Autobuzul care ne duce spre avionul de Roma pune frână brusc. Șoferul coboară geamul și zbiară către șoferul altui autobuz oprit în față.
– Băăă, ăsta e al meu.
Și-i arată cu degetul spre avionul lângă care se pregătea celălalt să tragă. Ăla se uită zeflemitor la șoferul nostru și dă a lehamite din mână:
– Vezi-ți, bă, de treabă, că ăsta e al meu.
Și deschide ușile să coboare lumea. Care lume coboară, urcă scara și începe să intre în avion. Well, aș fi vrut să văd și eu ce față a făcut șefa de echipaj când a văzut cum i se umple avionul de cetățeni care aveau bilete spre Londra, ea știind că e pe tură pe cursa de Roma.
Evident, confuzia n-a durat decât câteva minute, după care i-au coborât pe toți și i-au urcat la loc în autobuzul din față. Moment în care șoferul nostru a coborât din nou geamul:
– Ți-am zis, bă, că asta e al meu?
Și-a deschis superior ușile să coborâm.
Altfel, mai voiam doar să vă povestesc că domnul de pe scaunul din fața mea a făcut live pe facebook la decolare. Dar ce zic eu „decolare”, a făcut live până a urcat avionul atât de mult c-a ramas fără net. Chestie care cred că l-a deranjat profund. Că nu de-asta a plătit el bilet, ca să nu poată face nici măcar un pârlit de live pă facebook. ‘Ți-ai dreacu’ cu avioanele voastre.
Când eu spun că în România locuită de români e imposibil să te plictisești.
Ba’ p’a mătiiiii … zbiară vocea din turnul de control 😜
Comentariu beton!71
@HM, mi-ai făcut dimineața, am râs de una singură lângă filtrul de cafea. Că dacă era cafeaua în cană, o dădeam pe alături.
Comentariu beton!19
@HM, ahahahahahahaaaaaa.
Sunt off-topic, dar am scuza ca te citesc de vreo 2-3 ani și știu ca tu ma poți ajuta cu ceva informații. Urmează sa dau o tura (city-break) in Roma, și as vrea, dacă e cu putința, niste sfaturi privitoare la ce și cum sa fac, și mai ales, unde mănânc o pizza buna, o pastă corectă. Am căutat pe blog pe baza de tag, dar sincer nu am găsit ce ma interesa. Îți mulțumesc anticipat!
Comentariu beton!13
Mergi în cartierul Trastevere. Nu e plin de turiști și e plin de cârciumi unde se mănâncă corect și bine. Cât despre ce să faci pe-aici, ești la Roma, faci ce vrea mușchiul tău. 😉
BIne ca discutia asta nu a avut loc intre piloti. Oare cum schimbau pasagerii intre ei in aer fiind?
Comentariu beton!39
Mergeau ușor, fără să se grăbească, pe aripi. Reușeau până la urmă.
1988, Karol, super-băiat, era secui şi umpiq dedat la consumul de spirtoase, în rest nu avea defecte, intră în scara blocului, urcă la ultimul etaj, bagă cheia-n ială la apartamentul 14, deşchide uşa şi-n uşă una în furou şi-unu’ în chiloţi tetra, scărpinându-se la bolsuri.
– Băi, ce-i cu voi la mine-n casă?
– Ba e casa noastră!
– Fă, de ce are ăsta cheia de la apartament şi de ce-o venit când trebuia să fiu io la şut?!
…Cam o săptămână şi secuiul meu şi femeia minerului or umblat cu ochii frumos fardaţi naturel.
Cheia poveştii:
Karolică greşise scara, iar cheile URBIS aveau foarte puţine variante de dinţi, se mai nimerea să se potrivească.
* ȘUT- Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; schimb. – Din germ. Schicht. DEX ’09
Comentariu beton!51
Cu cheile de la Dacia 1300 descuiai aproape orice dacie îți ieșea în cale.
@Mihai, amatorule… nene, cu surubelnita se deschideau la dacii ialele:))
Comentariu beton!13
am patit si eu: era prin 2001, stateam in camin in leu, ma intorc cu cosul de gunoi, insfac clanta usii si ma opresc vijelios in mijlocul camerei. dar surpriza, camera nu mai arata la fel ca atunci cand plecasem sa duc gunoiul. in plus 2 perechi de ochi mari cat cepele ma urmareau din pat. gresisem usa si intrasem in camera de alaturi 🙂
Comentariu beton!30
Asta am pățit toți. :))))
Pe la primele zboruri cu avionul, pe lângă teama de prăbușire, era și ”oare sigur sunt în avionul care trebuie”? Complet nejustificat, ziceau unii, râzând. Chiar mă simt mult mai bine acum. 😁
Comentariu beton!26
Fostul meu șef a reușit, deși nu-și dorea deloc, să se urce în avionul de Singapore, deși el avea bilet pentru Bangkok. Dacă nu-și găsea locul ocupat, pleca la Singapore. 😀
Deci clar, verificarea pas cu pas a traseului de la check-in până la pilot trebuie inclusă în ghidul de bune practici la călătoria cu avionul. Și dacă tot am ajuns acolo, îl putem ruga frumos pe om și să nu exagereze cu altitudinea, ca să nu se streseze nici cei cu live-urile… 🙂
Comentariu beton!17
Atâta exclusivism, ce n-am văzut! Că nu puteau să-i ia și pe ăia de Londra să-i ducă la Roma? Până se lămurea tulburarea cu Brexit-ul…
Comentariu beton!45
Exact. Atâtea mofturi.
plus ca la Roma o fi si vremea buna ca aici ploua de trei sapt ….ce LONDRA….moft
Comentariu beton!15
Asteptam ieri fara nici un chef, sa iau avionul de pe CDG spre Bucuresti. Era pustiu, ca facusem escala si mai aveam cateva ore pana la imbarcare. La poarta alaturata era deja imbulzeala mare. Ma uit si vad cu uimire ca era un avion spre Caracas. Wow, imi zic, se poate chiar si mai rau!
