Spre sfârșitul vieții, taică-meu a reușit să-și cumpere un Renault Clio nou. A fost visul lui de-o viață și până la urmă, cu economii la sânge, cu vândut la piață ce mai producea el pe la țară, cu sacrificii destul de mari, a reușit să și-l îndeplinească. Cred că ziua aia când s-a dus la dealerul Renault din Vâlcea să-și ia mașina nouă a fost una dintre cele mai fericite din viața lui.

Toate bune și frumoase, doar că degeaba s-a văzut cu asta nouă în fața blocului, că tot vechea lui mașină a rămas calul de bătaie. Că doar nu era s-o folosească Clio-ul și să-l uzeze? Dăăă.

Prin urmare, toate drumurile la țară, sau la piață, sau pe unde-l mai trimitea mama, tot ce nu presupunea deplasare mai lungă de 100 de kilometri, toate erau făcute tot cu mândrețea lui de Dacie, ieșită pe poarta fabricii în gloriosul an 1978. Degeaba îl întrebai de ce naiba face asta, dacă tot și-a luat mașină nouă, că nu obțineai decât un ridicat din umeri și-un mormăit agasat din care trebuia să deduci că nu mai bine îți vezi tu de treaba ta în loc să-l întrebi mizerii d-astea?

Dar adevărul adevărat era ăla pe care vi l-am zis mai sus: omul nu voia să „uzeze” mașina nouă. Așa se explică de ce n-a apucat să facă decât vreo 9000 de kilometri cu ea, înainte să plece spre locul ăla unde pleacă la un moment dat toți părinții noștri. Și tot așa se explică că după ce s-a hotărât mama s-o vândă, a luat pe ea aproape prețul la care fusese cumpărată, că era ca nouă.

De ce-am făcut această introducere lungă? Pentru că ia ghiciți cu ce mașină mă duc eu la muncă? Cu ce mașină mă duc la cumpărături și, în general, ce mașină folosesc pentru drumurile de zi cu zi care nu depăsesc 100 de kilometri? Exact, ați ghicit, cu aia veche, că doar n-o s-o uzez p-asta nouă pe care am cumpărat-o? Dăăă.

Dar, cum ar spune orice terapeut de pe lumea asta, macar îmi conștientizez problema. Așa c-am decis să scriu aici, poate reușește cineva să mă ajute să nu devin un al doilea taică-meu.

Dragii mei, deși mă umflă o lacrimă pe la colțul ochilor când scriu asta, am decis să vând megane-ul vechi. Și tare m-aș bucura să-l dau cuiva pe care să-l mai pot întreba din când în când ce mai face, cum o mai duce. Nu el, evident, megane-ul (dacă râdeți, v-am spart).

Buuun, acestea fiind zise, o să vă las aici cam ce-ar trebui să știți despre mașina pe care o utlizez de aproape 14 ani.

Ce-aș schimba/repara la ea, dacă eu aș fi cel care o cumpără? Păi, avem așa:

➡️ Portiera din dreapta față nu se poate deschide din exterior. Dar p-asta ar trebui s-o trec la avantaje, că practic nu te poți trezi că stai și tu ca omul la semafor și, jbam, odată se deschide portiera și năvălește peste tine o blondă cu sâni imenși și glezne fine care e hotărâtă să te posede sălbatic. De-aia zic, dacă vrei musai s-o repari, înțeleg că e o chestie care se rezolvă imediat în service. Trebuie doar să ai răbdarea să te duci. Eu n-am avut.

➡️ Ștergătorul din dreptul șoferului va trebui schimbat la un moment dat, cu tot cu braț. Dap, pentru că sunt un individ deosebit de inteligent, iarna trecută am uitat într-o seară ștergătoarele pe pozitia „on”. Așa că a doua zi dmineață când am pornit motorul, au început automat să funcționeze. Doar că, vedeți voi, fusese cam geruleț peste noapte și se lipiseră de parbriz. Ei, cel din dreptul șoferului n-a rezistat acestui șoc și-a zburat cu tot cu braț. L-am pus eu la loc, l-am și strâns cu ceva șurub, merge, funcționează, dar eu în locul celui care va lua mașina, l-aș schimba.

➡️ După cum o să observați dacă vă uitați pe fotografii, parbrizul are o crăpăură din aia lungă. E rezultatul unei pietricele luate-n mufă pe autostradă, și e acolo de vreo 4-5 ani, nici nu scade, nici nu crește, dar e deranjantă.

