Am vrut să vă povestesc o fază, dar mi-e teamă să nu vă influențez, așa că o să facem altfel: o să vă rog să vă puneți în situația pe care o voi descrie și să-mi spuneți cum ați proceda voi.
Iată:
Aveți nevoie de o informație, gen număr de telefon, și există o singură persoană despre care știți sigur că vă poate furniza această informație. Singura problemă ar fi că n-ați mai vorbit cu respectiva persoană de exact opt ani. Și când zic „vorbit” mă refer la orice cale de comunicare, de la sms-uri și răvașe trimise prin porumbei călători, până la o întâlnire întâmplătoare pe stradă. Practic, în ultimii opt ani, persoana respectivă nu a mai existat pentru tine.
Dar cum e musai nevoie să faceți rost de numărul ăla de telefon, va trebui să-l obțineți chiar de la persoana cu care n-ați mai avut niciun fel de contact, nici scris, nici oral, nici vizual, în acești opt ani.
Context: nu sunteți certați, nu vă urâți, dimpotrivă, cândva erați apropiați, doar că între timp s-a întâmplat viața și drumurile voastre s-au despărțit. Dar, acum când aveți nevoie de blestematul ăla de număr, lucrurile stau exact așa: veți fi nevoiți să interacționați cu un om cu care n-ați mai avut nicio treabă atâta amar de vreme.
Hint: aveți posibilitatea să contactați persoana care deține informatia prețioasă prin orice mijloc care vă e la îndemână dintre următoarele: mesagerie privată facebook, apel telefonic, whtaspp
Cum procedați?
Să știți că nu pun întrebarea la modul teoretic, e o fază pe care am pățit-o recent, dar nu vreau să vă spun care eram eu cel din povestea de mai sus. De-aia m-ar interesa exact cum ați proceda dacă ați fi voi în situația descrisă, ca să-mi dau seama dacă sunt eu nebun sau, hai poate e mult spus, dacă sunt eu exagerat în pretențiile pe care le am de la oameni.
Vă foarte mulțumesc.
P.S. Pentru că prevăd mirări de genul „de ce-ți mai trebuie numărul de telefon al cuiva, într-o epocă în care poți să contactezi pe oricine prin atâtea căi”, trebuie să menționez că omul nu poate fi contactat decât telefonic. Nu are cont pe nicio platformă socială, nu se știe dacă utlizează email (e posibil să-l oblige ăia de la el de la muncă, dar nu știe nimeni adresa) și folosește un Nokia cu butoane, special ca să nu poată fi localizat geografic.
Suni. Asta este. Dar in cazul asta cel mai elegant este sa suni.
Comentariu beton!65
buna dimineata, as pune mana pe telefon si as suna. daca am fost apropiati candva, sunt foarte mari sanse sa fie o persoana decenta si sa inteleaga ca unele relatii se sfarsesc la un moment dat, fara un motiv anume. si sa nu i se para strigator la cer ca sun acum pentru o informatie.
Comentariu beton!57
-Ce mai faci „prietene”, de când nu te-am mai văzut?
Răspuns persoana care a fost contactată:
-Tocmai ce voiam să te sun, la tine mă gândeam…(aud des replica asta)
-Am și eu nevoie de un nr. de telefon…
––
Așa că vina aparține amândorura, dacă vorbim de cine trebuia să sune primul, pentru că se întâmplă să ai nevoie de un nr. de telefon al unei persoane cu care nu ai mai ținut legătura tot de mult timp
Mi se întâmplă, nu 8 ani, da’ se-ntâmplă
Comentariu beton!28
Suni cu nesimțire. „Ce faci, bă, mai trăiești?” O dai pe glume, vorbești mult ca să nu-i dai timp să se gândească că nu v-ați mai auzit de 8 ani, și îl rogi sa te ajute cu numărul acela de telefon. Dar sunat și luat repede, nu mesaj scris, ca să aibă timp să se gândească sau să-și pună întrebări.
Comentariu beton!34
Sau îți răspunde de prima dată „mă întreb dacă mai trăiesc ania după 8 ani?”
Eu aș trimite sms, ca să aibă timp să digere. Să suni e prea mult, îl iei prin surprindere, omul poate e șocat și nu va reacționa prea bine. Deci eu aș scrie un sms de genu’: „[formulă de salut] Sunt …… Nu ne-am văzut de-un car de ani, sper că ești bine. Scuză-mă pt. deranj. Aș avea nevoie de nr. de tel. al lui Cutărică, ai putea să mi-l dai, te rog?” Atât. Fără „Mulțumesc!” pt. că nu se mulțumeste anticipat, poate nu ti-l dă… Scrii „Mulțumesc! Cele bune!” după ce îți lasă nr. de telefon. Dacă celălalt nu vrea să continue dialogul, asta a fost tot. Dacă nu răspunde la sms sau nu vrea să-ți dea nr. (din diverse motive), eu aș renunța.🤷♀️
P. S. Eu nu m-aș supăra dacă m-ar contacta cineva după mulți ani pentru o informație. Tu ai fost deranjat? 🙃
Comentariu beton!70
Exact așa aș proceda și eu. În mod normal, dacă persoana n-are vreun motiv să mă deteste, despre care să nu știu, problema se rezolvă.