Comentariu beton!19
Întotdeauna se poate mai rău.
Tu ai ghinion : Napoli – Bucuresti, duminica , acum 2 saptamani : desi zborul promitea, fiind plin de Balenciaga si EA7 nici un om nu a aplaudat la aterizare , nici unul nu s-a ridicat inainte sa se opreasca de tot avionul .
Comentariu beton!18
P-aia cu ridicatul în picioare n-o cred. Poate aveau probleme motrice sau ceva.
Datorită unui zbor de ora 10 dimineața în care mai multe voci au solicitat însoțitoarei de zbor sticluță de vin care să însoțească sandwich-ul din meniu, am observat ulterior un pic mai atent fenomenul consumului de alcool în avioane. Nu vreau să insinuez și să vorbesc cu păcat, o fi și chestie de noroc/ghinion, dar n-am putut să mă abțin să mă gândesc și că poate o fi fost vreo promoție la sticluțe. Și posibil o amorțire a vigilenței și încetinire a reacțiilor obișnuite la unii călători… 🥴
Străinii se chinuie să despice firu în patru la cîte un caz izolat de dezastre în aer. Noi le dăm oricînd clasă la toți cu ”Dezastre la sol”.
Comentariu beton!39
Apropo, sunt singurul dobitoc care-o reuşit să se suie în trenul gre-shit şi să şi plece cu el (de-am ajuns la Călan-Simeria în loc de Tg. Jiu-Bucureşti)?!
Comentariu beton!27
@Tiberiu, in trenuri gresite m-am mai suit, dar n-am ajuns niciodata la destinatie ca eram f circumspect si intrebam intotdeauna vecinii de vagon/compartiment sau chiar pe nas daca ajunge ape langa mine.
dar o data am facut-o rau de oaie…era prin anul de gratie 1995 a doua zi de anul nou, adica 2 ianuarie. facusem revelionul la Zalau la niste prieteni de facultate a prietenilor mei de liceu. 🙂 no, sper c-ai inteles :)))
dupa o noapte de chef pana pe la 5-6 dimineata, ne-am postat la ocazie, eu si inca un preten, la iesirea din Zalau catre Cluj. 🙂 eram aproape adormiti cand a oprit un microbuz, ne-a intrebat une merem…noi: La Cluj. ne-o facut semn sa urcam si…am urcat. in masina multi calatori, voie buna, unii cantau, altii beau, altii dormeau. dupa ceva timp am adormit si noi…cum era lume multa soferu nu ma stia care unde merea, asa ca oamenii se uitau pe geam si-i ziceau cand sa opreasca ca sa coboare….mna, la un moment dat ne trezim ca ne scutura cineva de brat si ne zice sa ne dam jos. noi: pai mergem pana la capat, la Cluj, nu ne oprim aici! :)) la care soferul se pune sa rada si ne zice ca trebuia sa ne dam jos acu vreo ora ca el o parasit drumu Clujului de ceva timp si am ajuns la Bucium :)))) el ajunsese acasa la el. mno, noi obositi, el idiot, ca in Bucium intorcea doar uliu, nici pomeneala de vreo cursa locala sau conventie; era dimineata de 2 fucking ianuarie, nu mergea nici posta, nici salvarea, nimic :)) asa ca ne-am luat picioarele la spinare, vorba povestii si ne-am intors pe jos la drumu Clujului, cel pe care-l parasisem in urma cu o ora, dar in masina. 🙂 incepuse sa ninga, noi aveam vreo 30 km de facut pe jos, si pe zapada asternuta pe drum nu se vedea nicio urma de masina sau caruta macar. si-un car cu boi era bine primit. :)))noroc ca mai aveam o sticla de palinca primita de la prieteni ca ajutor de drum, ne mai incalzeam :))) in jur de ora 14h00, o masina care se indrepta spre Zalau ne-a gasit pe drum prin padure, asa ca ne-a luat si ne-a scos la drumu Clujului. dupa inca o ora, ne-a luat un tip care ne-a dus pana in cluj in gara unde am ajuns in jur de 18 seara. asa am reusit sa facem un drum de o ora jumate in 12 ceasuri. :)))
Acu’ și piloții ăia…..s-au legat de detalii de-astea cum ar fi destinația!….. Parcă a plecat un avion din Londra și trebuia să ajungă la Paris sau ceva, dar a plecat spre Irlanda…
Și ăia cu autobuzele!….cârcotași! Ce?… n-au înțeles că lumea pleacă?! Nici nu mai contează unde…..doar să plece…..
Comentariu beton!21
Exact, important e drumul, călătoria, experiența, mai puțin destinația! 😛
Comentariu beton!30
foarte profesionist șoferu de londra, și căpos pe deasupra
în rromânia nu te plictisești că e plin de proști și analfabeți funcționali, vai de steaua noastră
când am fost deportat din rusia în martie 2015, la controlu bagajelor pentru zboru de bucurești din aeroportu sheremetyevo era o hală uriașă și 4 oameni: 2 ofițeri de poliție de frontieră ruși, eu și însoțitoru meu care era tot militar de la imigrări, și era o hală enormă
când am ajuns la îmbarcare era plin de lume, credeam că nu e nimeni
azi este luni
Hmm, am crezut că o picat blogu’ de nu a mai comentat nimeni după ora 11. Am o bănuială că s-au prins angajatorii că mulţi o ard aiurea pe bloguri în loc să dea cu sapa 🙂