Tu ce crezi despre Viscri 32?

Este prima data cand aud de slowfood.
Dar asta nu cred ca inseamna ca nu ai chelner, sau nu poti sa bei ceva pana cand vine mancarea, eventual un chelner care sa iti explice clar cat timp dureaza pana este comanda ta gata.
De unde naiba stiau cum il cheama pe cel care a facut rewiew?? Daca din rezervare, am impresia ca incalca GDPR sau cel putin o limita a bunului simt e depasita. La fel, de unde stiau unde a parcat? Oare oculta..
Omul consuma exact cat are chef, daca nu iti convine asta pune un afis cu consumatie minima obligatorie sa stim de la inceput.
De partea cealalta, sa te plangi de preturi dupa ce ai vazut meniul mi se pare stupid. Daca ti se pare scump sau nu iti permiti te ridici si pleci.
Una peste alta, parerea clientului este negativa…si este dreptul lui.
Prin raspunsul dat de catre restaurant se confirma faptul ca merita doar o stea. Puteau sa ii ceara detalii, sau si mai frumos puteau sa il invite saptamana viitoare sa vina iar si sa isi mai faca o parere…nu sa il goneasca si sa il ameninte.
Faliment rapid, si bafta celor 9 lucratori in gasirea unui nou loc de munca care sa aiba un administrator capabil, nu un patron cu apucaturi feudale.

Weekendul ăsta am fost într-un vârf de deal, în al tău județ-mamă, cu semnal slab la interneți și cu muncă de-mi tremurau degetele pe touch-screen. Când să iau și eu o pauză să văd ce mai face bula, câți Covizi mai sunt la mare, banalități de sezon… hop! peretele plin de jalea de la Viscri 32. Zeci de postări, capturi de ecran, tag-uri, laude și sudălmi, instigare la boicot, solidarizare, generalizare și tot ce-i poate oferi libertatea de exprimare unui utilizator de internet, chiar dacă știe locurile respective și oamenii, dar mai degrabă dacă NU.

Prima, prima idee crudă a fost ” 🤔 și eu aș face asta pentru puțină popularitate, ar fi win-win, mai ales că românii sunt boicotiști de fel și cred că „lasă că îi arăt eu lui 32/Pura Vida când o să mă duc doar la Pura Vida/Viscri 32” rezolvă ceva.

Apoi, intrând în măruntaiele cat-fight-ului am catalogat smiorcăiala drept lipsă de atenție de ambele părți și greșeli de perspectivă, comunicare, bun-simț, all inclusive, cum ar veni. Oricum, detaliile venite de la Maxim au fost DUPĂ ce a aruncat Viscri 32 cu rahat în review-ul monostelar, supărați foc că nu toți clienții lor sunt rasă pură de mulțumiți. E important timingul, acum noi vedem tot, dar când a reacționat 32-ul ca o fată mare, Maxim scrisese doar cele 2 rânduri pe Google, atât. Adică ce fac milioane de oameni în lumea asta, mai mult sau mai puțin anonim, fără să aștepte un shit-storm, cu tag, menționată familia etc.
Viscri 32 – Slow cooking, fast shaming.
Mi se pare ireal să pună un cârciumar pe timpul tău slow-cooking-ul lui, cu toate argumentele din spate, că doar nu se apucă să pună cloșca pe ouă când comanzi tu borș de cocoșel cu tăieței de casă, pentru care abia ai început să treieri grâul și să scoți glutenul din el. Omul făcuse rezervare, deci nu i-a sculat din visare, cu cămara goală, focul stins și pe nebăutelea, nespălatelea pe ochi
Orice concept de fript mielu’ 8 ore ai avea, îl anunți pe amărâtul ăla care-ți calca pragul cu intenția SĂ MĂNÂNCE AZI, mai ales că-l vezi și cu 2 copii, că sigur nu intră nimeni într-un restaurant pentru că simte că o să i se facă foame peste vreo 3 ore. Dacă e așa, se întoarce la București și își ia o șaorma și a încheiat dramoleta. Să ți se ia comanda după 40 de minute nu are treabă cu gătitul încet, ci cu serviciul pe care l-a evaluat Maxim ca slab. Recunosc, eu în 10 minute mă ridic și mă duc să-mi cumpăr biscuiți, indiferent în ce țară sunt, dacă nu se uită careva spre mine. Până acum doar grecii m-au întors înapoi și mi-au adus un aperitiv pe care nu l-am regăsit pe notă și nici nu l-am primit la următoarele mese acolo (deci nu era obiceiul casei, ci scuza lor).