și la fel aș face. poate la început un ”nu știu dacă îți mai amintești de mine, sunt cutărica de la…”.
chiar am făcut asta o dată sau de două ori.
Mesagerie privată facebook sau sms. Eu evit pe cât posibil să sun, simt că deranjez mai puțin dacă las mesaje.
Comentariu beton!37
@solandi
Mihai a precizat că persoana respectivă nu are cont pe platforme sociale.
@Ralu,
Mihai a zis în text:
Later Edit:
P.S.-ul ,,doar Nokia cu butoane” se bate cap in cap cu informaţia iniţială din text…
@Solandi: este vorba despre 2 persoane care urmează a fi contactate. Cea care are doar Nokia cu butoane, dar pe al cărei nr nu îl cunoaște. Și cea care poate fi contactată prin orice mijloace și care deține nr de telefon al lui „Nokia cu butoane”.
Eu probabil aș da întâi un mesaj către „orice mijloace” să întreb dacă îl pot suna, să nu-l deranjez din altă activitate. Și apoi aș suna.
Comentariu beton!25
@Cata, ai dreptate. Informaţia din P.S. este legată de motivul pentru care vrei acel număr. Nu are treabă cu întrebarea din articol.
A reuşit @Ralu să încurce treburile, încât am ajuns să nu mai înţeleg ce citisem corect iniţial.
@solandi
Așa este, am greșit eu. 😣😳😔Cer scuze pentru crearea de confuzii si zăpacirea comentatorilor.🙏
Graba strică treaba!
Mda. Complicat. Și eu am pierdut un număr de telefon al cuiva și știu de unde l-aș putea lua, dar, ce să vezi, exact așa am răcit și eu relațiile cu persoana care mi-ar putea furniza informațiile. De ceva vreme m-am tot gândit cum să procedez, dar cum nu arde, încă, aștept să văd ce se mai întâmplă.
Comentariu beton!12
Păi dacă tot ai timp de așteptat, ai fi putu să-l suni de când ți-ai dat seama că-ți trebuie numărul ăla și să reiei raportul, după care, peste o săptămână/lună, mă rog, ce crezi tu, și câteva telefoane, să-i ceri și informația.
Bună dimineața. I-aș scrie (mesagerie privată facebook sau whtaspp) și i-aș spune că am nevoie de acea informație. Chiar mi-am imaginat vreo 4-5 persoane cu care nu am interacționat de cel puțin 10 ani și cărora le-aș putea scrie fără probleme. La fel aș răspunde oricărui prieten din trecut care ar avea nevoie de o astfel de informație.
@mia
Mihai a precizat că persoana respectivă nu are cont pe platforme sociale,nici WhatsApp, ci are doar un telefon Nokia cu butoane, deci rămân două variante: să sune sau să dea sms.
@Ralu, mai citește o dată. Persoana al cărui număr de telefon trebuie aflat nu are cont pe platforme. Persoana care cunoaște acel număr și ți l-ar putea da, însă nu ați mai discutat de 8 ani, poate fi contactată pe orice cale/mijloc/platformă de comunicare
@mia
Scuze!
@ilinca
Adevărat cum zici tu! Mea culpa!🤦🏻♀️
Suni. Explici clar de ce ai sunat, că ai nevoie de acel numar de telefon.
Mi s-a întâmplat să fiu sunata după perioade lungi de timp și chiar nu mi s-a părut nimic deplasat chiar dacă era doar pentru a obține o informație și nu să vadă ce mai fac.
Comentariu beton!23
Da, suni! Că și Alexandru Macedon în Gordia n-a mai stat să desfacă nodul frânghiei. A pus mâna pe sabie și l-a tăiat.
Comentariu beton!21
Eu aș suna, pur și simplu, e mai ok așa.
As suna. Dacă nu ne-am auzit de 8 ani, vină e a amândurora, nu văd de ce persoana respectivă ar fi deranjată, eu nu aș fi, pt că nici eu nu am făcut nimic în privința asta. Bineînțeles, asta dacă ultima dată când ne-am vorbit sau văzut nu ne-am porcăit, pt că atunci deja e altă mâncare de pește.
Comentariu beton!22
Sunat, clar! Dacă nu răspunde ii las un mesaj , pe mesageria telefonului(nu pe Facebook!) ii spun cine sunt , ca poate nu mai are omul, nr neu de telefon.
Daca ati fost in relatii bune,nu vad de ce nu ti-ar raspunde la tel. Si el a omis sa te sune !! In rest,te descurci tu,ca esti baiat mare ! Eu mi-am gasit o fosta colega sunand la politia din comuna unde se nascuse si unde presupuneam ca mai traieste mama ei. Surpriza,agentul a inteles contextul problemei,i-a transmis nr. meu de tel ,si uite asa ne-am regasit !!!
Comentariu beton!13
Sunat ,simplu și la obiect și dacă nu răspunde, ii las un mesaj .Dacă nici așa nu comunică, caut alte persoane care ar fi dispuse să mă ajute.
Suni … scurt si la obiect, o discutie de up-date de 2-3-5 min. si apoi la subiect. E cel mai „neutru” si decent lucru care poate fi facut.
Si fara „scuze” de genul mi-am schimbat telefonul/mi-a mancat catelul tema … ar fi bulshit si de 2 lei.
