astăzi cu un buchet de flori acasă. Astăzi, neapărat astăzi, că dacă-i cumperi flori poimâine, sau peste două săptămâni, sau oricând altcândva, nu e ce trebuie. Ori te duci azi cu flori acasă, ori niciodată.

Acestea fiind zise, mi-am dat seama că nu v-am făcut nicio urare de 8 Martie, așa că v-o fac acum pe cea pe care eu o consider cea mai frumoasă: doamnelor si domnișoarelor, superbelor, minunatelor, vă doresc din tot sufletul meu să nu primiți niciodată flori pentru că „așa trebuie”. Vă doresc să primiți munți de flori, dar toate să fie cu un singur motiv: ca să vă simțiți iubite și apreciate, indiferent de data din calendar.

Dacă nu înțelegeți de ce cred eu că asta e cea mai frumoasă urare posibilă, nu e nevoie să vă bateți capul. Vedeți că mai e un pic și închid florăriile.

…

P.S. Dacă ți-a plăcut acest articol, am să te rog să intri pe pagina mea de Facebook (adică AICI) și să-i dai un like sau, de ce nu, un share. Pentru că cei de la Facebook încurajează fake news și propaganda rusă, odată cu suspendarea contului, mi-a fost redus reach-ul postărilor. Pot contracara asta într-un singur mod: dacă oamenii interacționează cu postările mele. O să vedeți acest Post Scriptum timp de încă 52 de zile, când îmi expiră toate restricțiile pe cont. Până atunci, doar de voi ține să le faceți mai vizibile. 

sursa foto: freepik.com