LATER EDIT
Între timp am primit următoarele două comentarii, unul pe blog și celălalt pe Facebook, comentarii care schimbă complet datele problemei. Mno, de șters articolul nu-l șterg, n-am să fac niciodată asta. Dar pot să zic că din toată situația asta reiese că ăia doi sunt niște părinți inconștienți și mincinoși (cei cu postarea inițială, desigur) a căror miză nu mă duce capul s-o pricep. În fine, să fie sănătoși. O singură întrebare mai am: copilul ce vină are? Pentru că el este singurul care o să aibă de suferit după toată combinația asta dubioasă.
LATER LATER EDIT
Plm, nimeni nu mai înțelege nimic. Luați și completarea asta a mamei copilului, ca să fie circul complet. Cum ziceam, plm…
………………….
Eu sunt tare curios cum ar fi reacționat maică-mea într-o situație asemănătoare. Nici măcar n-ar fi avut nevoie de Facebook ca să facă scandal în toată Vâlcea și-n județele limitrofe. Din păcate (sau din fericire) n-o să aflu niciodată, pentru că au existat vremuri în țara asta în care profesorii erau profesori.
Vă pregătisem altceva pentru azi, dar exact acum dimineață, când eram la cafea, mi-a ajuns în fața ochilor postarea asta. Postare în care un părinte îl întreabă pe învățătorul fiului său de ce e idiot, numai că se exprimă eufemistic, nu așa frust ca mine:
Iași, 2019 – Colegiul Mihai Eminescu
David a ajuns acasă și s-a dus direct la dex-ul cel mare și greu (nu ăla on-line), pe care-l răsfoim de multe ori, la partidele de Scrabble – m-a întrebat,
Tati, eu unde am greșit, nu înțeleg ?
Ce să-i răspund, domnule învățător, de la clasa a II-a B ?
Am încercat totuși să-mi lămuresc copilul, că trăim într-o țară în care ne dorim și luptăm zi de zi, „să apună pe vecie acest sUare întunecos cu tot cu patinUarele ce ne scufundă, încet încet, într-un neant”…
Voi vă dați seama cam ce e în țara asta și-n sistemul de învățământ (mă rog, de parcă numai acolo)? Vă explicați acum de ce țara asta e condusă (cel puțin teoretic) de duamna Veorica cea degrabă vărsătorie de perle și formulări agramate, odată ce deschide gura?
Mno, tot ce pot să mai spun e că, dacă mi se întâmpla mie, o luam pe fie-mea de mână, mergeam la școală și făceam exact ca-n bancul cu băbuța care iese din cabina de vot și-ntreabă:
– Maică, cum se scrie corect „futu-vă-n gură să vă fut”?
Doar că eu aș fi folosit persoana a doua singular și imperativul.
Ce voiam să mai spun, sunt tare curios dăcă ăia de la Colegiul Mihai Eminescu din Iași vor face ceva, orice, în legătură cu un învățător analfabet care se află pe statele lor de plată. Nu de alta, dar e totuși Colegiul Mihai Eminescu, nu liceul de mecanică auto din Filiași. Nu că în cea de-a doua situație ar fi scuzabil, dar orișcât.
P.S. Dacă nu reușiți să vedeți în poză (că nu e cea mai reușită), ăla micu’ a scris corect „patinoar” și a despărțit la fel de corect, în silabe, „derdeluș”. Singura problemă a fost la domn’ învățător care e analfabet funcțional.
P.P.S. (later edit). Aveți mai jos și continuarea halucinantă a dialogului părinți – învățător.
Asa era si Vasilica la catedra de la Videle… ce crezi????
Comentariu beton!28
N-am nicio îndoială.
Am ajuns sa fim idioți funcționali…. Nu e primul dar nici ultimul deoarece primul pas înseamnă sa citesti dar asta e o problemă pentru multi dintre ei….
Să citești? Ăsta a ajuns învățător, deci se presupune c-a trecut de nivelul „trebuie să citești”.
Exact postarea asta mi-a apărut și mie în feed, la prima oră a dimineții.
De atunci mă gândesc serios la faptul că toate afecțiunile legate de imunitatea organismului vor avea în curând o mare explozie. Pur și simplu, nu ne vom mai simți bine în pielea noastră, de oameni normali, citiți și cu noțiuni de bază elementare. Psihoterapie scrie pe fruntea noastră.
Altceva nu știu ce să spun pentru că … sunt fără cuvinte.
Aștept totuși reacția inspectoratului școlar, deși nu mă bazez prea mult pe această instituție super politizată ce promovează în funcții valori, pe sistemul pilelor. Nici măcar nu mai putem vorbi de implicare, talent, pasiunea de a fi dascăl. Educația, la gunoi cu ea, nu avem nevoie de așa ceva.
Comentariu beton!66
E pentru prima oară când sunt curios cine dă thumbs down.
Sper că nu te gândești la mine 🙂
Cu roșu nu am votat vreodată și nici nu o să o fac prea curând.
În privința comentariilor mele, eu am 3 fani, sunt destul de tristă când mă salută doar unul 🙂
ahahaha, ți-ai luat-o deja!
Comentariu beton!21
Ar fi culmea să-ți dai tumb down singură. :)))))
Nu am vrut sa dau thumbs down, am vrut sa vad cine a dat….scuze. Nu ma pricep sa-l anulez. 🙁
Comentariu beton!13
@RC, e ok, nu moare nimeni de la un thumb down. Din păcate (sau din fericire) nici eu nu pot să văd cine.
La fel am patit si eu 🙈 Am vrut sa vad si eu cine a dat thumb down si nu pot anula „votul rosu” :)))
Comentariu beton!17
si eu am senzatia adesea ca pe aici, in toata gasca asta de superdestepti, e totusi cineva care da aiurea thumbs down… complet aiurea… o ia asa, pe verticala, si da-i…. :(((
Și dăi și luptă…din zori și până-n seară, se cheamă heităreală?
Comentariu beton!21
@Mihai, fix ăia despre care e vorba în „poveste” dau thumbs down…pentru că adevărul doare și nu îi duce capul să reacționeze altfel.
Învăţătoarea din clasa pregătitoare, la care a fost fiică-mea cea mică. Vorbea cu mama unui băieţel mai zburdalnic:
‘-Nu e cuminte deloc, face şi drege…’
La care puştiul, care se juca alături cu alţi colegi, râde puţin încurcat. Replica învăţătoarei:
‘-Nu te râdea! Că nu e de râs!!’
Eh, nici nu vreau să îmi imaginez ce corecturi făcea pe caietele copiilor, că nu am prins clasa 1 acolo. Pe lângă multiple dezacorduri auzite de la ea pe parcursul acelui an, mai obişnuia să ţipe la copii răcnind: ‘Gura!’
Cel mai grav mi se pare nu că nu ştii la un moment dat ceva, ci că nu te informezi, nu te corectezi. Dar, probabil, aceşti oameni au o stare permanentă de suficienţă a propriei persoane mirobolante, şi consideră că e imposibil ca ei să greşească ceva.
Comentariu beton!44
Profesoara mea de limba română din liceu, avea o altă expresie celebră: „te râzi ca curca-n bătătură”. Și o spunea serios, nicidecum ca o ironie fină.
Comentariu beton!20
@Solandi, mno…
DUamna fetiței mele (clasa a doua) a luat 10 la titularizare, a dat examenul anul trecut. Micuța mea vine acasă revoltată de faptul că dUamna folosește des „care” în loc de „pe care” („numărul care îl adunăm „), ea o corectează și e admonestată „ia mai lasă-mă și tu în pace!”. Bine, a mea nu se lasă, îi răspunde : „Păi, aud copiii și învață greșit!” Anul trecut, când era în clasa întâi, aveau un exercițiu pe caietul de lucru în care acordau adjectivul cu subiectul la forma de plural, ceva de genul. Și găsesc în respectivul caiet acordul : „oi maro – oi marouri”. Vorbesc cu fetița, crezând că a greșit ea, și aflu că așa a scris dUamna pe tablă! Nici nu vreau să-mi imaginez cum sunt cei care nu au luat 10 la titularizare!
Comentariu beton!28
puate duomnu dascăl o făcut rusa-n șcuală …
Comentariu beton!22
Și nici la aia nu era eminent.
