Acum mai bine de o lună de zile, am dat o comandă online de niște vitamine pe un site care, teoretic, cu asta se ocupă. Gen, vinde vitamine. Am dat-o la ei pentru că era singurul loc în care le-am găsit, vitaminele astea fiind de la un brand care se comercializează în USA.

Toate bune și frumoase, mi-a venit email-ul de confirmare a comenzii, acum mai trebuiau să-mi ajungă doar vitaminele. Doar că, ce să vezi, trece o săptămână, trece și-a doua, nimic.

Până la urmă, după ce-am constatat că aproape se face luna de când mi-a venit confirmarea aia, am pus mâna pe telefon și-am sunat la vânzător. Chestie pe care n-aș fi făcut-o în ruptul capului, doar că chiar îmi doresc vitaminele alea care nu se găsesc pe toate drumurile. Amănunt care poate contează: vorbim despre o comandă în valoare de 250 de lei, nu de cinșpe lei cu transport inclus.

Bănene, și de-aici, de la telefonul ăsta,  începe partea halucinantă. Mi-a răspuns chiar doamna care se ocupă cu importul și comercializarea blestematelor ălora de vitamine.

I-am zis c-am dat o comandă, dar n-a fost nevoie să-i explic prea multe, că știa exact și ce-am comandat și cum mă numesc. Păi dacă știți, de ce nu mi le trimiteți, doamnă? A, nuuu, că nu e chiar așa de simplu, trebuie să vă întreb niște lucruri înainte să vi le trimit.

Și nu puteați să mă întrebați lucrurile alea când am făcut comanda, trebuia să treacă o lună și să vă sun tot eu?

V-am trimis un email și nu mi-ați răspuns la el, zice semi-ofuscată doamna.

Io, după o căutare scurtă în inbox: doamnă, nu mi-ați trimis niciun email.

Ea, după o căutare la fel de scurtă: hihihi, așa e, am uitat să-i dau send.

Doamnă, zic, haideți să nu mai complicăm lucrurile, dă-l naibii de email, hai să facem cum fac toți oamenii sănătoși la cap când comandă ceva online. În sensul că îmi trimiteți vitaminele, eu plătesc, dumneavoastră încasați banii, toată lumea e fericită.

Nțțț, nu merge așa. În primul rând trebuie să-mi spuneți la ce vă trebuie. Nu știu cum vă sună vouă întrebarea asta, dar singurul răspuns care mi-a trecut prin cap atunci, pe loc, a fost „să mi le bag în fund, doamnă, una câte una”. Din motive lesne de înțeles, n-am răspuns așa, i-am explicat femeii că intru la dietă (da, da, aplauze) și am nevoie de niște multivitamine care să le suplinească pe cele pe care nu mi le voi mai lua din mâncare. Dacă aveți impresia că aici s-a oprit interogatoriul ad-hoc, vă înșelați amarnic.

Ce greutate aveți acum? Vă jur că m-a întrebat asta. I-am zis ce greutate am (n-o să v-o spun, nu insistați).

Dar înălțime cât aveți? Am fost tentat să-i zic 2,20 metri doar-doar o fac să tacă.

Dar cum ați ajuns la greutatea asta? Cum să ajung, doamnă, mâncând ca un nesimțit, așa am ajuns. Aici a scos un hohot prelungit de râs. Am înțeles-o, știm cu toții c-aș fi putut să invoc niscaiva probleme cu glanda.

Ce fel de dietă o să țineți? Băi, vă jur, din când în când mă uitam la ecranul telefonului să văd dacă nu visez.

Dar știți că nu toate dietele dau rezultate, ați auzit de efectul de bumerang? Doamnă, știu tot ce se poate despre diete, vreau doar nenorocitele alea de vitamine, dacă nu vă cer imposibilul.

Voi înțelegeți ce povestesc eu aici? Dialogul ăsta nu e inventat de mine. Sau poate aveți impresia că mi-am comandat cine știe ce hapuri periculoase, sau droguri, sau antidepresive, sau mai știu eu ce. Nu, boșilor, sunt doar niște multivitamine normale, doar că nu se găsesc la noi, se importă doar din USA. Ceea ce, teoretic, face și doamna asta.

Dialogul pe subiectul diete-vitamine a mai continuat o vreme, dar nu mai țin minte tot ce m-a întrebat, că sunt și eu om am niște limite, iar întrebările veneau în rafală.

După o vreme am crezut că e gata, c-am epuizat subiectul. Dar nu, după ce s-a lămurit cum e cu dieta, de ce-mi trebuie vitamine, ce lungime am la penis și tot ce-a mai vrut dumneaei să mai știe, imediat am trecut la partea a doua a halucinantului dialog. Mai precis, a ținut să-mi explice amănunțit cum voi primi vitaminele.

Serios, mi-a explicat în amănunt tot procesul de livrare prin curier cu plată ramburs, de la momentul în care pregătește ea coletul, până când îmi ajunge curierul la ușă. Un sfert de oră pe ceas a ținut doar partea cu livrarea.

Nu-mi venea să cred că mi se întâmplă mie asta, dar, în mod ciudat, nu-mi venea nici să-i spun „femeie, bagă-ți vitaminele alea în fund și lasă-mă în durerea mea” și să închid naibii telefonul. Simțeam că dacă tot am intrat în horă, trebuie să joc până la capăt. Așa c-am răbdat cu stoicism toate cele 32 de minute ale discuției, iar la final eram mai epuizat decât după o ședință de vânzări în care ne luau șefii la rangă pe motiv că nu ne-am făcut targetul.

Într-un final, stors de puteri, i-am zis ca nu mai pot vorbi. Bine, zice doamna, atunci continuăm pe Whatsapp. Nu, nu e nicio glumă, chiar am continuat pe Whatsapp. Mă rog, nu eu, dumneaei. Eu dau doar cu seen la ce-mi trimite, dar certe e că mesajele n-au întârziat să apară, cu informații cât se poate de diversificate din lumea medicală și nu numai. Până la urmă, fiind un om slab, am cedat și i-am dat block. Plm, dorința mea de informare nu e chiar atât de mare.

Singura parte bună din toată povestea asta este că în a 32-a zi de la comandă, au venit în sfârșit vitaminele. Doar că mi-e frică sa deschid cutia și să încep să le iau. Mi-e teamă că, odată scos capacul, o să aud din interiorul cutiei o voce care-mi spune: Aveți cinci minute să stăm de vorbă despre Domnul nostru Vitamină? Sunteți sigur că vreți să faceți asta?

P.S. N-o să vă zic care e site-ul, că nu vreau să fac nici shaming, nici reclamă, nici anti-reclamă. Până la urmă, femeia n-a greșit cu nimic, dacă n-aveam chef s-o ascult puteam pur și simplu să-i spun asta și să-i închid telefonul. Dar faza în sine tot halucinantă este, mai ales pentru mine care-mi comand aproape tot exclusiv online. Nici măcar când mi-am cumpărat online mașina, n-am avut cu cei de la Renault vreo convorbire telefonică mai lungă de câteva zeci de secunde.