4,806 cititori

Când ai dat ultima oară șpagă?

Am tot văzut pe-aici discuții referitoare la șpăgi și la, din păcate, necesitatea lor în România zilelor noastre.

Discuții în urma cărora am stat și m-am gândit o grămadă, dar jur că nu reușesc să-mi amintesc când am dat ultima oară șpagă. Serios, nu am nicio amintire recentă despre cum aș fi dat cuiva bani sau vreo “atenție” ca să mă ajute cu ceva.

Poliția nu m-a mai oprit de nu mai țin minte când și oricum nici nu cred c-aș mai avea curajul să le-o servesc pe-aia cu „hai să ne înțelegem” sau să le bag niște bani în certificatul de înmatriculare (chestie care ar fi de domeniul fantasticului, având în vedere că în majoritatea timpului nu am cash la mine).

În spital, din fericire, n-am fost nevoit să calc, pe la administrația financiară sau pe unde se mai practică acest străvechi obicei, la fel, n-am mai ajuns recent. Continuarea

4,986 cititori

Dar șpagă pentru nimic dați?

Eram în Italia și tocmai alimentasem la o benzinărie.  În virtutea obişnuinţei, mi-am zis să-i las şi eu un bacşis băiatului care-mi ştersese geamurile. Băejnebun, mi-a pocnit ăla una peste mâna cu care-i întinsesem banii, de-au zburat mintenaș în toate părţile. După care a mai început și să urle și să facă circ, de se uita lumea la mine ca la urs.

Ăla a fost momentul în care am regretat din toată inima că n-am ştiut cum se spune în italiană: “Boss, las-o-n plm de treabă că n-am omorât-o pe doamna mă-ta, doar am vrut să-ţi las nişte bani”. Din păcate, cunoştinţele mele în limba lui Dante abia mi-au permis să-i urlu un “vaffanculo mascalzone”, da’ parcă nu eram satisfăcut pe deplin. Continuarea

5,146 cititori

Lăsați șpagă la ospătari?

În anul ăsta care tocmai se duse, am tot umblat prin cârciumile din București și din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, în general. Mi-am zis că e mai eficient așa decât să dau iama prin hypermarket-uri, după care s-arunc o grămadă de mâncare. Știți cum e, mereu cumperi mai multă mâncare decât ai nevoie. Pe când la cârciumă e mai simplu, ai comandat, ai halit, ai plecat în treaba ta. Unde mai pui că nici nu mai trebuie să stai să gătești.

Continuarea

2,147 cititori

Gata, avem de toate!

În ţara asta, unde arestul DNA-ului nu este plin de foşti miniştri şi alte soiuri de guvernanţi şi demnitari;

În ţara asta, unde nimeni, niciodată, nu dă şpagă la doctor, la poliţie, la controlori, la naş, la portari, la paznici şi la funcţionari;

În ţara asta, unde nu te umileşti în faţa aceloraşi funcţionari publici;

În ţara asta, în care n-au murit 60 de tineri în urma unui incendiu provocat de mită, lăcomie, prostie şi incompetenţă;

Continuarea

3,096 cititori

Politicienii români şi Dumnezeu

Zilele acestea am ajuns la concluzia că băieţii ăştia, care ne-au condus sau ne conduc vremelnic ţara, au o relatie specială cu ăl de sus. Sau, cel puţin, aşa cred ei. Am avut revelaţia când l-am auzit pe domn’ primar arestat al Capitalei, Sorin Oprescu, jurând că “el n-a cerut nimănui, niciodată, şpagă”. Desigur, el a luat, dar doar pentru simplul motiv că i s-a oferit, deci a putut să jure liniştit că n-a cerut nimănui. Continuarea

1,799 cititori

Promisiunea facuta, datorie curata

Ce poti face intr-o miercuri seara (unspe noaptea, ca sa fim mai exacti) cand ti se face extrem de foame (desi nu mai voiai sa mananci dupa ora 19.00), deschizi frigiderul si nu vezi nimic in afara de un bax de bere si cateva legume? Daca ai ceva aptitudini de master chef, incropesti ceva din legumele alea. Daca nu ai, si mai esti si Prietenul I., pui mana pe telefon si suni la Wu-Xing. Ah, stati, ca nu e asa simplu. Inainde de toate, pui mana pe laptop si te uiti luuuung pe oferta, incercand sa te hotarasti ce anume vrei. Nu stiu cat a durat in acest caz, dar la carciuma, sunt dati cand toata lumea termina de mancat si prietenul I. inca nu s-a hotarat ce vrea. Mai consulta menu-ul si din cand in cand cheama si chelnerul pentru lamuriri suplimentare („nu te supara rosiile sunt de gradina sau de sera?”, „ai idee daca porcul avea mai mult de 16 luni?”, „prepelita nu serviti?” sau cea mai tare „se poate sa ma razgndesc, as vrea sa comand altceva?” sunt intrebari firesti intr-un local, pentru bunul meu prieten). Continuarea

2,171 cititori

Cum e cu amenzile?

Prietenul I a luat ameda pe RATB. Una suta si inca cincizeci de leuti. Un milion jumate, ca sa zic asa. Cand mi-a spus treaba asta eram adanciti rau in alta discutie si nu prea am bagat de seama. Dar cateva zile dupa, cand stateam eu si cugetam la nimic, mi-am adus aminte ca se plangea de amenda asta. Si brusc, mi-a venit sa dezvolt subiectul. Deci, care e treaba cu amenzile ratb-ului, ca eu nu prea compilez?

Adica am inteles ca lucrurile se desfasoara cam asa: vin controlorii, blocheaza cititoarele de card si pe urma ii iau pe toti la verificat. Perfect, ce se intampla din momentul asta, ma intereseaza. Pentru ca eu nu pricepeam cum de le-a dat alora datele lui, ca sa-i poata trimite amenda acasa. Ajunge controlorul la tine si iti cere „biletul sau abonamentul”. Si tu binevoiesti sa le raspunzi:

-Nu am, frate lasa-ma in pace. Continuarea