Și-o fi aprofundat studiile de lb românâ pe facebook.
Serios acum. Nu e zi să nu văd greșeli gramaticale și forme incorecte ale unor cuvinte zic eu uzuale.
Uneori, recunosc, mă mai uit în dicționar zicând: Oare m-am tâmpit? Că eu știam că se scrie altfel…
Comentariu beton!34
Lasă Facebook-ul, aici vorbim despre un cetătean care are patalama la mână să-l învețe carte pe fiu-tău.
@ Mihai
Ca în orice alt domeniu, trebuie să înveți singur, să ții pasul cu noile descoperiri în domeniul în care profesezi.
Dacă domnul respectiv nu pune mâna pe o carte decât ca să o mute de colo colo, dar în schimb stă pe canale de socializare… de acolo se inspiră. Și la un moment dat ajunge să creadă că inepțiile și greșelile monstruoase sunt de fapt normalitatea.
E ca și cum un medic se apucă să se inspire din retetele cu bicarbonat și pătrunjel verde de pe facebook în loc să citească ghidurile terapeutice.
Mie, sincer, îmi este greu să cred că există un cadru didactic în ziua de azi care să facă asemenea greșeli.
Și mai este un lucru pe care nu îl înțeleg… Cum a calculat el punctajul? De unde până unde pe 2 greșeli îi pui copilului ‘S’ echivalentul notelor 5-6?
http://imgur.com/gallery/LtsDXXb
Eu una așa cred că se explică nota unui copil.
În clasa puștiului meu există asemenea foaie afișată lângă tablă.
Şi noi râdem de Dăncilă. Păi ea e erudit pe lângă ce o să apară în următorii ani.
Comentariu beton!18
Aia zic.
Nepoata mea, eleva in clasa a 6-a la un colegiu, Timisoara. Acum cateva zile iese de la ore foarte suparata si imi explica de ce. S-au certat toti cu profa de romana pe despartirea in silabe a unui cuvant, „unchi”. Profa sustinea ca are 2 silabe, „un” si „chi”, iar copiii, nu, ca e o singura silaba, dupa cum stiam si eu. Au urmat alte cuvinte, cert este ca profesoara e foarte suparata, s-a ajuns la director, a fost si sedinta cu parintii si ieri au primit ca tema o compunere cu titlul „Relatia elev-profesor”!
In manual scrie „unchi”, daca ar fi 2 silabe, ar trebui sa fie articulat cuvantul, adica „unchii”.
Profa e suparata pe copii, e convinsa ca ea nu a gresit, s-au mai bagat in seama si alti profesori, nu s-a stins inca conflictul. Au fost si parinti lingai care au ascultat parerile celorlalti si s-au grabit sa dea informatii profei.
Comentariu beton!25
Revin, articulat si foflosit pluralul pentru a ne apropia de manual.
Unul dintre cele mai grele lucruri din țara asta e să spui „am greșit”.
Problema acolo si in societatea romaneasca sunt exact acei lingai. Ei fac un scut in jurul analfabetilor,hotilor, criminalilor etc. Plus reactive civica aproape 0 din patea celor din jur.
Comentariu beton!13
Declinarea verbului de adresare politicoasă de la persoana I-a singular către alte persoane:
Eu mie: fute-mi-aș
Eu ție: futu-ți
Eu lor: fute-i-aș…
Eu nouă: futu-ne-am.
Eu vouă: fute-v-a
Eu lor: futu-i-aș…
Declinarea verbului de adresare politicoasă de la persoana II-a singular către alte persoane:
Tu mie: fute-mi-ai
Tu ție: fute-ți-ai
Tu lui: fute-i-ai…
Tu nouă: fute-ne-ai
Tu vouă: fute-vi-ați
Tu lor: fute-i-ați…
Declinarea verbului de adresare politicoasă de la persoana III-a singular către alte persoane:
El mie: fute-mi-ar
El ție: futu-ți-ar
El lor: fute-i-ar…
El nouă: futu-ne-ar
El vouă: fute-vi-ar
El lor: futu-i-ar…
Declinarea verbului de adresare politicoasă de la persoana I-a, II-a și a III-a plural către alte persoane, vi-o las ca plăcere să le descoperiți în continuare. …Doar să nu futeți la cap să vi le spun !
Comentariu beton!33
Ai și tu dreptate, poate n-am fost suficient de clar. Vorbeam despre: futu-te-n gură să te fut. Acum sper că e limpede ca apa cea frumos curgătoare a Ozanei.
Cine-i Ozana ? Barabancia ?
Pentru verbe e întotdeauna “conjugare”. Termenul “declinare” se folosește doar la substantive, pronume, adjective și numerale.
Comentariu beton!22
@Sorin,
Postarea ta n-a stat deloc în moderare? Cred că ai pile tari.
Noi, ceilalți, pentru un cuminte și amărât de ”irefutabil” așteptăm aprobare ”de sus” 😂
Comentariu beton!16
@Laura G, ba a stat, dar eram în metrou, cu telefonul în mână și-am văzut-o de cum a intrat.
Ioi, desigur, se poate completa ! Ar ieși chiar și mai fain !!!
@Grammarnazi,
Ahhh, corect, foarte corectă observația, de fapt eu tot așa mă exprimam, și de fapt era greșită formularea. Mulțumesc frumos. Respect !
Vor spune că suferă de nu știu ce afecțiune, că … enșpe mii de motive!
Ca masură, îi vor da 10% discount pe 3 luni, compensat din plin de niște bonusuri primite la inspectorat.
Și da, știu despre ce vorbesc în România lui 2019!
Într-o Românie normală i s-ar fi desfăcut contractul de muncă, un șut în cur de să-l arunce paznic la vreo parcare.
Comentariu beton!15
Cred că într-o țară normală nu ar fi ajuns dascăl.
Cum naiba trec de examene?
Comentariu beton!16
@Octimus Prime, stai un pic că nu e așa ușor nici cu paznicii de parcări. N-ai văzut că e primul pas spre chirurgie estetică?
Eu m-am referit la o parcare de carucioare de market! Alea cred ca nu se operează, sau cel puțin nu încă.
Mihai, cand ai ministrii pe care ii ai, in frunte cu prima ministresa care a luat hotararea de a citi prostiile de pe hartiute, ce mai vrei de la un amarat de invatator?
Nu poti compara un rau cu alt rau.Ce este gresit ,gresit ramane.
Păi ce să vreau? Să-i ia dracu’ pe toți, cam asta vreau.
@Gabriel,
Asta e mult mai grav. De tâmpita aia râdem toți cu speranța că peste X zile, luni va dispărea de la cârmă.
Un învățător are/va avea zeci de generații de copii pe care îi va învăța greșit până se pensionează el – un dezastru!
Comentariu beton!17
Pff e grav!
Limba noastra ie o cuomoara! 🤨
In conditiile in care profa mea de lb romana din liceu, ne amenda la propriu (1 leu) fiecare greseala gramaticala pe care o faceam cand vorbeam, in prezent se pare ca folosirea corecta a lb ro tinde sa fie o problema.
Banutii ii returna la sf de semestru.
Aaa… păi ce-am făcut? De ce vă dădea banii înapoi?
@Mihai, in caz contrar o puteam acuza de imbogatire fara justa cauza….desi justa era, but 😇
Ideea era ca te priva in ziua aceea de 1 leu, si ca tb sa iti asumi greseala in fata clasei.
Cu puzderia de suplinitori ”fără voie” și de nevoie, să nu va mirați peste 20 de ani de avalanșa de ”neologisme” ce vor inunda limba română.
Stai așa că neologism nu e sinonim cu greșeală gramaticală gravă. 😉
Tocmai am citit recent, în Dilema, un articol care susținea introducerea în limba română a formelor greșite justificându-se că și așa se modifică limba, prin folosirea uzuală de către populație a unor cuvinte sau expresii.
Eu cred că abordarea asta duce doar la declinul și regresul limbii.
Vad în presa sportivă centrală astfel de exemple, unde dracu se presupune că sunt cei mai buni. „Echipa X se află pe loc retrogradant.” Stau și mă încrunt puțin plm nu era retrogradabil?