Orice alt gest de contact „cu manta” – sms/whapp/FB Mess – poate fi intepretat ca o chesite ciudata/evaziva.
Bine, oricare dintre personaje ai (putea) fi, trebuie sa te adaptezi din mers si in functie de reactia celuilalt.
Dar, daca nu a fost cearta/despartire urata sau cu polite de platit, pana la urma ar trebui sa fie OK, asa cum ai zis, a intervenit „viata” si nu e ca si cum doar unul e „vinovat” pentru luatul pe carari diferite.
Telefon, clar. Chiar azi trebuie sa vorbesc cu o persoana cu care nu am mai vorbit de vreo 10 ani. Nu pot sa-i dau mesaj, sms sau pe whatsapp, sa-i reamintesc cine sunt si ce vreau. E total nepotrivit, dupa mine.
De obicei, la persoanele cu care vorbesc relativ frecvent, dau un mesaj inainte gen daca pot deranja.
Dar in cazul tau si al meu, de azi, nu merge.
De curand am fost de partea cealalta a apelului, am fost sunata de un fost coleg de la un job pe care il terminasem in 2010! A fost surprins ca inca mai aveam numarul lui de telefon in memorie si avea la randul lui nevoie de cateva numere de telefon ale fostilor colegi. Cei de care fusese el apropiat, din pacate au murit. Dupa ce a trecut peste surpriza ca il recunosc si am numarul lui, mi-a cerut scuze ca ma deranjeaza dupa atata timp si mi-a spus ce are nevoie si daca pot sa il ajut.
Am avut informatiile de care avea nevoie si gata. Dar nu am dost prieteni, doar colegi care ne-am respectat si ne-am ajutat reciproc.
Comentariu beton!31
Eu as suna. Mi se intampla sa sun oameni cu care nu am mai vorbit de mult, pentru ca pur si simplu asa a fost sa fie, fara ceva negativ intre noi. Majoritatea sunt placut surprinsi si merita efortul. As suna, i-as spune de ce sun si poate asta ar fi chiar o ocazie sa reluam legatura.
Sa inteleg ca vrei sa-l suni pe Macron si numai Putin are numarul?
Comentariu beton!30
Ok. Pentru că văd că cei mai mulți gândiți exact ca mine, o să risipesc misterul.
Eu am fost cel care se afla în posesia numărului de telefon. Prin urmare eu am fost apelat de fostul prieten cu care nu mai avusesem contact de 8 ani. Cum? Mi-a dat un mesaj pe mesageria Facebook care suna exact așa:
Dă-mi și mie numărul de telefon al lui X.
Atât. Fără măcar un „Coaie, ce mai faci? Ești ok? Că nu mai știu nimic de tine”. Era suficient, n-aș fi avut nevoie de mai mult, deși, așa cum mulți ați spus, aș fi preferat să mă sune. Oricum mesajul i l-am văzut din pură întâmplare pen că nu suntem prieteni pe Facebook și s-a dus în „others”.
Am rămas cu un gust amar. Ceea ce i-am și zis când i-am dat numărul de telefon de care avea nevoie.
Mi-a răspuns simplu și concis: „plm…”
E neam prost ! Treaca de la tine ca l-ai ajutat,lasa,sa fie primit !Oameni si mai putin oameni.
Comentariu beton!16
Două bile albe la băiatu’!
E nuanţată treaba. Eu nu aş fi scris aşa. Şi în niciun caz mesaj pe fb dacă nu suntem prieteni acolo. Ci whatsapp sau sms.
Iar mesajul ar fi sunat altfel. Nu ,,dă-mi nr. lui x” şi atât.
Bună, X. Sunt Cutăreasca. Ce mai faci? Când eşti liberă să vorbim? Mi-ar trebui nr. de telefon al lui Y, dacă îl mai ai. Aştept un semn.
Ceva de genul. Adică un mesaj introductiv către o eventuală convorbire, daca persoana cealaltă are timp de așa ceva.
Comentariu beton!24
E perfect. Azi s-a incheiat un capitol. Daca aveai vreun regret ca s-a rupt aceasta legatura (pentru ca se intampla uneori ca viata sa te indeparteze de unii oameni, dar sa ai un usor regret si sa te invinovatesti ca nu ai facut ceva in privinta asta), cred ca acum s-a demonstrat clar ca a fost cel mai bine asa.
Gustul amar in cazul asta e normal, dar schimba-l repede cu o cafea buna, ca nu merita sa mai pierzi nici un minut gandindu-te la asemenea persoana (desi o vei face probabil #saggitarius obsessing mode :)) )
Eu am avut nevoie de telefonul unui fost sef de-al meu cu care lucrasem in Abu Dhabi in urmă cu 10 ani. După terminarea proiectului toată lumea a plecat in cele patru puncte cardinale. Din trupa de atunci nu aveam decât adresa de email a fostului coleg de cameră/cabină, ( am stat în aceeași cabină 1.5 ani pe o barjă in Golful Persic). Acum eu eram in Oman iar amicul meu in Africa de Sud si nu am mai vorbit de la terminarea acelui proiect. I-am dat email după 7-8 ani cu salut ce mai faci dă-mi și mie nr lui cutare. Mi l-a dat i-am mulțumit si apoi iar nu am mai comunicat vreo 4 ani, după care ne-am reîntâlnit în Qatar, la Doha, de data asta cazare la hotel frumos civilizat. Când ne-am cunoscut eu eram sosit la munca de pregătire pe mal in Abu Dhabi de 2 luni. A intrat in birou la mine cu un rucsac de vreo 35-40 de kg, l-a pus jos si eu l-am întrebat :cum ai călătorit ( stiam că tre să vină si de unde) si cum te simți? si el a zis : like shit, dazzed and confused. Si eu i-am răspuns : aha Led Zeppelin, si ne-am împrietenit pe loc. Apoi iar l-am sunat hodoronc-tronc după o pauză de 5 ani pentru o chestie de settări la laptop si mi-a indicat ce sa fac prin telefon. Eu eram in Iran iar el in Kuwait si l-am sunat pe nr lui din Africa de sud, iar eu sunam de pe VPN .
