A fost prima mea iubire. Am placut-o de cand am vazut-o intaia oara. Numai ca eu eram copilandru, iar ea apartinea altuia. Dar asta nu m-a impiedicat sa ma uit cu jind dupa fundul ei. Am revazut-o multi ani mai tarziu. Apartinea altcuiva, mai imbatranise, dar se tinea tot bine. Atunci am hotarat ca trebuie sa fie a mea. Am strans din dinti, am rabdat si pana la urma am invins: a fost a mea. Nu pot sa va descriu senzatia pe care am avut-o cand am dus-o prima oara prin oras. Desi avea deja o varsta, era fasneata si inca infipta. Mie imi placea s-o „calaresc”, iar ea se lasa „calarita” cu placere. Aproape doi ani am fost nedespartiti. Ma mai lasa din cand in cand, dar apoi isi revenea si eram din nou impreuna, nedespartiti. Am pierdut-o intr-o zi de decembrie urata si friguroasa. Nu vreau sa-mi aduc aminte. Un accident oribil pe autostrada si am ramas fara ea. Am supravietuit, dar ceva din mine era iremediabil pierdut. Am si acum in ochi, silueta ei stalcita, pe zapada proaspat cazuta.
Aproape o uitasem. Rar de tot ma mai gandeam la ea, cand ma uitam pe poze vechi, in care apaream impreuna. Cand, zilele trecute, mi-a cazut sub ochi un articol pe net. M-a strafulgerat. Era ea si parca nu. M-am uitat mai bine. Semana uluitor cu ea. Era exact cea pe care o pierdusem eu, dar mai tanara si mai frumoasa. Mi-o doresc. Trebuie sa fie a mea!
Cea pe care am pierdut-o:
Cea regasita:
lol
🙂
Tare … Pun pariu ca ai uitat ca ai scapat cu viata doar pt ca nu purtai centura. Si acum mai lacrimezi cand treci pe la km 83 (sau asa ceva) pe autostrada Pitesti Bucuresti nu?
@alghenu, km 72.
Frumoasa mititica (prima) ! Te-a iubit tare mult daca s-a sacrificat pentru tine!
@carmina, sa stii ca ai dreptate. Am scapat din accidentul ala fara o zgarietura. Si m-am dat peste cap. Masina era praf.
who’s gonna ride those wild horses?
@tzucu, the bad boys. 🙂
Esti norocos! Eu am avut un Olcit care, cand mi-era lumea mai draga, ma lasa afara. Nu se mai deschideau usile si singura varianta sa ajung la volan era prin portbagaj. Distractia in trafic era cand eram imbracata in fusta….:)
@carmina, daaaaaa…asta voiam sa vad si euuuu !
Si eu inca ma mai gandesc la prima mea masina, pardon, iubire. Singura care n-am pocnit-o niciodata …
Spune Tzucu cu batista la nas, plina de muci ! 😛
OLTCIT CLUB 1982 – Tata o numea BOMBONICA. 🙂
@carmina::)))))))) sa intri in masina prin portbagaj,imbracata in fusta…priceless!Eu am fost un pic mai norocos cu Trabantul meu….cand tranteam usile,se aprindeau farurile.Si la plecare,si la coborare:)
Am cunoscut-o… ce amintiri!!! :))
@Anca, da. O stii. :)))
Am o amintire si mai tare cu Olcitul: Pleaca actualul meu sot ( prieten pe atunci) sa targuiasca ceva de piata. Dupa ce se intoarce cobor sa cumpar probabil tigari, iar el imi striga sa-i recuperez geaca de piele de pe bancheta din spate. Eu cumpar, merg in locul unde parcam de obicei masina, intru in masina ( „ametitul” o lasase deschisa) nici o geaca, in schimb un diplomat pe bancheta! Stupoare, al meu cu diplomat? Niciodata! Urc in viteza, sa ma leg de om, dar aflu ca el parcase masina dupa colt! Cobor din nou, sa verific, si un ditamai galiganu’ iese din magazinul de peste strada, se urca in masina PERSONALA si pleaca linistit. Cat de linistit ar fi fost daca ma gasea la el in masina, cautand in diplomat….?
@carmina, asta e de film!!! Tareeeeeeeeeeee. Te lua ala la omor. Hoata din Oltcit. :):):)
Poate ajungeam si la Politie ! Eventual pe la stiri….)
@carmina, si batuta si la stiri. :):):)
Eh, poate ne intelegeam cumva! Eram si eu tanara…si nelinistita…! 🙂 ( Celebra si bogata am devenit mai incolo… 😉 )
@carmina, da, da …”dupe” casatorie. :):):)
🙂