Totuși mă duc la DEX, online nu ăla grasul care zace pe bibliotecă. Surpriză nu există cuvântul în limba română! Și acesta e doar un exemplu!
@BaGheRa mno, d’aia citesc eu presa gastronomică!
După ce a muncit pe rupte să ia notă mare la examenul de capacitate ca să-și poată alege relaxată orice liceu vrea, a intrat fii-mea la Sf.Sava.
Și vine ea acasă, supărată, într-o zi și se duce direct la consortul care, de când a început școala, a învățat-o să gândească și i-a explicat matematica. Venise cu un test la care luase 5 și nu înțelegea de ce. Pe bună dreptate pentru că făcuse totul corect.
Ne-am dus la liceu și am cerut să vorbim cu profesoara de matematică (cea mai bună din liceu, după cum ni s-a atras atenția). Am rugat-o frumos să ne explice de ce nota proastă. La care ea ne-a răspuns sec:
-„pentru că n-a rezolvat prin metoda pe care am făcut-o la clasă!” Zbang.
Nu au contat argumentele că rezolvase corect printr-o metodă care se baza pe ce învățaseră, iar în cerință nu era specificat că trebuie rezolvat printr-o anume metodă.
Eu i-am explicat fiică-mii că prefer să ia nota 5 la test, dar să continue să gândească cu mintea ei.
Comentariu beton!49
Incep sa cred ca toti profii de matematica gandesc la fel.La o intamplare similara. mi s a raspuns ca nu a invatat inca metoda respectiva.Metoda corecta,rezolvarea corecta dar daca nu fusese predata nu se exista.
@claudia, în cazul fiică-mii nu era vorba că nu se predase. Ea a rezolvat cu ajutorul cunoștințelor obținute în clasă. N-a făcut niciodată meditații și nu folosise noțiuni care nu se predaseră la școală până în acel moment.
Fostuleștii sunt încă printre noi.
Am avut si eu o mica problema pe vremea cand se intra la facultate prin examen, nu ca acum. La oral, matematica, am rezolvat un exercitiu complicat fara sa aplic ceva formule, nu mai stiu care. Rezultat corect. Erau doua profesoare in sala, ca examinatoare.
Deci, rezolv totul pe tabla si una dintre ele ma intreaba, de ce nu am folosit formulele, ar fi mers mai repede. De fapt, eu nu le stiam, dar nu puteam spune asta. Si atunci le-am dat exemplu o fabula a lui Grigore Alexandrescu in care un bei si un dervirs fac prinsoare, cine ajunge primul in punctul opus al desertului Sahara. Beiul o ia de-a dreptul insotit de o caravana cu de toate iar dervirsul, pe margine, din localitate in localitate, cersind. Saracul ajunge iar beiul crapa cu tot cu caravana, pe drum. Intrebarea mea finala a fost, „daca ma impotmoleam si eu prin desertul matematicii?”. Au ras si am luat 8! Adica, pe atunci oamenii erau mai descuiati la minte? Nu stiu daca, in liceu am avut destule probleme din cauza firii mele scormonitoare, nu numai la matematica. Insa, parca profesorii erau mult mai bine pregatiti, mult mai inteligenti.
Comentariu beton!17
Of, Gabriel, era Noapte de decembrie de Macedonski…
Se mai râde și așa, cu îngăduință. 🤓
„Unul dintre ei cade jos” – bănuiesc că a fost dictare, sau ceva, că și asta sună a „pleunasm” grav.
Ăăă… sus n-avea cum să cadă niciodată. 😀
Vor face sigur ceva, cum să nu facă? De cei de la colegiu zic, n-au cum s-o lase așa. Măcar o ședință cu cafeluțe și multe smiorcăieli despre copiii din ziua de azi și despre păriții lor, nemernicii ăia care nu mai au pic de respect pentru breaslă. D-aia-s ăi’ mici atât de tupeiști, că vin mami și tati la școală să-l tragă de mânecă pe profesor pentru un amărât de „u” ș-o despărțire în silabe.
Te rog, uită-te la mine pe profil și vezi ce-a zis învățătorul când s-a dus tatăl la școală. Sau ia stai c-o pun eu ca later update.
:)))))))))))))) Băi, săracul… Nu-i vina lui, măi, nu mai aveau la spital cutie craniană cu circuite normale și l-au dotat cu d-aia cu ecou.
Comentariu beton!12
Bine că i-a corectat două chestii corecte, dar „cade jos” i s-o fi părut prea complicat de explicat și s-a facut că nu-l vede.
Inspectoratul n-o să facă nimic pentru „atâta lucru” la fel cum probabil că învățătorul n-o să-și ceară scuze in veci că a greșit. Eu, ca părinte, atâta aș vrea – să iasă public și să zică: „Îmi cer scuze, am greșit, i-am corectat pe nedrept copilului, era corect cum a scris el, voi fi mai atent de acum.” Dar probabil s-ar dezintegra mai degrabă decât să facă așa ceva. Ah, și n-aș mai avea încredere în acel cadru didactic, cred că i-aș verifica la sânge toate lecțiile copilului, de teamă să nu-l învețe și alte tâmpenii.
Rox, io trăiesc cu impresia că aia a fost o dictare. Deci n-avea cum să-i corecteze copilului „cade jos”, pentru c-ar fi însemnat să-și corecteze propria-i tâmpenie.
Pare mai degrabă un scurt text realizat de către copil după imagini, nu dictare.
Iar învăţătorului i se pare totul ok la acel ‘cade jos’, normal.
Abia ma trezisem, sau inca nu ma trezisem de tot, si ma uitam ca boul la poza aia si incercam sa inteleg unde e greseala la despartirea aia. Am spus silabele in gand de vreo 3 ori pana sa-mi zic: ba, e corect. In alta ordine de idei, inca ii invata pe copii prostia asta cu despartitul in silabe daca nu incape cuvantul in rand? Excelent, inca o abilitate care nu o sa le foloseasca in viata.
Păi domnului învățător i-ar fi folosit.
Citeşte cineva de la colegiul ăla blogul?
Comentariu beton!12
Or să-l citească vrând nevrând, că le-am dat tag.
Daca e invatator titular cam greu sa l misti din post pentru ca asa e creat sistemul.Prostii e multi si o fi greu ptr cei din jur dar stii ce fericiti sunt ei…..nu au nici o dilema.Egreu ca au ajuns prea multi in functii de conducere sau cu responsabilitate ca n rest….e loc sub soare ptr toata lumea.
E greu să miști din post un învățător anlafabet? Hmmm…
@claudia,
Iar asta cu ”e loc sub soare ptr toata lumea”? Da, mă, e loc sub soare pentru cei competenți. Tâmpiții ar trebui să treacă mai la umbră și să lase loc ălor ca lumea.
Comentariu beton!11
Eu am impresia ca nu stiti cam ce note iau unii la examenele de titularizare, ia studiati putin problema.Si sa nu aveti impresia ca aia care pica examenul asta cu note jenant de mici sunt ejectati din sistem.Nu, ei sunt suplinitorii,cei care pana la urma o sa devina titulari printr o metoda numita spaga.Directorii sunt numiti politic, inspectorii sunt numiti politic, la ce va asteptati?
Iar viitorul suna bine, la o clasa de pedagogic in 2014 s a intrat cu nota 2 si ceva, aproape 3 la matematica, media generala sub 5.Aia sunt viitorii corectori de patinoare…
Comentariu beton!14
Normal că știu toate astea, dar de la un colegiu precum Mihai Eminescu, aveam totuși alte pretenții.
Prichinduța mea este tot clasa a doua, la o școală foarte căutată din București (atât de căutată încât mai mult de jumătate dintre copii nu sunt din zonă și clasele au cate 32-34 copii). Văzând mesajele doamnei învățătoare, în clasa 0 aveam următoarele întrebări:
1. Ce faci când observi că cel care (teoretic) trebuie sa îți învețe copilul scrie sânt in loc de corectul sunt? În cazul persoanelor care nu sunt cadre didactice si au vârsta de peste 50 de ani, accept (cu greu, dar accept) forma sînt, mergând pe principiul ca oamenii poate nu au învățat / înțeles / nu s-au lovit de regulile noi, dar în cazul în care ai ghinionul să te afli in acest sistem mi se pare imperativ să folosești regulile noi, chiar daca (poate) ți se par incorecte – am eu un coleg filolog cu care am avut ceva discuții pe tema asta… oricum aici nu e cazul, persoana despre care povestesc scrie sânt, adică o forma de care eu nu am cunoștință să fi fost vreodată acceptată de Academia Română.