Comentariu beton!22
„Dă-mi și mie numărul de telefon al lui X” – un astfel de mesaj poti sa il dai cuiva cu care esti totusi in comunicare cat de cat, adica v-ati auzit macar o data in ultimile luni.
Puteai sa te gandesti ca a facut o gafa, ca era grabit si nu si-a dat seama… dar replica lui a inlaturat orice indoiala.
Macar si-a intarit pozitia de „fost”
Eram sigur.
Anticipasem ca tu erai detinatorul nrului de telefon al unui amic.
Eu clar as fi sunat si daca nu raspundeai,ca na fiecare e ocupat,as fi lasat mesaj posibil in mai multe feluri/locuri daaaaaar sigur mesajul nu ar fi sunay asa.
In alta ordine de idei observ mai sus ca si persoane cu un IQ peste medie pot citi un text si sa nu il inteleaga din difereite motive asa ca propun sa o lasam mai lin cu etichetarile….propunere pt lume in general.
Stai, deci tu i-ai dat totuși numărul de telefon de care avea nevoie? Fratemeleu, dacă mă aborda pe mine așa cineva singura întrebare pe care i-o puneam, tot prin mesageria Fb, ar fi fost: „cine, plm, ești, că nu te cunosc?” 🤣
Normal că i-am dat. Am mâncat cândva din aceeași farfurie.
Boss, eu ignor astfel de mesaje.
Pun mâna pe telefon, formez numărul persoanei și după ce răspunde îl/o întreb ce-a mai făcut să îmi dau seama dacă e ok și în funcție de răspuns dezvolt sau nu subiectul preocupărilor, după care îi spun ”Auzi știi de ce te-am sunat de fapt?” și înșir motivul cu o mică explicație pentru ce îmi trebuie acea informație. Toate persoanele din viața mea cu care chiar dacă vorbesc rar sunt oarecum genul meu și ajută la nevoie cum pot fără să se aștepte la nimic în schimb.
Cred că nimănui nu-i place să fie în postura cuiva la care se apelează în special/doar la nevoie. Sau a celui care oferă mai mult decât primește. Dar cumva, cu viața, mi-am dat seama că nu poate exista cu adevărat egalitate din acest punct de vedere între doi oameni, decât în foarte puține cazuri. Aș pune mâna pe telefon și aș suna. Probabil aș spune și că știu că e de rahat să sun după atâta timp cu o nevoie și că sper ca persoana respectivă să fie the bigger person și să mă ajute.
Iar dacă aș fi în postura celui sunat, aș ajuta fără niciun fel de pretenție. Și m-aș uita în sus la ceruri și aș susura „o bilă albă la fata, da?” Bine, a nu se înțelege că aș ajuta indiferent în ce ar consta ajutorul. Sunt câteva secunde din viața mea pe care le cheltui ca să trimit cuiva un număr de telefon. E ok. Aș face asta și pentru un străin/o străină, darămite pentru cineva cunoscut/ă.
Comentariu beton!16
„Cred că nimănui nu-i place să fie în postura cuiva la care se apelează în special/doar la nevoie.”
Dar cu unele persoane ești chiar în genul ăsta de relație. Doar că trebuie să fii conștient de asta și să îți ajustezi așteptările.
Uite eu am o mulțime de relații colegiale și de colaborare și nu mă deranjează cu absolut nimic să mă sune omul când are nevoie de ajutor. Nu vreau să ne promitem în van că ieșim la sucuri și cafele că niciunul dintre noi nu vrea asta de fapt, nici să stăm jumătate de oră la telefon să vorbim banalități pentru niște informații de 5 minute.
Da poate-s eu mai antisocială.
Prietenii sunt prieteni, dar și cu ei – dacă ne-am răcit relațiile, le-am răcit și asta e, nu stau să sufăr sau să-mi bat capul că „ăsta sună numai când are nevoie”.
Doar că aici era vorba despre „cândva erați apropiați”. Pentru mine asta se traduce că, acum mai bine de 8 ani, între noi nu era doar o relație de colegialitate sau colaborare. Chiar și după 8 ani de zero interacțiune eu una aș prefera să nu devenim colegi sau colaboratori. Sigur că pot să o fac, să mă recalibrez&all, am și făcut-o de câteva ori, doar că mi s-a părut că oamenii se cam supără.
chiar mi s-a intamplat.
eram prietena cu nevasta-sa, si inca mai sunt. dar mutandu-te in alt oras, relatiile se mai racesc, fara vreo vina la mijloc, c-asa-i viata. totusi cu ea mai vorbisem, chiar ne-am mai si intalnit.
doar ca ei divortasera si-acum aveam nevoie de un mic ajutor de la el.
l-am sunat cu speranta, omul a fost ok, m-a ajutat cat a putut. ca n-am reusit eu sa fructific ajutorul de la el, asta-i partea a doua.
whatsapp clar. si omul imi raspunde cand are chef/poate. nu il sun asa tam-nesam ca salbaticii, ca nu suntem in 1994. si nu e taica-miu, sa il pot trezi si din somn.
