Pe lângă curățenia generală sau obiceiul stupid cu ținutul postului, mai există încă o chestie care mă scoate din minți când vine vorba despre Paști: cumpărăturile pentru a avea cele cuvenite pe sfânta masă. Mai bine zis, mă scotea.

Ani de zile am avut coșmaruri din cauza lor. Serios, gândul că trebuia să fac asta, aproape că-mi anula bucuria zilelor libere de după. Nu știu dacă ați condus zilele astea prin București ca să înțelegeți exact despre ce vorbesc. Coloană, ambuteiaje, nervi, înjurături, oameni grăbiți, haos, toate astea doar în trafic. După care în supermarket te așteaptă alte cozi, alți nervi, alte înjurături, alt haos, alți oameni grăbiți.

Iar când ai terminat cu cumpărăturile, te întorci din nou în trafic. Sublim, ce să mai, ajungi acasă cu tensiunea crescută și cu nervii făcuți franjuri, pentru ce?

Well, mă încearcă o stare de fericire vecină cu beatitudinea că nu mai sunt nevoit să fac asta. Sunt ani de zile de n-am mai călcat, înainte de Paști, în vreun magazin sau supermarket, cu lista în mână și înarmat cu munți de răbdare. Răbdare pe care n-o am, deci consumul nervos era de mii de ori mai mare. Iar anul ăsta a fost apogeul, a fost încununarea supremă: nu numai că n-am fost în vreun supermarket, dar nici măcar online n-am comandat ceva. Pe scurt, n-am făcut nici cel mai mic efort în acest sens.

Și vă garantez că n-o să murim de foame și nici n-o să sesizeze Bărbosul Suprem că în loc de cele cuvenite pentru sfânta masă de Paști, o să mâncăm ce-o să găsim prin frigider. Ba chiar, dacă mă enervez și dacă mă mai lasă un pic să respir afecțiunea asta care-mi termină zilele (despre procrastinare zic), poate comit aroganța supremă și-n noaptea de înviere trântesc o pizza a la napoletano. Sau niște paste, că și-așa am niște parmezan care zace degeaba prin frigider.

Iar inima mea cântă de fericire pe chestia asta.

Altfel, vă urează fratele vostru s-aveți sărbători mișto, cu sau fără cele cuvenite pe sfânta masă! ❤️❤️❤️