2. Ce faci când aceeași persoana are hemoragie de virgule și le inserează pe unde-i tună si mai ales între subiect si predicat? Îi pui garou? Unde?
Am așa un sentiment (să nu se răsucească Pruteanu în mormânt, bietul de el… era cât pe ce să scriu feeling) că voi mai avea multe întrebări de genul ăsta de acum încolo…
N-am avut ce face, nu am putut muta pitica la altă clasă din cauza faptului că s-a atins numărul maxim de copii la fiecare și mă gândesc deja ca în curând va trebui să caut un meditator…. trist!
PS La o discuție cu o mămică, am aflat că sunt o tută si ca Academia a schimbat sunt în sânt (cu â) încă din 2016 și că doamna știe mai bine ca mine… N-am reușit să găsesc aceasta informație pe nicăieri…
Comentariu beton!14
Prin clasa a 10a, m-am contrat cu proful de mate asupra unei formule. Ne daduse o teza cam imputita dupa parerea noastra si usoara dupa parera lui. Cu problema de geometrie avea dreptate. Daca te gandeai sa folosesti formula aia, in 2 randuri aveai rezolvarea. Daca nu, aveai ceva de muncit. Ma lovise inspiratia in ziua aia si am fost singura din clasa care rezolvase asa, asa ca eram singura care incerca sa-l convinga ca formula nu e cum crede el, ci cum zic eu. M-am dus a doua ora la el si i-am demonstrat formula, ba i-am mai si dat lumea peste cap cand i-am zis ca diagonalele unui dreptungi impart dreptunghiul in 4 triunghiuri de arii egale. In fine…Cele 50 shade de violet de pe fata lui au fost priceless. N-a avut ce face si a trebuit sa-si recunoasca infrangerea. :)))
Comentariu beton!12
Tocmai asta e problema, că oamenii o iau ca pe o înfrângere personală.
Corect. Orele/cursurile pot devini usor un razboi de care-pe-care in momentul in care profesorul nu renunta la atitudinea de atotstiutor. Trebuie doar sa se loveasca de niste elevi potriviti. 🙂
Imi imaginez ca nu-i tocmai placut sa te contrazica pe domeniul tau de specialitate unul care abia a inceput sa invete despre asta, dar atitudinea asta de „eu sunt profesor, eu am dreptate” nu face bine nimanui.
Jale! Am și eu exemple în care la clasă la fii-miu a fost corectată doamna de către copii pentru că greșise și a urlat 5 minute că ce ei nu greșesc?? „Da, am greșit” e greu de pronunțat de ea în fața unor mucoși.
Să vedeți reclamații scrise de oameni cu studii superioare..
Să vedeți mailuri de la sediu central scrise de către colegi cu funcții..
O sa ajungem niște dinozauri ai limbii române scrise și vorbite corect.
‘Tu-i suarele mă-sii de viața!
Comentariu beton!24
Lasă astea, te fac un patinuar?
asa e… cred ca va trebui sa renuntam pe zi ce trece la intransigenta lingvistica… altminteri, o vom lua cu capu’…
Fă-mă, fă-mă, că patinuar nu am fost. :))))
Comentariu beton!20
Nu stiu bos,da’ în treijdeani nu am văzut cadre din astea didactice să se tăvăleasca pe jos ca tot sistemul de învățământ este anacronic si ca ei nu se pot împlini ca dascăli din cauza lui,a sistemului.Că hai greve să schimbăm din temelii sistemu’.Nu,au mers pe burtă si atât.Si nici părinți care să sune la miliție când se dau bani pentru că este ziua lu’ doamna nu am văzut.Am văzut temeri de genu’ că să nu dăm mai putin ca la alte clase,să fim în rându lumii,maică.
Si nici dascăli să urle oripilati de gest nu am.văzut.
Comentariu beton!30
Știi ce? Cam ai dreptate. Nici eu n-am văzut toate astea.
Un cuontrol uoftamuologic ai făcut de curând?
Maaai, stii cum se spune, mi-ai aruncat mingea la fileu, mdeci sa cuvantam. Copilul meu a ajuns la acest celebru liceu in urma repartizarii computerizate. In clasa a 9a, mai spre final am decis ca trebuie sa il mut la alt liceu,pt ca am observat ca ceva cam pute pe acolo. Si nu am sa spun ca al meu copil era desteptul lumii iar aia nu se ocupau de el, na hai sa spunem ca al meu era prost si nesimtit. Dar nu am sa pricep deloc cum se poate ca in urma repartizarii de la capacitate sa le intre copii cu ultima medie de admitere 9.35-9.45(copii f buni cum s-ar zice) iar la final de a 12a sa aiba elevi picati la bac dar si elevi admisi cu note f slabe. Cum naiba devin copiii astia prosti peste noapte, nu unul, aproape toti?! Ii loveste pubertatea in mod particular la acest colegiu, ca la alte licee cu elevi pe aceeasi plaja de note nu se intampla asa ceva.Copilul meu, mutat in timp util a reusit sa se replieze, si in bac a avut 2 medii de 10 (desi nu notele erau targetul meu) iar ca elev la acest minunat colegiu Eminescu, mediile coborasera undeva pe la 8. Multa trufie din partea cadrelor didactice, multa delasare, copiii chiuleau pe capete si desi exista catalog electronic pe profesori ii durea la basca si nu treceau absentele astfel incat tu parinte , habar nu aveai daca papuselul lui mama o lua pe aratura.Notele erau trecute in catalog la sfarsitul semestrului, fapt ce ii incuraja pe ,,iezi” sa zburde fara control, fix in perioada cea mai critica.Sa va spun ca portarul le vindea tigari cand nu aveau? Dar eu sunt o idioata, nenea portarul de fapt avea extrem de multa grija fata de elevi, se asigura ca elevii sa nu cumva sa traverseze strada catre magazine si sa existe riscul accidentarii lor . Da, nenea invatatorul pare fix dupa chipul si asemanarea colegiului si daca sunt parinti din Iasi in pragul examenului de capacitate sfatul meu este sa nu il puneti pe lista decat asa, mai spre final, spre deloc.Copilul meu a inregistrat un mare regres in bucatica aia in care a fost elev al acestui colegiu.Sunt convinsa ca sunt si copii mai puternici care nu se lasa influentati si merg pe drumul corect indiferent de ceea ce se intampla in jurul lor.
Comentariu beton!16
ce povestesi tu aici ma duce cu gandul la mult laudatul colegiu „Mihai Viteazul” din Bucuresti…. si aici copii intrati cu medii foarte mari ajung in primii ani sa lupte anti-corijentie, sa creada ca sunt prosti, incapabili, etc… asta e politica la nivelul corpului didactic… ar fi asa multe de spus… schilodesc efectiv sufletele unor copii care la 14-15 ani nu au cristalizata inca stima de sine… si copilul meu s-a salvat tot fugind… desi intrase cu 10 la matematica… nu cred ca era chiar prostul prostilor…
Na, că supărarea @Elenei mi-a adus aminte de o fază recentă.
Pen’ că penele aurite-n coadă n-au fost patentate de daci, se poartă și pe alte meleaguri. Păți fie-mea.
Liceu cu ștaif, calificative de top (școlile au note în funcție de diverși parametri), profesori cu pretenții mari, mai ales de la clasele de nivel avansat. (Mno, am mai zis că aici liceul e pe mai multe niveluri, fie-mea a nimerit la ăi’ dăștepți).
La economie au un profesor începător, nesigur și incapabil să se facă ascultat. Bine, nici cu dracii ăștia de adolescenți nu mi-e rușine.