Sun, clar! Scopul este sa rezolv problema, sa obțin informația de care am nevoie, în niciun caz nu ma fofilez trimitand un sms. De altfel în general nu trimit sms-uri decât ca răspuns la alte sms-uri sau când sunt în vreo sedința și nu pot răspunde la telefon. Discut ca și cum nu ar fi trecut atâția ani, ii spun fără ezitare ce doresc, îmi exprim uimirea ca au trecut atâția ani de parca ar fi fost ieri și ii propun sa ne vedem cât mai curând, sa recuperam timpul pierdut. Nu are niciun sens sa discut banalități jumătate de ora și să-i spun într-un final ce doresc, de fapt. Eu, una, nu suport genul asta de abordare, iar atunci când mi se întâmplă mie, ma prind din prima și o retez scurt.
Am fost in situatia de a avea nevoie de un nr de tel exact de la o persoana cu care nu mai vorbisem de peste 10 ani. Am fost in relatii foarte apropiate vreo 4 ani pana cand viata ne-a dus pe drumuri separate. Am sunat direct (nu eram certati, nu am avut nimic de impartit) si mi-a raspuns din prima. Am intrebat de sanatate, am cerut info, ne-am râs vreo doua minute si ne-am salutat la fel de cordial ca la inceput.
Comentariu beton!13
Eu aș suna persoana, aș întreba cum mai este, ce mai face și aș cere numărul de care aș avea nevoie. Dacă nu răspunde la telefon, aș lăsa un mesaj pe Whatsapp în care explic cine sunt și de ce îi scriu după atâta vreme. Dacă nici la mesaj nu aș primi un răspuns (poate și-a schimbat numărul de telefon între timp) și am foarte mare nevoie de această informație, aș scrie un mail.
Nu m-ar deranja să fiu contactată de persoane cu care am fost cândva în relații bune pentru obținerea unei informații.
M-am găsit chiar săptămâna trecută în situația asta…
Am pus mâna pe instagram deoarece nu aveam numarul de telefon ar respectivului și i-am scris… salut, ce mai faci bla bla bla si ca îl contactez deoarece vreau și eu numarul de telefon al altui respectiv …
Dacă aveam numărul de telefon îl sunam direct… deoarece prin mesagerie mi se pare cam impersonal.
Știu ce spui, că este nașpa, dar până la urmă… asta este, nu ați mai vorbit dintr-un motiv sau altul … și chiar este o ocazie să o mai faceți.
Plecând strict de la premisa dată și ținând cont că telefoanele/mesajele funcționează „both ways”, aș suna. Salut, politețuri etc. Am mare nevoie de nr. lui … Știu că tu îl ai. Ajută-mă, te rog, cu chestia asta! Merci mult! Apreciez!
În funcție de cum decurge discuția, poate ne mai lungim la vorbă… sau poate nu.
Zic că e mai ok să intri direct în problemă, pe mine m-ar enerva căcaturi gen „de când vreau să te sun/ar trebui să ne vedem/bășini.
Aş contacta persoana respectivă pe whatsapp sau facebook messenger, încercând să compun un mesaj care să nu deranjeze prea tare. Mi s-a întâmplat şi în real life să trebuiască să apelez la oameni cu care nu mai interacționasem de ceva timp. Nu m-am înfipt direct în problemă, ci am scris prima dată chestii generale, amintiri plăcute, etc şi abia după ce am primit răspuns la astea am abordat chestiunea arzătoare. În general prefer să scriu mesaje, nu să dau telefon. Aşa nu deranjez şi pot să mă gândesc şi să mă răzgândesc cu privire la ce scriu, până iese optim.
Invers, şi alții m-au abordat pe mine în mod asemănător şi nu m-am supărat, chiar m-am bucurat că am mai aflat informații din viața lor şi i-am ajutat cu plăcere în ce aveau nevoie. Din punctul meu de vedere e foarte adevărată zicala aia cu prietenii cu care n-ai vorbit de ani de zile şi când reiei legătura pare că n-a trecut nicio clipă.
Anul trecut m-am aflat într-o situație similară. Trecuseră opt ani de când nu mai vorbisem cu un om cu care mă înțelegeam foarte bine, așa că fără să am nici un motiv exact, am pus mâna pe telefon și l-am sunat ca să îl întreb de sănătate. S-a bucurat.
În urmă cu mulți ani (în special în perioada facultății) aveam mulți amici și cunoscuți, cu o parte din ei având multe seri petrecute împreună. Dar, după cum s-a spus, viața a avut planuri mărețe cu noi și foarte multe legături s-au răcit.