N-am înțeles câte kile de mâncare a comandat clientul și de ce era porția prea mică sau prea mare, cert e că l-a făcut zgârcit și nesătul, că a luat un meniu la 4 persoane, iar eu știu din poze că Maxim are copii mici, mai de biberon așa, deci oricât ar fi vrut domnu’ 32 să împartă la 4, s-a cam făcut de râs cu argumentul ăsta matematic și nici un meniu de 110 lei pe cap de toddler nu era normal să fi luat, indiferent de ce calcule își fac acum deținătorii de astfel de locuri. Un copil până în doi ani linge o lingură de piure, din care jumătate și-o pune în cap.
Plus că atunci când nu știi locul, comanzi mai cu măsură, nu iei 3 viței de lapte din start, să-i „guști”. Nu cred că banii ar fi fost o problemă pentru client, i-am citit povestea (ce mă arunc eu cu presupuneri total aiurea, bine că nu-s cârciumar), dacă au bani să se plimbe au și să mănânce. El n-a zis că-i scump „aoleeeo, lumeee! Ce scuuump! Am băgat la maț și e cardul gol”, ci că nu se reflectă în preț ce a primit de banii ăia… dar internetul 🙄, of, internetul. Pura Vida nu-i tocmai low range price, să nu ne mințim, deci nu știu de ce s-a bătut moneda pe preț așa.

Reclamantul are ceva circumstanțe atenuante pentru că nu e tocmai turistul de masă, rupt în bermude și plimbat numai pe la Călimănești, la un piept de pui uscat cu cartofi congelați și sos din găleată, oferind și el servicii altora și scriind despre turism, în general. Poate de asta i-a și sărit muștarul, deși recenzia a fost blândă, scurtă, fără iz de război.

La prețuri e sensibilă treaba.
Eu am foarte multe locuri în care nu merg din principiu, deși mi-aș permite din când în când, pentru că nu concep să dau 35 de lei pe o omletă și 25 pe o zamă, fie ea și de fazan (NU mă refer la meniul de la Viscri 32!). Nu mă duc și mă vait că e pentru regi, caut meniul, văd dacă ajung la sapă de lemn dacă o să vreau și apă și iau decizia, dar dacă știu că prețurile sunt mari și mâncarea mediocră spre proastă, evident că pas un review la fel, că nu-și merită banii. N-am idei din ălea fixe cu „acasă m-ar costa atât ciorba asta”, pentru că înțeleg că omul ăla mi-a creat și cadrul, nu fierbe 2 spinări roz de pui congelat cu vegeta ca să facă o supă, are salarii de plătit and shit, dar mă „selectez” eu dinainte, să nu ajungă vreun autosuficient să mă spurce pe rețele că sunt mațe-fripte, coate-goale, iar la el vin doar ăia de la Prințu’ Charles în sus și ăia de la Guerilla.

La dojana legată de parcare și să nu mai „servească” masa la ei am râs cu clăbuci și mi-am văzut de treaba mea din deal. Abordarea asta prevestea o continuare de tipul „și s-au și răhățit în scutec dracii de copchii, na!, iar nevastă-ta avea și cuticulele neîmpinse din Februarie”, iar eu episoade cu Vulpița nu vreau să mai văd, mulțumesc. CUM, măi, să răspunzi cu asta, când scrie în prezentare sau cum s-o numi aia, că ai parcare în stradă. Cum? 😂

Reacția oamenilor care au tăbărât pe ambele pagini nu e o surpriză, că nu doare pe nimeni în buricele degetelor să lase o dâră împuțită de 💩 pentru posteritate, dar unele businessuri fix așa mor, de asta e importamt să nu scrii cu dracii ăia răi călare pe tine.
„Dezinteresații” care au scris pe tot Facebook-ul că nu-i interesează sunt un subiect și o comedie în sine. 😂

Îmi pare rău pentru ambele tabere, mai ales în perioada dubioasă prin care trece turismul, dar sper să învețe și alții din asta:
„Tulai, Doamnie, am primit numa o sté! Singura noastră sté de o sté.
No, apăi cinie îi domnu’ ăsta?
Tulai, no! Arie blog pă turism, pă astea (că știau cine e după tag-ul pe care l-au pus în prima reacție), hai să băgăm nasu’ în cazul ăsta, să vedem ce s-o întâmplat cu omu’ de-o plecat și nemâncat și neparcat cum trebuié die la noi. No!”

Un review prost, încheiat cu o soluționare amiabilă făcea de un post bun pe blogul reclamantului și câștigau ambele tabere, dar 32-ul „nooo, păi, ia și mâncă tu cu familia ta în altă parte. Huo! Că ai și copii urâți!” kind of reaction.

Abia aștept să văd ce scrii. Mai bine faci un edit decât prin comentarii, presimt că vor fi multe.