Turuie omul, ridică mândra mea mâna și-l roagă să explice un acronim. Se enervează ăla și-ncepe să le țină teorie. 10 minute. Cum că n-au respect pentru el și că-l întrerup mereu pentru explicații, că-s obraznici etc. Insistă copiii și le dă, într-un final, explicația. Se trezește a mea vorbind iar, că na… de ce să nu-i bată obrazul: „și pentru o explicație de 30 de secunde ne-ați irosit 10 minute?” 😂
N-a iertat-o, i-a scris în dosar că nu-i recomandă să aleagă ora lui (opțional) pentru la anu’ și a ținut să-i spună asta și-n fața clasei.
Eu o sa spun numai atat:
am fost profesor si da, mi s-a intamplat sa corectez gresit lucrari de control/teste. Din varii motive – graba, oboseala, etc.
Cand au/am constatat, am stat de vorba cu ei, le-am cerut scuze, le-am modificat punctajele.
Dar da, mi s-a intamplat.
Știi că între a fi profesor și a corecta niște chestii oarecum mai complicate și fi învățător și a nu ști cum se scriu patinoar și derdeluș e ceva diferență, da?
@Mihai, stii cat de drastica sunt eu cu scrisul/vorbitul corect. Initial scrisesem un mesaj mai lung, apoi am revenit, l-am sters, pentru ca imi dau seama ca in momentul de fata furia lumii e mare.
Dar uite, il pun aici – desi stiu ca nu se aliniaza acestei furii generale.
–
Eu cred ca ne grabim sa judecam. Prea aspru, prea mult, prea virala aceasta postare. Nu stim nimic despre invatator. Intuiesc ca are grad didactic 1. Intuiesc si numele dumnealui si faptul ca este destul de implicat in treburile scolare. (le: intre timp am aflat numele, intuitia a functionat perfect de data asta)
Desigur, „patinuar” este o greseala colosala. Totusi, nu cred ca numai pentru asta calificativul unui copil de clasa a II-a poate scadea pana la S.
A gresi este omenesc. Se intampla. Am lucrat la catedra si cunosc asta. Depinde de multi factori si habar nu avem ce s-a intamplat acolo. Bineinteles, scrierea corecta in limba materna ar trebui sa fie atat de „interiorizata” incat sa ne curga, tuturor, prin sange. Sa nu ne gandim daca se scrie „greseala” sau „gresala”, „patinuar” sau „patinoar”.
Totusi, as face un pas in spate, pentru o privire de ansamblu.
De cativa ani buni am renuntat la catedra. Am un copil si este, intamplator, in clasa a II-a. Cand era in clasa I, doamna invatatoare de atunci explica si rezolva gresit probleme la matematica. Am corectat cu copilul acasa, fara a insista pe greseala dascalului. I-am explicat ca poate a fost obosita, poate a avut o problema de la care nu si-a putut lua gandul, toti mai gresim la job. In orice domeniu. M-am dus la dansa si am intrebat daca are nevoie de ajutor.
Anul acesta doamna s-a schimbat. Dar ne-am lovit de alta situatie: lucrarile de control ale copiilor au fost date spre corectura (de catre doamna invatatoare) altei generatii de copii de-a dansei (copii de clasa a 5-a). S-au intors cu un munte de corecturi facute gresit. La fel, am discutat cu copilul acasa – mi s-a parut o lectie foarte importanta si inedita pentru el: sa poata sa isi sustina punctul lui de vedere, argumentat. Pentru ca asa va fi, de fapt, in viata: mereu ne vom lovi de persoane care vor considera gresit ceva ce este, de fapt, corect. Iar gandirea critica se poate dezvolta de la varste foarte mici.
[later edit-ul tau]
Depinde si cum discuti cu profesorul respectiv. Am citit si comentariile parintilor copilului in cauza. „M-am dus pregatita cu poze din dex pentru ca eram sigura de acest comentariu al profesorului” spune multe… Iar ce a urmat dupa imi demonstraza clar ca este mai degraba o rafuiala parinte-dascal decat o dorinta de a rezolva problema.
Iar acest comentariu, din partea unui parinte ce isi are copilul, probabil, in aceeasi clasa/scoala, imi intareste convingerea de mai sus:
AAA: MT de ce sunteti singurele persoane care contesta activitatea unui invatator? Sotul dumneavoastra care a deschis aceasta polemica isi mai aduce aminte de cuvintele urate adresate domnului invatator in fata clasei sub privirile stupefiate ale celorlalti copii????? Sau poate a uitat ca a fost chemata politia si ne am prezentat la doamna director a liceului pentru ca domnul tarnoveski a agresat o pe doamna profesoara de engleza fugind dupa ea si speriindu i copilul fapta pentru care a primit interdictie de a intra in scoala??????
Ce pierdem noi din vedere este ca din acest conflict parinte-dascal SINGURUL care pierde este tocmai copilul…
Eu zic că oricât de obosit eşti, nu corectezi graşit un cuvant scris corect. Un cuvânt BANAL de altfel. Şi cu derdeluş ce nu a fost bine? Sigur că judecăm, pentru că şi aşa mulţi copii termină şcoala şi nu ştiu să scrie corect, dacă nu ştie nici învăţătorul, atunci e grav de tot. Nu are rost să dăm vina pe oboseală. vorbesc în cunoştinţă de cauză, am avut cadre didactice în familie.
Din păcate acum pentru mulţi a fi cadru didactic a devenit o AFACERE şi nu o VOCAŢIE. Şi cănd mai scrii şi PATINUAR, scuze…Oare osuar scrie cu O?
@GabiI: nu incerc sa gasesc scuze invatatorului. Am scris si mai sus- „patinuar” este o greseala colosala. Da, nu ar fi trebuit sa corecteze. Cu derdelusul nu stiu ce a avut. E despartit corect in silabe. Pot doar sa speculez: ar fi vrut sa nu fie despartit pe doua randuri, conform regulilor de despartire la final de rand (care nu se supun intocmai regulilor de despartire in silabe) – probabil principiul economiei (inutil in cazul de fata). Dar e numai o presupunere.
Inclin, totusi sa cred ca problema se putea rezolva fara atata scandal. Ii explica acasa, copilului, ca este gresita corectura si ca se mai poate intampla. Fara sa faca neaparat caz din asta. Verifica caietele copilului sa vada daca s-au mai strecurat si alte greseli. Se ducea parintele la profesor si il aborda cu calm si tact iar daca nu rezolva nimic se ducea la conducerea Colegiului respectiv.
Se intampla, din nefericire. Des. Si nu de ieri-de azi. Dintotdeauna.
Ca idee:
Anul trecut, invatatoarea l-a pus pe fiu-meu sa corecteze o problema la concursul Comper – matematica. Ca nu o facuse bine, si i-a rezolvat-o ea pe ciorna.
Copilul a taiat, a rezolvat dupa cum o facuse invatatoarea pe ciorna.
Soc si grUaza… copilul rezolvase bine problema, invatatoarea o rezolvase gresit. Asa ca a pierdut 10 puncte si implicit calificarea in etapa nationala.
I-am spus: bravo, mama! asa sa faci, sa ratezi examenele pe nestiinta altora. Asta sa iti fie invatatura de minte.
Acum greseste – dar numai pe nestiinta lui.
Iar caietele i le verific zilnic. Corectam zilnic. Pentru ca… in 3 ani – 3 dascali diferiti si tot timpul apar erori. Dar am ales sa abordez altfel problema (desigur, am vorbit de fiecare data si cu cadrele didactice si cu directorul scolii), iar acum stie sa isi sustina punctul de vedere singur.
Când „au existat vremuri în țara asta în care profesorii erau profesori”? Pe vremea când eram eu în școala generală aveam niște specimene comparabile.
Doamna Antonescu… facultatea de chimie… UPG Ploiești. Dacă erai blondă, aveai unghiile făcute și erai machiată… picai examenul chiar dacă erai doxă de chimie.
Motiv… domnul Antonescu călcase strâmb cu o tanti blondă studentă de-a lui!
Și voi vă plângeți de o biată învățătoare analfabetă!
Comentariu beton!15
Vezi că nu ai despărţit bine „studentă de-ale lui” 🙂 Muahaaha :)))
Ai un deget sus de la mine :)… verde
Vai, ce rusinos. Efectiv asta simt acum, rusine. Si apoi furie. Si comentariul invatatorului…nu, nu se poate asa ceva. Ireal!