Dar nu aș sta pe gânduri să trimit un mesaj într-o situație ca asta. La fel cum nu aș ridica din sprânceană dacă aș primi un astfel de mesaj. Și prefer mesaj pentru că, de când cu toate mijloacele de comunicare scrisă care ni s-au pus la dispoziție, am dezvoltat o anxietate în fața soneriei telefonului.
Ca să dau un exemplu de „nu ne-am vorbit de un car de ani”:
Prin 2019 (sau ’18?) am ajuns în Iași, unde aveam câțiva foști colegi de liceu cu care aș fi vrut să mă văd. Am dat mesaj fiecăruia despre care știam că e în oraș ca să îi invit la o cafea. Din păcate, din cei contactați inițial, nu era niciunul în oraș, fiind perioada concediilor. Dar așa am aflat că un alt fost coleg s-a mutat în Iași. Un coleg cu care nu mai vorbisem de când terminasem liceul (~10 ani). Dar asta nu ne-a împiedicat să bem totuși o cafea și să depănăm amintiri.
Bineînțeles, situația e un pic diferită, că e una să inviți pe cineva în oraș și alta să contactezi doar pentru că ai nevoie de persoana respectivă. Dar nu văd de ce nu.
În schimb „salut, ce mai faci, ce s-a mai schimbat în ultimii ani de când nu ne-am mai văzut?” nu doare și nu rănește. Indiferent dacă e invitație la cafea sau cerere de număr de telefon al altcuiva.
Comentariu beton!12
io nu pot răspunde obiectiv pentru că-s la sezonul IV din The Crown…
plus că-s genul care se dă peste cap pentru oricine; chiar are dreptate jumătatea mea superioară să mă certe pe tema asta da’ pur și simplu nu mă pot abține; și nu, nu-mi pare rău de nici un gest frumos pe care l-am făcut chiar dacă uneori mi s-a răspuns cu căcat în ventilator; la urma urmei am ușă la casă…
Eu l-aș suna. Și aș fi foarte sinceră. I-aș spune că am nevoie de ajutorul lui, chiar dacă nu am mai vorbit de 8 ani. Că așa e viața și asta nu înseamnă că nu m-am gândit la el.
I-as scrie. Mai intai mi-as cere scuze ca il abordez asa out of nowhere, dar ca doar el/ea ma poate ajuta si il rog sa imi dea, daca are posibilitatea cu contactul persoanei. Ii multumesc anticipat si astept reactie. Daca nu imi raspunde nu cred ca as avea tupeul sa il sun.
O zi buna sa vem cu totii!
Am sunat și am fost sunată, chiar fără nicio interacține timp de 7-8-10 ani.
Câteva formule de amabilitate (normale!) și apoi motivul apelului.
Niciun fel de inconfort din partea mea și cred că nici a celorlalți.
Comentariu beton!14
“șiiiiiiii… ce-ai mai făcut în ultimii 8 ani? Am timp! Iar la final, dă-mi și mie numărul lui Gigi – să văd: el ce a mai făcut?!”
Daca nu v.ati auzit de 8 ani, nu.i doar contribuția ta la situatia de față. Plus ca oamenii se intalnesc cu un motiv. Daca ,,relatia,, s.a consumat, nu inseamna ca ne uram ci ca putem ramane in standby fara pretentii. Nu stiu dc te simti ,,vinovat,,?! Sună si o sa vezi
Sunat la telefon. Simplu! 🙂
Opinia mea, inainte de a citi vreun comentariu:
Daca zici ca nu sunteti certati, cel mai bine este sa dai un telefon, faci un pic de conversatie (ce-ai mai facut, cum mai sunt copiii, uite cum sunt eu – practic reiei un pic relatia) apoi „uite de ce te-am sunat, poti sa imi dai nr de telefon al lui Cutare?”
Nu are rost sa te ascunzi dupa deget.
Mi s-a întâmplat în ambele direcții, și eu să am nevoie și altul să aibă nevoie de mine.
Când am avut nevoie pur și simplu am sunat, am salutat ca și cum nu am mai fi vorbit de ieri, am cerut informația și apoi am mai întrebat de sănătate, de una de alta.
Când am fost sunat, am dat omului informația, am vorbit de una, de alta, după care ne-am urat la revedere. După ce termin astfel de conversații mă bufnește râsul.
Da, nu prea îmi fac procese de conștiință cu astfel de chestii. Poate par insensibil, dar asta este!
Oo, să trăiești bossultane!
Nu pe tine voiam să te sun, ci pe Tinel.
De ce e numărul lui la tine?
Ce, ăsta e numărul tău de 15 ani?
Păi și a lui Tinel care e?
Dă-l incoace, vreau să-l sun să mă conving că e cum spui.
Dar oare se gandeste cineva daca onul cu care nu ai mai luat legatura de 8 ANI, mai are acelasi nr de telf??? Eu am schimbat vreo 2 nr in 8 ani. Ma rog..am deviat outin…ca nu asta era intrebarea. Dar eu as face asa…as da un mesaj scurt de bun simt si as riga sa imi ofere acel nr de telf….daca astia 8 ani de pauza nu au avut la baza vreun conflict iremediabil sau mai stiu eu ce, nu ar exista motive sa nu te ajute.
