Am visat acum spre dimineață (știu exact când, pentru că s-a întâmplat după ce-am fost să fac pipi) că eram la Poștă unde doamna de la ghișeu trebuia să-mi elibereze nu știu ce dosar. Nu înțeleg de ce aveam nevoie de un dosar de la Poștă, dar când visez nu-mi pun întrebări din astea.

Revenind, doamna trebuia să-mi elibereze dosarul ăla și se tot codea p-acolo, se mișca greu, îl mai căuta, nu-l găsea, știți voi, exact cum fac funcționarii când vor șpagă. Doar că eu nu mă prindeam și așteptam cuminte dosarul. Până la urmă, după ce a ridicat femeia din umeri a treia oară, semn că nu-l găsește neam, în sfârșit mi-am dat și eu seama ce vrea.

M-am uitat în portofel și de-zas-tru, aveam doar cinșpe lei mari și lați. O hârtie de zece și una de cinci. Măcar să fi avut dracului trei de cinci, că păreau mai mulți. Nfine, roșu la față, scot ăia cinșpe lei și-i pun delicat în fața doamnei, pe catastiful ăla prin care tot căuta. Bănene, n-aveți idee cum s-a luminat la față și cum a apărut dosarul meu dintr-o dată ca din pământ.

Și știu că mi s-a făcut rușine acolo, în vis, că mă gândeam „doamne, ce salarii de căcat trebuie să aibă ăștia de la Poștă dacă femeia asta s-a bucurat la cinșpe lei ca la a doua venire a lui Iisus”. Eram atât de jenat de ăia cinșpe lei pe care-i dădusem, că după ce-am luat dosarul am plecat hotărât să găsesc un bancomat, sa scot niște cash și să mă întorc la ea să-i mai dau măcar 20 de lei. Doar așa, ca să nu mă mai simt eu prost pentru salariile mici de la Poștă.

După care, exact pe când ieșeam, abia deschisesem ușa oficiului poștal, mi-am adus aminte de doctorul șpăgar de la Brașov și, în loc să mă duc la bancomat, m-am trezit. Dar oricum nu mă mai duceam.

Acu’, ce voiam să vă întreb, știe cineva dacă ăștia de la Poștă au salarii mari sau nu? Că parcă mă încearcă în continuare niște ușoare mustrări de conștiință că nu m-am mai întors la doamna.

sursa foto: freepik.com