A noastra doamna invatatoare, care nu pierde nicio ocazie sa se bata cu caramida-n piept pentru cei 36 de ani de invatamant, intreaba senina: ce suntem azi? Si asteapta sa i se raspunda azi suntem luni, miercuri, joi etc. Am avut un soc prima data cand a venit copilul acasa cu intrebarea asta. Cum adica ce suntem azi? Ce-am fost si ieri, oameni. Ce, ne metamorfozam in lighioane peste noapte? Am dat-o si pe glume, i-am zis ca vinerea ar trebui sa spuna azi suntem Sfanta Vineri, maine Alba ca Zapada. In fine, copilul a priceput, doamna cred ca nici acum.
Este o aberatie, domnul Tarnoveski a sarit la bataie la mai multe cadre didactice, e agresiv, vorbeste urat cu toata lumea, noi, parintii, nu ne intelegem deloc cu el. Se razbuna pe domnul invatator cu randuri scrise si luate din context, ca dovada, nici nu posteaza cerinta textului. Ca parinte al carui copil e coleg cu copilul acestui individ va spun ca domnul invatator este un om exceptional. Sa va fereasca Dumnezeu sa intrati in raza vizuala a unui sarit de pe fix.
Serios? Nu contest că e adevărat ce spui tu, dar ce legătură are cu „patinuar” și „derdeluș”?
Ar fi interesant de stiut daca le-a corectat tuturor copiilor acel “patinuar” sau numai unui singur elev.
@Liliana,
Nici nu contează care e cerinţa textului, cum de altfel nici nota pusă nu face subiectul discuţiei. Ci acel ‘patinuar’ schilodit. Şi mai şi corectează forma corectă scrisă de copil. Nici măcar nu are vreo îndoială, cât de mică – altfel s-ar fi uitat rapid în dex şi s-ar fi dumirit. Deci e vorba şi de atitudine, şi de neştiinţa unor noţiuni de bază.
Iar faptul că tatăl este aşa şi pe dincolo, nu are nicio relevanţă în acest context.
(Dar, dacă tot aţi deschis cutia Pandorei – pășind în afara subiectului principal – mă întreb dacă acel comportament al tatălui nu are cumva niște motivații palpabile şi justificate.. Cine ştie ce gafe o fi mai făcând acel domn învăţător? Asta a fost o răutate din partea mea, evident. Dar speculaţia e deschisă de afirmaţiile dvs de mai sus.)
Cum ce legătură @Misule când eram mici ne dădeam pe derdeluș și ziceam că e patinuar :)). Unii încă au rămas la stadiul acela.
Ar fi interesant dreptul la replică al învățătorului.
@Sabina,
Cum adică? De ce să corecteze doar unui copil și celorlalți nu?
@Liliana,
Care să fi fost cerința??? Refuz să cred, că la clasa a II-a, pentru copii de 7-8 ani există cerințe aberante care să justifice o asemenea corectură. Refuzul meu este organic. Ar fi … strigător la cer. Indiferent ce manual ți se vâră pe gât, îți ții ora cum îti mai dictează și conștiința. Chiar nu suntem roboței. Sau nu încă.
@Mona, am asa… o vaga banuiala ca e mai mult decat nestiinta unui banal cuvant (daca intelegi ce vreau sa zic…)
@Sabina,
Mai mult de atât? Adică să înceapă bârfa, țigăneala, vorba @didinei, o ședință, o cafeluță, o scoveergă, să ne arătăm cu degetul, să discutăm discuții? Nu, mulțumesc, pentru asta avem inspectorat (zâmbet cinic).
Ce e scris, rămâne scris și pentru mine doar asta contează. Patinuar. Un copil sancționat și corectat aiurea în tramvai și un învățător care nu a replicat în nici un fel.
De acord, nici o scuză pentru acel ” patinuar”.
Ar fi interesant de văzut restul lucrării, totuşi.
Nu înteleg „S”-ul din acest pdv.
De postările pe FB ale oamenilor necunoscuți am dobândit o reținere în a mai comenta, dar clar mă alătur și eu celor care cataloghează drept strigător la cer ca un cadru didactic să nu stăpânească noțiuni de bază ale limbii române.
În schimb, legat de ”profesorii care erau profesori”, m-am gândit la învățătoarele mele.
În clasa I-a am avut o doamnă învățătoare care a găsit potrivit să mă lovească destul de tare la palmă cu cantul unei sănătoase rigle de lemn pentru că făcusem nu știu ce greșeală de scriere, scoasă la tablă fiind. Nu rețin dacă le-am spus sau nu părinților, cert e că această acțiune a ”dascălului” nu a avut consecințe pentru dumneaei, ci doar pentru mine. În sensul că, după aparița copiilor, să realizez că sunt în stare să rup capete (la figurat, desigur) dacă aflu de vreun abuz fizic sau chiar verbal asupra lor din partea cadrelor didactice. Din fericire, până acum, nu a fost cazul decât de mici nedreptăți sau neînțelegeri ce au putut fi rezolvate amiabil.
Din clasa a II-a am schimbat orașul și despre noua învățătoare nu am absolut nicio amintire, nici frumoasă, nici urâtă. Nici măcar numele nu i-l mai știu.
Așa că pot spune că ambele învățătoare ale copiilor mei sunt multe clase peste ce am avut eu, atât profesional cât și uman, iar pentru asta nu pot fi decât recunoscătoare. Și să le admir că încă mai au toate mințile la ele, în condițiile în care lucrează fiecare cu peste 35 de copii în clasă.
Asa se făcea educatie mai demult…. Rigla e nimic. Eu una, am uitat ce am primit de la a mea învătătoare. Eram toți în aceeaşi găleată de cele mai multe ori. Toată clasa.
Vai @Anduțo… chiar așa tare te-a lovit amnezia? Fight back 😋. Învățătoarele mele se numeau: Corina R., Elisabeta M. și Ileana G. . Apoi am făcut română cu doamna A. și în liceu cu doamna N. Cel mai memorabil impact l-a avut Tanti Jeni – femeia de serviciu din primele clase de liceu. Făcea de râs, cu mătura ei, mulți mânuitori de katana, iar strigătele de luptă erau o simfonie de înjurături ce puteau face să roșească lejer orice birjar😊
Mihaela M, apăi, exceptând faza cu rigla, și eu am uitat. Și ce-am primit de la ea, și de ea, cu totul. 🙂
Habare, te invidiez! Și pentru memorie, dar, mai ales, pentru tanti Jeni. 🙂
Pe mine ma zgarie formularea CADE JOS .
@Diana și pe mine CADE SUS 🙂
Seara bună tuturor!
Mai deunăzi instituția taximetriei. Azi instituția învățământului. Și sunt sigur Mihai că poți continua liniștit să înșiri întâmplări de-astea vreme îndelungată. totul se decredibilizează. Oamenii de-aici ajung – de pomană! – să aibă serioase îndoieli în ceea ce privește propria capacitate intelectuală. Încep să devin fatalist. Și n-am curajul lui George de la Buzău să plec la teutoni. Și nu mi s-a ivit încă oportunitatea didinei sau a prietenilor de pe-aici care în viața de zi cu zi sunt la cel puțin 600 km distanță de plaiurile mioritice. Glumind pot spune că nu-mi mai vine să te citesc! Că am parte doar de belele! Mai îndrăznesc două – trei zile. Așadar vezi ce mai postezi în perioada asta! 😀
Hai, măi, @Victore… zău așa. Ai impresia că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Vezi c-am pus o povestioară mai sus, de la fie-mea de la școală. Și mai am, dar n-are sens, belele și probleme sunt peste tot. Mai stai p-aci, o dăm și pe glumă. 🙂
@didina: sunt aproape convins. Pe de o parte. Pe de altă parte am impresia (aproape bătută-n piroane) că problemele de-acolo nu au absolut deloc aceeași natură cu cele de-aici… Dar, na!, pe fundul cutiei Pandorei a rămas pitită amărâta aia de speranță. Mama lor de greci, cu legendele lor cu tot! 🙂
@VictorR,
Stai așea, nu bleca, am un banc, să te binedispun. Ia uite:
Gheorghe, Ion şi Vasile stau pe prispă.