Oricum ar fi fost clientul – nu gasesc comentariul original, dar din ce am citit deduc ca ce i-a suparat a fost ratingul, nu un comentariu cu insulte etc – raspunsul lor m-a facut sa nu vreau sa calc vreodata pe acolo.
Oricum ar fi, tu ca prestator de servicii nu il faci pe client de rusine in public, nu ii spui sa nu mai calce vreodata pe acolo.
Scopul acestui rating e sa intelegi ce nu e ok la tine si sa incerci sa devii mai bun.
Raspunsul e arogant, ironic, se cred miezul, par genul care putin probabil sa te faca sa te simti bine. Probabil aia care isi dau silinta doar daca pari cu bani, altfel te vor trata ca pe saracu’ ala care ii incurca…
Un contra exemplu personal de prin 2007, cand nu era atata frasuiala pe net
Am comandat la birou niste sandvisuri din alea tringhiulare, la cutie, stiti genul. Am gasit o furnica moarta intr-unul. Am facut reclamatie la protectia consumatorului. M-au sunat de la firma sa isi ceara scuze, sa imi spuna ca a fost ceva punctual, au luat masuri etc. Au insistat sa imi trimita un pachet, am refuzat zicand ca scopul meu nu a fost sa obtin mancare gratis. A doua zi s-a prezentat cineva oricum cu un sac plin cu sandvisuri.
Ideea e ca au avut o reactie civilizata, interesata de opinia clientului etc, nu m-au bestelit, nu m-au luat peste picior.
Asa mi se pare ca ar trebui sa se comporte un comerciant

Tudor (cel cu review-ul de la care a pornit toata discutia) a pus un nou comentariu la review-urile de pe google, comentariu care mi se pare ca face un bun rezumat al situatiei:
„Din păcate nu mi-a cerut nimeni un feedback direct, nici în timpul experienței mai puțin bune, nici după ce ați văzut reviewul meu. Ați preferat public shaming, lucru și imoral și ilegal. Ar trebui sa vă acționez în instanță,dar cred că v-ați făcut suficient rău singuri. Îmi pare rău că ați preferata sa acționați așa, în loc să dialogați cu mine, client. Poate reviewul a fost prea dur, dar experiența nu a fost mai mult de 2 stele din 5.
Am avut rezervare, am așteptat cuminți, am ajuns la masă, am stat 40 de minute pentru a ne fi luată comanda.
A venit aperitivul care a fost lipsit de prospețime sau de ceva deosebit după mai bine de o oră. Am cerut măcar ceapă sa mai salveze din lipsa de inspirație a ingredientelor.
În Bucovina, de exemplu, preparatele mâncate la 3 restaurante diferite au fost super proaspete. Le-am dat reviewuri maxime, puteți verifica.
Farfuria de supă a venit pe jumătate goală, după alte 50 de minute.
În fine, după ce eram la mijlocul mesei am fost anunțați ca nu mai există felul principal comandat. Am zis ok, ne adaptăm, am luat cu totul altceva, respectiv păstăi. Nu poți sa ceri 40 de lei pe 150 de grame (maxim) de păstăi gătite. Desertul a fost complet mediocru.
Aceasta e părerea mea subiectivă de client. Ne-am dorit să avem o experiență bună și mi-aș fi dorit să revenim să aflăm că anumite lucruri s-au îndreptat.
Am aflat ca proprietarii businessului nu erau în acea zi acolo, probabil de asta și serviciile și porțiile nu erau la nivelul cum ar fi fost în alte ocazii.
Familia noastră numeroasă e formată din mine, soția mea de 48 de kg și doua fete de 1 an și 7 luni care își mănâncă mâncarea lor de obicei. Am parcat camperul nostru vizavi, în afara carosabilului, nu era niciun semn cu oprirea interzisă, erau și alte mașini parcate, nu incomoda pe nimeni, era extrem de cald să parcăm undeva foarte departe și să venim în brațe cu fetițele noastre. A fost prima noastră vizită în Viscri.
Îmi pare sincer rău de această situație, dar mai ales de cum ați ales să ne umiliți în public. Faptul că ați cerut oamenilor sa lase reviewuri negative paginilor noastre și au și făcut-o, este de necomentat. Mi-ar fi plăcut să văd cel mai mic zâmbet, autentic de sătean, al vreunuia din angajați. În cele 2 ore și jumătate nu a fost cazul. Vă înțeleg perfect dezămăgirea să cițiți un review mai puțin favorabil, dar orice client merită respectul propriei păreri. Eu aș încerca să fac lucrurile mai bine data următoare și să transform un client nemulțumit într-un prieten”

O furtuna intr-un pahar cu apa!
Vara trecută in Milano am dat un review prost unei cazări Airbnb. Dar nu am avut nici o problema cu proprietarii sa ma bălăcărească.
Strict de subiect, review-ul tipului a fost simplu și scurt. Faza cu “small portions” și “expensive” nu își aveau rostul atâta timp cât a avut Meniul in mâna. Daca te-ai dus la Viscri, ești pe Champs Elysees. Dar chestia cu așteptarea este de neacceptat. Nu conteaza ce gatesti, este mult prea mult sa dureze 2.5 ore un pranz (din care cel mai mult a fost asteptarea).
Răspunsul patronilor, o chestie incalificabila. Dar nu ma mira faptul, pentru ca chiar cunosc niște patroni din Viscri. Ăstora după ce a început sa le meargă business-ul au inceput sa se creada “mijlocul din Kurtos “!