Mă uitam liniștit la știri, când m-am trezit asaltat de două taifunuri deghizate în fetițe de 10 ani, ambele cu câte o falcă-n cer și una-n pământ:

– Ai mâncat toată înghețata?

Ce-i drept, o mâncasem azi-noapte când m-a luat o poftă din aia dementă de ceva dulce și degeaba mă perpeleam sperând să adorm și să-mi treacă, că nici nu adormeam, nici nu-mi trecea. Până la urmă, mi-am zis că asta e karma mea și nu e o oră potrivită s-o înfrunt, așa că m-am dus la congelator, am scos cutia de înghețată, mi-am dat drumul la un serial și-am luat două linguri să-mi fac pofta.

După care încă două, și încă două, și tot așa, până m-am trezit că loveam cu lingura în cartonul de pe fundul cutiei. Cum vă ziceam, nu e bine să te pui cu karma, dar asta este deja o altă poveste, acum trebuia să înfrunt cele două mini-stihii.

O secundă s-au luptat binele cu răul în interiorul meu. Dar doar o secundă. După care răul i-a dat un upercut binelui și-a câștigat meciul fluierând. Știind extrem de clar că niciuna dintre ele nu ajunge până la congelator suficient de bine cât să vadă tot ce e în el, deci n-au cum să mă verifice, mi-am luat cea mai nevinovată față din repertoriu, ultragiat de o asemenea bănuială nedreaptă:

– Cine, euuu? Nici pomeneală. Înghețata e în congelator, la locul ei.

– Da? Și-atunci cutia aia goală de înghețată, din gunoi, ce e?

Nu mi s-a clintit niciun mușchi pe față. Eu cu mâna mea mototolisem cutia aia, după care tot eu am făcut-o mică-mică și-am vârât-o tocmai la fundul găleții de gunoi ca să fiu sigur. Așa c-am plusat aroganto-neștiutor:

– Ce cutie goală de înghețată din gunoi?

– Aia pe care ai ascuns-o la fundul găleții.

Bănene…