La un moment dat Ion zice:
-Io cred că mâine plouă!
După o oră Gheorghe spune şi el:
-Io cred că nu!
După încă o oră Vasile, revoltat, se ridică şi zice:
-Dacă voi aveţi chef de ceartă, io mă duc acasă!
Deci, dacă nu ai râs, să știi că da, m-am supărat 😂
@Mona: îi musai să grăiesc azi? Că io amu șăd! 🙂
Ideea cu plecatul de-aici e așaaaaa, un fel de atitudine de ”piți”. Mă alint și eu. Au mai fost pe-aici scrieri grave ca asta și n-am plecat. Dar la 50 de ani simți cumva nevoia să te ”căulești” (cum zicea bunică-mea, `mnezoo s-o ierte!, la treaba asta cu auto-plânsul de milă). Poate-poate te-ascultă cineva! 🙂 E ca-n bancul misogin despre femei: ”Cine mai fluieră după femeile trecute de 50 de ani? Oala sub presiune!” Similitudinea se poate face oricând! 😀
@Victor,
Eu auzisem alta: cică dupa 50 de ani, nici vântul nu-ți mai ridică fusta 🙂
P.S. dar să știi că nu-i adevărat.
Au fost doua cerințe: sa copieze textul din manual (cu tot cu greșeli) și apoi sa îl rescrie, cu corectarea greșelilor identificate. Copilul nu a respectat cerințele, iar părinții au prezentat doar ce le-a convenit. Din păcate, din toată povestea spusa pe bucăți, rămâne ideea ca e plină scoala de prosti.
Comentariu beton!13
Ce, ce? Să copieze un text, care în manual era intenționat greșit, și abia după ce l-au copiat greșit să scrie varianta corectă? Sincer, mie mi se pare extrem de puțin probabil.
@Misule dar nu imposibil! In medio stat veritas… remember?
Am văzut și eu acum.
Ciudat, dar asta era cerința. Să copieze textul greșit, să identifice greșelile și ulterior să rescrie textul corect.
Am văzut o fotografie cu lucrarea completă a altui elev.
@Sabina, sorry, ai avut dreptate.
Corectura dascălului a avut loc pe prima parte a cerinței, unde trebuia respectată copierea strictă. Cam tras de păr, totuși, acel suficient.
Mhm. Iată: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=547289079089085&set=p.547289079089085&type=3&theater
@Mona
Și mie îmi pare stupid să depunctezi un copil pentru că a rezolvat direct exercițiul, fără a mai scrie enunțul. Ce mă seacă foarte tare, însă, sunt jumătățile astea de adevăr. Ar fi trebuit ca părintele să pună poze cu toată tema sau, măcar, să fi venit profesorul cu o versiune a sa.
A devenit tare obositor online-ul ăsta. 🙁
@didina,
Mare dreptate ai, cu online-ul ăsta.
Corectura e prea dură și cred, totuși, că micuțul este prins la mijloc în războiul dintre părinți și dascăl. Ceea ce nu e bine. Deloc.
Mihai, vezi ca a aparut pe net poza cu cerinta completa.
De altfel, pe postarea initiala se vede clar ca cel de-al 3-lea “i” la “copiii” a fost scris ulterior, pentru ca textul sa para corect. Daca ar fi fost acolo de la bun inceput ar fi fost subliniat, asemeni “derdelusului”.
Probabil de aceea nici “cade jos” nu a fost corectat, textul TREBUIA sa contina greseli.
Prin prezenta, părinții elevilor din Clasa a II-a, Colegiul Național “Mihai Eminescu” Iași, semnatari ai prezentului comunicat de presă, față de acțiunea denigratoare și mai ales absolut nefondată a domnului Tarnoveski Ionel la adresa domnului învățător, dascălul copiilor noștri, înțelegem să vă aducem la cunoștință câteva aspecte.
De-a lungul celor doi ani și jumatate, domnul învățător și-a făcut meseria în mod exemplar, ajutând la dezvoltarea intelectuală și morală a copiilor noștri.
Rigoarea cu care corectează fiecare temă a fiecărui copil, interesul dumnealui pentru fixarea corectă a noțiunilor de bază, denotă maxim de profesionalism și dedicare în tot ceea ce face la catedră.
Acest DOMN nu este doar un învățător, este un părinte, este un prieten.
Atât acești copii isteți, cât și noi, părinții, am avut și avem doar de învățat de la dumnealui. Întâlnirile cu părinții sunt punctuale și cu observații foarte pertinente, de care ne străduim să ținem cât mai mult cont. La aceste întâlniri nu participă niciodată domnul Tarnoveski Ionel și nici doamna Tarnoveski.
Mai mult decât atât, în data de 26 octombrie 2017, domnul Tarnoveski Ionel, a intrat în clasa, a țipat la domnul învățător și i-a adresat cuvinte urâte, jignitoare, fiind foarte violent atât fizic, cât și verbal.
Această agresiune a avut loc chiar în fața copiilor și a câtorva părinți, care au asistat infricoșați și neputiincioși la scene cu totul nepotrivite pentru vârsta lor și pentru locul în care se aflau – sala de clasă.
Un incident similar s-a petrecut în aceeași zi și cu doamna profesoară de engleză, pe care a agresat-o verbal pe scările instituției de învățământ.
Prin acest comportament incalificabil, domnul Tarnoveski Ionel, a produs o stare de teamă și stres în rândul copiilor noștri.
Este vorba despre un act de violență verbală și psihologică, față de care ne manifestăm dezaprobarea. Sub nici o formă nu putem accepta expunerea copiilor noștri la astfel de acte.
Revenind la incidentul semnalat de domnul Tarnoveski Ionel, considerăm că acesta este creat în mod deliberat și cu rea-voință.
Enunțul exercițiului era “Copiați apoi corectați textul alcătuit de Maria după ilustrațiile din manual”. Prin urmare, copiii aveau de trancris/copiat un text cu greșeli, pe care apoi să îl scrie din nou corect. Astfel, din fotografiile postate de dl. Tarnoveski Ionel, rezultă clar faptul că exercițiul scris de copilul domnului este greșit copiat, incomplet și greșit rezolvat.
În sprijinul acestor afirmații, atașăm câteva fotografii ale caietelor copiilor care au rezolvat corect acel exercițiu, textul trebuind a fi copiat greșit și apoi rescris în mod corect.
Prin acestă acțiune denigratoare, domnul Tarnoveski Ionel a expus din nou copii noștri unei stări de tensiune și traumă psihică, agresând în mod deliberat procesul de dezvoltare și formare armonioasă la care lucrăm atât noi părinții, cât și domnul învățător.
În acest sens, vom solicita Ministerului Educației Naționale și Inspectoratului Școlar Județean Iași, luarea măsurilor legale pentru înlăturarea acestui factor destabilizator, pe care îl reprezintă domnul Ionel Tarnoveski, în buna desfășurare a activităților școlare.
Considerăm inadmisibilă antepronunțarea Doamnei Ministru al Educației Naționale, Ecaterina Andronescu, care fără a verifica informațiile, a contribuit la tăvălugul pe care mass-media l-a antrenat împotriva acestui dascăl.
Ne manifestăm întregul respect și considerație față de domnul învățător și totalul dezacord față de comportamentul agresiv și neîntemeiat al domnului Tarnoveski Ionel.
Comentariu beton!29
Vă cred că elevul a gresit si n-a respectat cerinta exercitiului dar credeți-mă si dvs cand vă spun ca la finalul postării lipsea doar :trăiască Partidul Comunist Român în frunte cu cel mai iubit fiu ,tovarasul…
Comentariu beton!22
Ba, nu va mai iese comunismul din sange…
Aplauze si ovatii! Toti parintii de bine sa semneze!
In urma celor citite se naste un alt adevar. Trist este ca totul se va sparge in capul copilului.Copiii il vor arata cu degetul si il vor izola… o victima prinsa intre 2 fronturi.
Comentariu beton!12
O victima a propriului parinte, din pacate pentru copil. Ieri eram pro parinte, azi cred ca a vrut doar sa isi promoveze Dorada umpluta la 90 lei.
Umplută cu ce ? Cu de toate …
În lumina noilor dezvăluiri, mi-am amintit și eu o fază legat de felul în care ajung uneori informațiile la părinți.
