Singurul lucru care mă nedumerește profund este: când naiba au trecut toți anii ăștia?! Nu, serios, când? Parcă mai ieri furam țigări din cartușul de Kent pe care-l păstra maică-mea pentru mers la doctor și-acum împlinesc 48? Nu e corect, vă spun, nu e corect deloc.

Apropo, m-am întrebat ani de zile dacă cei la care ajungeau până la urmă țigările alea se prindeau că-s mai puține în pachet. Mai precis, câte 18, că io furam elegant doar câte două țigări din fiecare pachet, ca să nu bată la ochi. Ce? Să nu-mi spuneți că habar nu aveți despre ce vorbesc? Dezlipit cu grijă celofanul pe la fundul pachetului, dezlipit foarte elegant și hârtia, scos țigările, lipit la loc cu lipici sau cu aracet hârtia (numai fraierii lipeau cu prenadez care puțea de-ți muta nasul), lipit și celofanul la loc cu fierul de călcat. Nu? Tot nu vă sună cunoscut? Dar ce copilărie ați avut voi, frate? 😛

Nfine, revenind, în afară de faptul că lejer începe să mă panicheze că de peste doi ani vârsta mea se va scrie cu 5 în față, e bine. Trăiesc din ce-mi place să fac, sunt într-o relație mișto, tot ce-mi mai doresc este să fiu sănătos și să ieșim cu bine din pandemia asta.

Ceea ce vă dorește fratele vostru și vouă, desigur. ❤️

P.S. Mai jos puteți admira cum mă văd mini-fashionistele la minunata vârtă de 48 de ani fără o zi. Că ăsta a fost brief-ul: să mă deseneze exact cum mă văd ele pe mine, cu o zi înainte să împlinesc minunata vârstă pe care n-o mai amintesc încă o dată. Când am văzut desenele, în primă fază m-a pufnit râsul, dar mi-a servit-o Ioana din poignet, șmecherește, de-am rămas cu râsu-n epiglotă:

– Să știi că ești foarte greu de desenat, că tu arăți ca la 20 de ani.

Și-a fugit râzând.

Da’ ce nu știe ea este că nu mai avem ciocolată în casă și nici n-am de gând să iau. Ca să vedem cine râde mai bine. Muhahahaaaa.

Gata pentru azi.