➡️ Pe ici pe colo mai există câte o zgârietură superficială, mai e vopseaua sărită din loc în loc pe bară, că, na, vorbim totuși despre o mașină care merge pe al paișpelea an de utilizare. Și nu, n-am vopsit-o și nici n-am pregătit-o în niciun fel pentru vânzare. Nici n-o s-o fac, cine o vrea, o vrea așa cum e. 😛

În rest, totul e funcțional, nici n-ar fi avut cum să fie altfel, pentru că eu nu las nimic important să „cadă” la mașină, cum apare ceva, cum direcția service. Nu bate, nu troncăne, doar bătrânica aia care mergea cu ea la piață lipsește din peisaj.

Altfel, vorbim despre o mașină decentă, un megane 2, cu motor de 1.6 benzină și 110 cai, care și-a făcut treaba impecabil și care este în perfectă stare de funcționare. Are 111.012 de kilometri (atât avea aseară, când am ajuns acasă), făcuți toți de mine, că doar am luat-o de nouă, era neatinsă când m-am urcat prima oară pe ea… ăăă… în ea… fuck, tot nu sună bine… la volanul ei, am vrut să zic. Eu, personal, nu am ce să-i reproșez, iar cea mai bună dovadă este faptul că tocmai mi-am mai cumpărat un megane.

Mașineta (așa o alint eu, sau „Mași”) a mers doar la reprezentanță, n-a văzut în viața ei vreun schimb de ulei pe la service-uri dubioase de cartier sau reparații în fața blocului, că se pricepe Gicu de la doi și ți-o face el. Nu, boss, dacă am avut vreodată de făcut ceva la ea, am mers frumușel la reprezentanță, că așa fac io lucrurile. De altfel, am în torpedou TOATE facturile pentru tot ce s-a făcut vreodată la ea.

Habar nu am ce-ar mai trebui să zic despre, că n-am mai vândut niciodată vreo mașină. Mă rog, de vândut le-am vândut pe toate pe care le-am avut, dar cumva deja exista cerere pentru ele, n-am mai stat să dau anunțuri. Așa că, dacă mai vreți să știți ceva, întrebați-mă cu încredere, că n-am nicio problemă să vă răspund.

Ah, ba da, stați că mi-am mai adus aminte chestii. Are climă, nu „bizonică”, dar climă, nu AC clasic. În schimb n-are sistem audio cu bluetooth. Daaar, are cd player, așa că dacă vrei să mai asculți cd-ul ăla cu „hit-urile verii 2002” sau albumul tău vechi cu Metallica, mai bine nici că se putea. O să te poți bucura în voie de ele, în drum spre mare.

Despre închidere centralizată, alarmă și geamuri electrice, nu cred că e cazul să mai vorbim, sper că e clar că există, sunt dotări basic, e ca și cum m-aș apuca să vă povestesc că are covorașe, scaune sau faruri.

Gata, acum chiar că nu mai știu ce să vă mai zic. Dar știu c-o să mai întrebați voi, dacă e.

Prețul, pentru tot pachetul descris mai sus este 2200 de euro. Nu de alta, dar am vrut să cer 3000. După care m-am pus în pielea celui care ar vrea s-o cumpere și n-am mai cerut. M-am gândit că oricine ar lua-o, o să vrea să-i repare portiera și ștergătorul, dar mai ales să-i schimbe parbrizul (dacă aș fi eu ce care ar lua-o, cu siguranță mi-aș dori toate astea). Ei bine, de diferența aia de 800 de euro, cred că și le poate repara/schimba liniștit.

So, dacă-și dorește cineva o mașină mai mult decât decentă, pentru care garantez că-și va mai face treaba corect încă măcar cinci ani, știți ce aveți de făcut. Lăsați comentariu mai jos, sau îmi scrieți pe Facebook, sau îmi trimiteți email (aveți adresa la Contact), sau sunt convins că găsiți voi o soluție să dați de mine, că sunteti baieți mari.

Chestia e s-o ia cineva, că altfel parcă văd că mai merg câțiva ani cu ea, în timp ce p-aia nouă o țin de bibelou în fața blocului. Ca să n-o uzez, dăăă.

P.S. Având în vedere că există șanse destul de mici s-o vrea cineva dintre cititorii constanți ai acestui blog (altfel ați fi întrebat voi până acum ce vreau să fac cu ea), poate n-ar fi rău să dați un share. Nu de alta, dar chiar o să-i faceți un bine cuiva care se va alege cu o mașină bună.

[Best_Wordpress_Gallery id=”53″ gal_title=”Megane”]