Ora trei dimineața. Se aude o bătaie insistentă în ușă. Se trezeşte soțul și deschide ușa. În prag stă unul ușor încurcat.
– Ce vrei domnule? E ora trei dimineața!!!
– Scuze, îmi pare rău că v-am trezit. N-ați putea să mă împingeți?!
– Du-te omule de aici, la ora asta vrei să vin să te împing???!!!
Și îi închide ușa în nas. Apoi se duce înapoi în pat, lângă soție. Nevastă-sa îl întreabă:
– Cine era?
– Păi unu’, cică vrea să-l împing. Oameni nebuni.
Femeia se ridică într-un cot:
– Îți aduci aminte când ai avut pană la motor și nu te-a împins nimeni? Ai stat cinci ore pe autostradă și niciun şofer nu a catadicsit să oprească să te ajute. Tu erai la tine acasă, nu aveai nimic de făcut. Chiar ți-era așa greu să dai o mână de ajutor?
Rămâne omul gânditor, retrăind blestemele pe care le aruncase în gând tuturor celor care treceau în trombă pe lângă el, când a avut probleme.
– Bine, zice. Mă duc să-l ajut.
Își trage repede o pereche de pantaloni și iese afară. Aici, nimeni. Nu-l mai vedea pe ăla. Nedumerit, începe să strige:
– Măi omule, unde ești?
Se aude un glas:
– Aici!
– Unde aici?
– Aici, în leagăn!
După primele două fraze, am crezut că iar a revenit cretinoidul hoţ în vise pe care nu reuşim să-l pălim niciunul dintre noi. Bine că m-am înşelat :))
@peapetulburi, nu, nu. Duminica e zi de banc. 😉
Am înţeles. Deci după 12 noaptea îl poţi visa liniştit pe fraier 😀
@peapetulburi, :)))))))
Stiam bancul, dar l-am citit in conditii optime si am ras cu lacrimi. Parca il vad pe ala in leagan…
@Preduca George, sunt vechi majoritatea, dar sunt bancurile care mi-au placut cel mai mult. Si la un banc bun poti sa razi de mai multe ori. Depinde cine-l spune, sau cine-l citeste.
Buna, foarte buna!