Am găsit această postare pe Facebook. N-o să las link către ea, pentru că nu sunt prieten cu doamna care a scris „minunăția” asta, mi-a apărut postarea în feed doar pentru că au comentat la ea oameni de la mine din listă.

Așadar, se dă următoarea postare (i-am pus eu diacritice):


Am o prietenă, nu dau nume și nu, nu sunt eu prietena, ca să n-avem vorbe. Și îmi povestește ultimul date pe care l-a avut, un domn bine, arătos, job bun, ce poate să meargă greșit, am zice? Păi poate, că domnul s-a apucat să îi spună, mândru de el, că își face cumpărăturile la Kaufland, numai seara, la 8, când e discount la unele produse. Și, pentru că lui i se părea colosal ce afacere face, îi cere și ei părerea, întrebând-o dacă și ea își face la fel cumpărăturile. A noastră, gândindu-se să nu cumva să îi scape ce gândește (boșorog scârțar) găsește soluția rapid: “păi știi, seara cumpără bătrânii amărâți, prefer să îi las pe ei să beneficieze de produsele alea.” Fin și elegant! Putea să spună că nu are timp seara, ca orice, dar nuuu, o dăm pe salvarea planetei și comunitate. 😂 A se ghici dacă domnul a mai căutat-o.

Am zis să v-o las aici pentru că este un exemplu perfect pentru dublul standard. În teorie, femeile își caută bărbați buni care să țină cu casa, care să nu spargă banii pe prostii, care să mai pună și niște bani deoparte dacă se poate. Dacă mai sunt și arătoși, cu un job bun, nouă femei din zece or să-ți spună că e partida ideală.

Dar, în practică, în trista realitate înconjurătoare, omul ăsta a fost luat la grav mișto pe motiv c-a găsit o soluție să-și cumpere mâncarea mai ieftin. Cum a spus-o p-asta cu reducerile, cum s-a transformat, printr-o ciudată metamorfoză, din „un domn bine, arătos” în „boșorog scârțar”.

În schimb, dacă arunca nonșalant pe masă niște chei de mașină puternică, își aprindea țigara cu o hârtie de 500 de lei și povestea cum sparge câteva mii de euro în fiecare weekend pe cine știe ce bălării, „mamă, peste ce bărbat adevărat, care nu se uită la bani, am dat. M-a lovit norocul, vă spun”.

Mă rog, poate exagerez, dar ce voiam să spun este că mie nu mi s-a părut absolut nimic exagerat că omul ăla a găsit o metodă să dea mai puțini bani pe mâncare și să reușească astfel să mai șunteze politica de prețuri a supermarket-urilor. Eu, dacă sunt la raft, și găsesc același produs la preț întreg și la preț redus, pe care credeți că-l aleg?

Una peste alta, îl invidiez, să știți. Dacă aș avea timpul necesar, aș face exact la fel și probabil aș scuti niște sute bune de lei în fiecare lună, doar pe mâncare, dar nu am timpul ăsta. Bravo lui, deși are un job bun (știți, la joburile bune nu prea rupi ușa la 18.00), găsește și resursele să-și cumpere mâncarea la preț redus.

Întrebați oameni care trăiesc în alte țări, dar preferabil în țări cu apă caldă, și-o să aflați cu stupoare câți dintre ei își fac cumpărăturile de mâncare, și nu numai, la reduceri sau măcar încearcă să le facă, că nici lor nu le permite mereu timpul. Și fac asta fără să fie catalogați de nimeni ca fiind „boșorogi scârțari”, dimpotrivă. Dar ăia de pe afară sunt niște fraieri cocliți care-și mănâncă de sub unghie, se știe.

Nu, boss, la noi, la Românica, e pă șmecherie și pă valuare, dacă nu vii la prima întâlnire cu aere de bombardier care nu se uită la bani, riști să fii luat de ăl mai papagal din ogradă. Bine dracului că nu i-a povestit că merge pe șosele cu viteza legală, că-l făcea femeia aia de căcat acolo, la prima întâlnire, pe motiv că merge la consum. Scârțarul naibii!