Eu nu mă simt obligată în niciun fel să țin legătura constant cu toate persoanele pe care le cunosc. Dacă n-am ținut legătura înseamnă că suntem doar cunoștințe, nu și prieteni. Drept pentru care n-am o problemă să sun o cunoștință să îmi dea o informație. Și invers dacă mă sună cineva, ajut cu plăcere dacă pot, fără să fie musai să ne scuzăm sau să ne justificăm că nu ne-am căutat. Nu pot să te cauți și să te vezi cu toată lumea, dar poți să încerci să ajuti.
Dar aș aborba problema mult mai politicos decât amicul tău, Acolo problema nu a fost atât că te-a contactat după nu știu câți ani că vrea ceva, ci modul complet bădăran în care a făcut-o, fără salut, fără te rog, fără un ce mai faci, toate bune bla bla.
Aia a fost problema, după părerea mea.
Daca pot ajuta o veche cunostinta cu ceva, telefon, informatie, altceva normal, o fac cu placere. Egal daca nu mai stiu de el sau ea de 8, 10, 20 de ani.
Daca ar fi sa intretin relatii formale cu toti pe care i-am cunoscut dealungul timpului si cu care am avut relatii bune atunci asta as face toata ziua, ba chiar si noaptea 🙂
La mine e simplu: nu sun, indiferent de consecinte. Daca ambii am actionat asa vreme de 8 ani, asta e, o sa continuam la fel.
As suna, as explica nevoia pe care o am si n-as impinge lucrurile mai departe, ca daca relatia aia s-a racit, e nevoie de 2 oameni sa se repare. Iar daca as fi cea sunata (s-a intamplat), as oferi informatia fara resentimente. Simple like this.
Problema e prea simpla, 8 ani e puțin. Am o prietena cu care nu am mai vorbit de 15, viața ne a dus pe cai separate. M am întâlnit cu ea întâmplător și ne am bucurat foarte tare amandoua, am vorbit că și când au trecut câteva zile. As suna, clar! Mi se pare că de la o vârstă e aiurea să suni fara motiv. Pe mine personal mă deranjează, fiecare are program strâns, cu serviciu, probleme, copii, etc, nu mai ai disponibilitate sa trancanesti cate o ora degeaba numai că sa tii legătură cu o cunoștință
Il pun pe altul care stiu ca au mai vorbit sa_l sune.
@Mihai, am sa-ti spun cum s-a intamplat o intr-o situatie foarte asemanatoare cu tatal meu: avea nevoie de niste informatii foarte importante pe care numai un fost coleg de facultate le detinea. Nu avea nici un numar de telefon al acestuia, adresa nu o mai stia, pe scurt nu mai vorbise cu respectivul de peste 20 de ani si nu mai avusese nici o legatura cu el. Fiindca era o problema de o foarte mare importanta pentru el, m-a rugat pe mine sa incerc sa gasesc orice informatie de contact despre acesta. Din putinele informatii pe care mi le-a oferit am reusit sa gasesc un numar de telefon fix care ar fi putut sa fie al sau si i l-am dat. Era numarul de telefon al fratelui respectivului coleg (care avea inca un telefon fix instalat!) si care i-a dat numarul de mobil al persoanei cautate. L-a sunat, au vorbit si au reinnoit legatura de prietenie care existase pana la terminarea facultatii si a reusit sa obtina si informatiile dorite. Si acum pastreaza relatiile, fac schimb de albume muzicale, se mai ajuta cand au nevoie de piese sau reparatii electronice (magnetofon, casetofon, aparat video). Deh, absolventi de Politehnica. Ca o curiozitate, respectivul coleg nu are vreun cont pe retele sociale, cont de email sau orice altceva pentru contact in afara de numarul de telefon mobil.
Comentariu beton!14
Nu am nici cea mai mica problema sa reiau o relatie cu un fost prieten de acolo de unde am lasat-o chiar daca asta inseamna sa ii cer ceva, in acest caz un simplu numar de telefon. Viata e ca un roman cu mai multe capitole si nu toate personajele apar in fiecare capitol 🙂
Il sun pe telefon, ma prezint (in caz ca nu mai are numarul meu) si il intrebi ce mai face.
Daca imi raspunde cu aceesi intrebare, ii raspund si cand am terminat de povestit il intreb daca ma poate ajuta cu o informatie.
Probabil imi va raspunde afirmativ (ca n-are avea nici un motiv sa zica nu, mai ales ca am fost prieteni buni) si eventual ii zic ca poate ne vedem la vreo bere.
Daca o scalda, o las si eu scaldata si aia e.
Daca accepta, ne vedem si la o bere si depanam amintiri.
Faptul la care faci referire mi- a adus aminte de o întâmplare de acum câțiva ani: am terminat- o cu o tipă care este expert contabil. După vreo 2 ani și jumătate de când ne- am despărțit, aveam mare nevoie de o informație pe care doar un contabil mi- o putea da. Prin urmare, i-am dat un mesaj, cu scuzele de rigoare pentru deranj, și i-am spus ca am nevoie de o informație, dacă poate să mi- o dea. În nici 5 minute m-a sunat și am aflat tot ce mă interesa.
P. S: i-am rămas dator.
Eu aș trimite mesaj pe Facebook messenger, dacă nu arde. Daca nu răspunde în 2 zile, aș suna. Mi-ar fi ciudat să sun așa o persoana doar pentru o nevoie, dar dacă nu se poate altfel o fac și gata.
