Tipa care merge în faţa mea pe culoarul de la metrou n-are mai mult de treij’ de ani. E mișto, culeanu așa, pășește și mișcă ușor din cap în ritmul muzicii din căști. Și e răcită. Sau îi place ei mult să-și sufle des nasul într-un șervețel. 

Gata, a terminat de suflat. Cu un gest nonșalant și suveran se debarasează de șervețel. Mai precis îl aruncă. Pe jos. Pe culoarul de la metrou.

Fac un pas mare și-o bat ușor pe umăr. Își scoate caștile din urechi și se uită întrebător la mine. Zic:

– Cred că ți-a căzut ceva.

Și-i arăt șervețelul plin de muci și mototolit. 

Ridică din umeri:

– Dacă te deranjează atât de mult, ia-l tu. 

Îmi întoarce grațios spatele și pleacă în lumea ei din care îndrăznisem s-o scot eu atât de brutal. 

Ce să fac? L-am luat.

Ce voiam să zic, pot să fac pariu pe orice că fata asta pe 20 o să iasă în stradă ca să protesteze împotriva nenorociților care i-au furat țara.

……..

Începând de azi, o să las și pe blog o parte dintre postările pe care inițial aveam de gând să le pun doar pe Facebook. Nu pe toate, doar pe cele care consider io c-ar merita păstrate. Nu de alta, dar tocmai am trecut recent prin neplăcuta experiență a ștergerii câtorva mii de postări. Aici măcar știu că vor fi puse pe tarlaua proprietate personală, unde vor rămâne exact atât cât vor vrea mușchiuleții mei.

Întrebare. Vreți să le semnalizez cumva? Să pun în titlu un (fb) ca să știți că e postare preluată de pe profilul de Facebook, poate ați citit-o deja, și nu aveți chef să vă mai pierdeți timpul încă o dată?

mihai_vasilescu_facebook1