Îmi pare rău, dar eu pur și simplu nu pot să cred că această minune se va întâmpla vreodată în România: Instituţiile publice nu vor mai putea solicita documente emise de entităţi ale statului.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu doar că îmi doresc să se întâmple asta, dar aș putea spune că este unul dintre lucrurile de care România are cea mai mare nevoie. Toți avem oroare de tot ce înseamnă interacțiune cu reprezentanții birocrați ai statului român, dar, vă spun extrem de sincer că nu cred că voi prinde aplicarea acestei legi în timpul vieții mele.

Nu-mi imaginez cum s-ar putea trăi fără ca niște birocrați puturoși să te mai plimbe de la un ghișeu la altul cu săptămânile? Ce viață ar fi asta? Ce satisfacții am mai avea noi, ca cetățeni, dacă am aștepta ca instituțiile statului să-și ceară între ele, în sistem ELECTRONIC, toate hârtiile, aprobările și ștampilele? Doamne ferește, cred că iese revoluție, se strâng miile de campioni mondiali la Solitaire la Universitate cu pancarte „Jos labele de pe dosarul cu șină”.

Cum? Cum să le faci așa ceva unor oameni al căror unic scop în viață era să fie aroganți și grețoși până la infinit cu cetățeanul din banii căruia este plătit? Știți voi, doamnele și domnii ăia care se credeau mici dumnezei din spatele ghișeului unde te aplecai umil, sperând să-i prinzi în toane bune și să te ajute?

Cui mai dăm noi șpăgi pentru niște hârtii pe care ar fi obligați să ni le dea, prin fișa posturilor lor? Unde ne mai umilim, unde ne mai căciulim, unde ne mai simțim ca ultimii oameni?

Ce se va întâmpla cu „mergeți dumneavoastră la ghișeul trei” sau cu „veniți mâine, că azi am terminat programul”, dacă te apuci să-i pui la muncă? Cui rămân toți ăștia, ce se întâmplă cu viețile lor, dacă legea este adoptată în forma în care a fost propusă?

Nu, serios, aș putea să pariez o sumă imensă de bani pe faptul că, dacă legea va fi adoptată, în niciun caz nu va fi în forma asta.