1. Daca ai numarul de telefon, suni si intrebi persoana in cauza daca este disponibila pentru un job/client ( trebuie sa-i stii skill-urile )
2. Te potolesti si incerci cu un alt apel depre ce te intereseaza, in alta zi ( incerci sa creezi o legatura, progresiv )
Ps: daca nu ai latura’ de vanzator, nu functioneaza. Nu cu ‘ciudatii’ ( fara agesiune/disperare/etc )
Ha, am revenit. A fost mai usor de cat am crezut. Am sunat si mi-a raspuns ca si cum nu ne-am fi auzit de ieri. Iar eu de doua zile eram fiert ca trebuie sa sun. Discutie de maxim 2 minute la telefon, intalnire direct luni. Me happy!
Daca nu a fost vreo discutie nasoala inainte si relatia a fost pur si simplu interupta atunci sun fara probleme. De ce as fi doar eu vinovat? Si el e la fel de vinovat nu? Deci nu ar avea motiv de suparare. O discutie lunga despre ce s-a-ntamplat intre timp ar dezgheta apele si gata..
Astazi, au trecut 10 minute de la incheierea apelului pe mess, am primit un mesaj pe mess de la o cunostinta, am fost vecine si nu am mai vorbit de cel putin 30 de ani. Trebuie sa precizez ca nu am fost niciodata prietene la catarama, nici macar prietene, dar suntem pe facebook.
Dupa ce am trecut peste mirarea initiala vazand ca am mesaj de la ea, am raspuns politicos si cat mai explicit am putut, in scris… Erau multe de lamurit asa ca dupa cel de-al treilea mesaj trimis de mine, am fost sunata… „e mai simplu sa vorbim” , spuse ea. Asa ca, am vorbit vreo 20 de minute, ca nu am putut sa inchid imediat. Mie mi s-a parut deranjant si plin de tupeu… si ca sa nu existe intrebari: am fost cautata deoarece fusesem etichetata la un moment dat la o scoala din Bucuresti si se apropie perioada de inscriere la clasa pregatitoare. Deranjant? Da
@Cina, Ștergeți repede mesajul acesta, vă rog eu, că vede @Anduța și nu e de bine… 🙉
Am crezut că ai numărul privat al lui Vladimir și de aia a apelat la tine disperat după 8 ani și că nu mai avea timp de politețuri că trebuia să-i zică nebunului să se oprească 🙂
Este cam de porc ca după niște ani să contactezi un fost amic să-i ceri ceva fără să-l întrebi măcar dacă e bine sau ce naiba mai face. plm
Suni, pur şi simplu. Orice reproş, după opt ani de tăcere reciprocă, e de fapt un bumerang. Aşa că, suni şi întrebi.
Din ce ai scris, eu am inteles ca la tine s a apelat. Oricum ar fi, in conditiile date, nu as fi apelat la acea persoana. Pt ca, sigur, inceputul e fals, ce mai faci, cum o duci, pt ca apoi, sa spui: mai, auzi, am nevoie de ajutorul tau…. E o situatie penibila.
Dau telefon și îi spun sincer ce și cum.
,,- În ciuda faptului că nu am vorbit de un car de vreme, în primul rând te salut și apoi te rog să….. „
Până la urmă îi dai un telefon. Viața se întâmplă, iar faptul că nu ați fost in legătură, e la ambele capete. Tu nu ai pus mâna pe telefon, dar putea s-o pună persoana respectivă. Mă bag și eu în seamă, cu speranța că sunt pe subiect; am citit cam in grabă și pe diagonală, dar am înțeles că nu despre mijloacele de contact ai dileme, ci despre situația în sine, care ți se pare puțin spinoasă sau jenantă. De asta spun că, telefonul se ridică din ambele părți.
– Alo, Mihai !?
– NU! Mihaela🤐 🤪
Am făcut cuiva faza asta, firește … adaptată prenumelui meu și alături de tradiționala urare matematică cu 3,14 🤣🤣🤣 It was fun … for me 😈
Eu aș pune-o pe nevastă-mea să sune 😂😂
La urma urmei in biserică ne-am promis “si la bine și la greu” 😂😂
PS: glumesc. Aș suna, clar. Cu niște glumițe (dacă e băiat) sau cu niște intrebări despre familie, job, cunoscuți dacă e fată.
Clar sun, trimit sms, răvaș sau orice e nevoie.
Caz concret, oi fi eu nesimțită sau nu, tatăl meu în spital covid la Constanța. Nu cunoșteam pe nimeni în Constanța. Mi-am amintit ca cunoscut un doctor la un eveniment, doar am schimbat câteva cuvinte, gen bună/bună, mi-a făcut plăcere..
Am luat legătura cu prietenul comun, cu care nici cu el nu mai vorbisem de la evenimentul respectiv…și am aflat informații despre tatăl meu.
Fac asta pentru ca și dacă cineva m-ar contacta pe mine nu m-aș ofusca.
This is me.
Mesaj că sa anunț persoana că vreau sa o sun, apoi la telefon după conversația de început ii zic de am nevoie de ea. sa fiu persoana care deține informația căutata, as prefera sa mi fie spuse clare intențiile, fara vrăjeală, mai ales că după atata timp clar nu te a lovit brusc dorul de mine 🙂.