Prin clasa I-a, la băiat, iureș mare. Unii copii au transmis acasă că la nu știu ce oră s-au uitat la desene animate. Încă nu era nebunia cu wattsapp-ul, iar comunicările și, mai ales, ostilitățile, se dădeau pe mail, că față în față era deja desuet. ”Păi ce, noi de-asta trimitem copiii la școală? Să se uite la desene????? pffff și câh și nu dom’le așa ceva, să se ia grabnic măsuri drastice și atitudine!” Noroc de un tătic ce se aflase în clasă (repara ceva pe la imprimantă) și asistase la o întreagă și fascinantă discuție despre bine și rău, frumos – urât, corect – incorect și tot felul de alte întrebări (”tu ce-ai fi făcut în locul personajului X?”) prin intermediul mult blamatelor desene animate.
Dar n-a fost bai, în cazul colectivului nostru, încă vreo două faze din astea și relativ repede ne-am prins că tot ședințele cu părinții și consultațiile la școală sunt sfinte și cele mai constructive și benefice pentru toate părțile implicate. Mai ales pentru copii.
Comentariu beton!12
Am fost implicată de curând într’un proces de recrutare. Pe lângă test de logică, deja comun în corporații, am susținut și test de gramatică. Pentru prima dată. Am zis wtf?! După ce am văzut textul pe care trebuia să îl corectez, mi-am dat seama ce îi mâna pe angajatori în luptă: textul era scris în stilul pe care îl vedem zilnic pe FB. Și mi s-a părut normal ca oamenii ăia voiau să se asigure că angajează un om care știe să scrie trei fraze coerente. Ulterior mi-au confirmat ca au angajat oameni care trimiteau clientilor mailuri cu k, sh, tz sau, mai grav, âmi și vre-o.
Treaba e mai serioasă decât ne imaginăm, serios. Mai știti definiţia bărbatului ideal de pe timpuri „nu bea, nu fumează”? Incet-încet se transforma în „știe să citească, știe să scrie”…
Comentariu beton!19
@Bertha bărbatul ideal nu bea nu fumează, NU ADUCE BANI ACASĂ!
Hai, mai pune un Later-later edit la articol:
https://www.educatieprivata.ro/cum-arata-enuntul-exercitiului-cu-patinuar-de-la-iasi-si-un-apel-la-prudenta-fata-de-fake-news/
Păi de ce să mai pun încă unul? Am pus deja asta.
Pai citeste ce ti-am dat! Ai citit numai descrierea din link si ai tras concluzii despre ce contine?!? dude… wtf?!?
Tu vezi later edit-ul meu sau?
Eu nu mai înțeleg NIMIC. Până la urmă ce se întâmplă? Copilul a avut o cerință și a fost corectat după altă cerință? Părinții au avut dreptate? Este o confuzie generală. Si v-am spus de dimineață…psihoterapie!
abia acum vad later-later editul tau cu linkul dat. ia si un video cu tema copilului:
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2223510247705282&id=100001389841225
si iti spun eu ce se intampla, de fapt, acolo, ca doar am predat peste 10 ani si mai am si copchil in ciclul primar…
invatatorul respectiv poate sa fie oricum, dar analfabet NU e. pur si simplu, probabil din oboseala/neatentie/alte cauze a corectat gresit un cuvant. din pozele caietelor celorlalti copii se vede clar ca stie cum se scrie “patinoar”.
exista, in mod cert, un conflict deschis profesor/ ceilalti parinti cu acesti parinti ai lui David. la asa nivel incat se cheama Politia.
se vaneaza reciproc. se cearta in clasa, in fata celorlalti elevi. sau pe holurile scolii. parintii celorlalti copii sunt satui si spera sa isi duca traiul linistit pana in clasa a 4-a eliminand personajul aducator de conflict.
tatal face ce stie mai bine: se da in stamba pe internet. in loc sa se duca sa discute CIVILIZAT cu invatatorul si cu directorul scolii.
cum ziceam de dimineata, singurul care pierde din tot circul asta va fi copilul. pacat…
Comentariu beton!12
Am văzut şi later edit 1 şi 2.
Chiar dacă cerinţa era să copieze copiii textul greşit şi apoi să îl corecteze, ceea ce mi se pare o prostie, eu zic că nu avea niciun motiv ca învăţătorul să corecteze PATINUAR.
Şi multă lume cu care am discutat e de părere că această „cerinţă” e o chestie inventată ca să îl scoată pe domnul. El de ce nu a spus asta de la început? Acum conflictul este aruncat în altă zonă, şi anume că părinţii violenţi, etc, pentru ca să se uite motivul de la care a plecat totul.
Eu nu cred varianta pusă de părinţi.
1. Textele celor 2 copii sunt foarte diferite, deci nu e vorba de a corecta acelaşi text.
2. În caietul copilului din articol se succed clar punctele evaluării din manual.
Pe când la pagina postată ulterior de alt părinte – este cu totul altceva:
– exerciţiul e rupt din context (nu are număr – era al 3-lea din evaluare) şi pare făcut adhoc pentru a justifica greşeala învăţătorului;
– are altă cerinţă
La primul copil se înşiruie clar toată evaluarea din manual, cu toate exerciţiile.
La al doilea copil este o activitate de sine stătătoare, singulară şi probabil făcută în altă zi. Nu face parte din evaluare, nu are nici număr acel exerciţiu, cum se vede clar în caietul primului copil.
Dacă citiți cu atenție textul scris în apărarea dascălului, veți observa ca și acolo sunt greșeli gramaticale și de punctuație. Dacă tot îți aperi tovarășul, pentru numele partidului, fă-o corect măcar gramatical!
Care ar fi acele greșeli?
Vad ca nimeni nu sesizeaza o alta problema in situatia aceasta: conform celor care il apara pe dascal, exercitiul dat copiilor era sa COPIEZE un text cu greseli de pe tabla si apoi sa il CORECTEZE. Numai ca, conform unor chestiuni pedagogice de baza, ca dascal nu dai la copii de clasa a 2-a (care invata inca prin copiere, prin reproducere) modele de invatare gresita. De altfel se si vede ca exercitiile scanate din manual nici nu cuprind astfel de sarcini, doar tema data de dascal cere asa ceva. Ceea ce este ori dovada de comoditate, ori de amatorism.
Si un Later Later Later Edit cu deicizia Consiliului de Administraţie al Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Iaşi, în cazul învăţătorului Spiridon Andrieş:
” În urma investigaţiei, membrii consiliului au stabilit că dascălul ieşean a greşit atunci când a corectat pe lucrarea elevului cuvântul „patinoar”, scriind în loc „patinuar”. Investigaţia nu a relevat că învăţătorul ar fi „corectat” greşit din neştiinţă, ci doar că ar fi aplicat corectura de la un alt exerciţiu, fără a fi atent la tema pe care o realizase, de fapt, copilul.”
https://www.educatieprivata.ro/decizie-in-cazul-patinuar-invatatorul-spiridon-andries-a-fost-gasit-vinovat-parintii-au-spus-adevarul/?fbclid=IwAR346G8enw2CC_bOrEuZCPx8X79cnNboXilr2LVHVMJMECviXOOKrUJrFFw
Titlu foarte bun pentru asa blog oltenesc.
Daca am putea scapa naibii odata de tot sudul ala inapoiat al tzarii ar mai fi o sansa de normalitate in noua tzara. Nu pierdem nimic prin asa renuntzare.
Bucatarul Tarnoveski il are pe constiinta pe invatatorul constiincios – ca, intre timp, din pacate, abia al doilea nu mai e, nu primul, cum ar fi meritat.
Cum insa Dumnezeu nu bate cu biciul, s’a dus recent chiar si socrul bucatarului.
Asa ca uitati’va inca o data la titlul blogului si aveti grija ce comentati pe aici, in deplina si completa necunostinta de cauza, olteni retarzi pesedisti!
Inițial, am vrut să te injur. După care am avut inspirația să dau click pe link-ul către profilul tău de facebook pe care, cu atâta generozitate, l-ai lăsat aici. Iartă-mă pentru găndurile necurate, te-a înjurat deja viața, nu mai are rost s-o fac și eu.