Hai că nu vă acopăr inimile cu nimic deși a cam venit bine de tot toamna. Bine, bine, poate cu niște articole de pe bloguri. Luați de citiți.
- Tipuri de oameni pe care-i urăsc de când am copil;
- Sfântul Nicolae la Bucureşti în 1989: mitul urban, miracolul şi misiunea;
- Şi dacă mai bine nu se poate?
- Facebook, porcule;
- Românul e încurcăreț;
- Ce am învățat de la cățelul meu;
- Mirajul legumelor și fructelor de la țăran;
- Fete Vs. Femei! Tu cum faci diferenţa?
- Experienţa care l-a marcat pe un român într-un tren din Japonia;
Multumesc frumos pentru sugestii. Am inceput sa citesc textele de la ultimul punct, pentru ca titlul mi-a atras atentia. Este senzationala povestea din Japonia. Anul trecut am vizitat tara asta si m-am intors in Romania total impresionata. Este senzational tot ce este acolo. Am scris si eu cateva articole despre lumea fantastica in care am aterizat si care mi-a fost gazda timp de aproape doua saptamani. Am trait acolo experiente pe care nu le-am experimentat nicaieri in lume?
@mirela, well… norocoaso.
Momentan bifat punctul 5 – e super blogul, ia să scotocesc eu să văd dacă are și pagină de FB și punctul 3, da, și mie mi s-a aplecat de salvatorii ăștia pe cârca altora.
Să citim mai departe.
Și ca să fiu în ton cu începutul postării tale, ia de aici: „Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile” mai ales când îmi intră apă în papuci, dârdâi de frig și-mi suflă vântul pleata în toate părțile 😀
@miha, ne ţii la curent, da?
1. Been there. Mai puțin punctul 5. NIMENI nu s-a riscat într-atât. Nu-s nebună degeaba ??
2. Pas, m-am plictisit când l-a pomenit pe Ceașcă
3. Corect, salvatorii de feisbuc s-o sugă
4. – nu pot politică azi
5. Ce femeie slabă! SLABĂ! Nu mai zic, că m-am enervat!
6. Pas, nu mai citesc de șarlele care se cred fotbaliști.
7. Hai să-mi bag… Cățelul ăla era un om mai bun ca mine! Now this sucks 🙁
8. Bătrânii ăia au nevoie de un hipster blogerist/feisbuchist să-i promoveze. Articolul a fost scris, apoi redistribuit de Vasilescu, să vedem vânzările de săptămâna viitoare. ?
9. Ah, ce emoții am avut. Deja bifasem „isteria”, mă și vedeam citind la final : „Felicitări, ai vârsta mentală 14”. În rest sunt bine, phew! ?
10. Civilizație SF! ?
Mulțumiri pentru listă, Mihai!
@Vera, ești în parc, nu?
@Mihai nu sunt la parc, stăpânele mele mi-au dat flit. Și pentru că sunt o mega-femeie puternică și versată, fac ce fac toate mega-femeile duminica dimineața: sortez rufe, deretic, bombăn…
@Vera, ai uitat să zici „independentă”…
1. tipul de oameni pe care i-am ocolit întotdeauna: cei care vorbesc într-una despre copii. (mă refer la pct.1 dar și la textul de ieri al Elenei pe care l-am citit abia azi)… de ce naiba, dacă avem copii, trebuie să vorbim despre ei? alte subiecte de discuție nu mai există? tot universul se reduce la plodul din dotare?!
2. –
3. nevoia de atenție, nevoia de feisbuc.
4. e jale! și da, mai bine nu se poate. pentru că nu se vrea.
5. eh, e și asta o experiență și merită încercată 🙂
6. da! fain articol. ca nație, nu știu dacă am descurcat vreodată ceva.
7. da, bune toate alea (chiar motivaționale). dar până să-i moară cățelul nu le știa? că e plin feisbucul de ele 🙂
8. o fi mai hipsterish să umbli în weekend zeci de km pe la țară după prospături bio și lunea să te lauzi cu asta la birou.
9. simpatic. bun.
10. altă lume, alte mentalități…
senchiu! 🙂
@Laura G., uelcăm.
1. No comment.
2. Aha! 😀
3. Corect. Eroi de 50 bani.
4. Întotdeauna se poate mai bine, dar românul nu vrea. El vrea doar pâine și circ. Nimic mai mult.
5. LoooooL
6. Csf? N-ai csf…
7. Foarte fain.
8. „Plasticurile” din supermarket aduse de prin Turcia-s mai lucioase, iar românu’ d-astea vrea. Cică-i…modern.
9. Superb articol.
10. E Japonia. Asta e.
@John Temple, dacă „no comment” la articolul 1, citește textul de ieri al Elenei. 😉
@Don Mișu: l-am citit ș-am crezut că fac cu nervii, d-aia am zis „no comment” la ăsta, că dacă m-apuc…nu mai termin nici mâine. 😀
@John Temple, aaa… :))))
1. Cam ce a zis și Elena noastrã, doar cã fãrã umorul ei excepțional. Probabil cã femeia era really pissed off…
2. Amuzant. Și greu de crezut dacã n-ar fi fost pozele cu monumentul respectiv…
3. Mda, am iubitori de animale în listã, cunosc…
4. Deprimant, adevãrat pânã la ultima virgulã, dar al naibii de deprimant.
5. O s-o caut și eu chiar dacã nu cred cã va fi 100% pe gustul meu. Eu n-am porniri de-astea de cougar, oi fi eu mai înapoiatã, na, mã uit, admir dar nu pun mâna, ca la muzeu, deh…
Dar FB-ul chiar e porc, mie mi-l tot bagã pe ex-ul meu la ” poate îi cunoști”, doar fiindcã avem niște prieteni comuni…
6. Dap. Și nu suntem și foarte mândri de asta?
7. Aveam de gând sã-mi iau o pisicã dar textul ãsta m-a deprimat, mã mai gândesc, știu cã intenția autorului fu alta dar…
8. Am furnizorii mei de încredere ( a se citi „rude la țarã”)
9. Oops, am 45+ dar se pare cã nu mã încadrez chiar la categoria „femeie”… Vasilescule, încerci sã mã deprimi în dimineața asta?
10. Cred cã orice european ( și nu numai), oricât de civilizat, ar avea parte de un șoc cultural acolo, unele chestii sunt atât de diferite și nu întotdeauna în sensul bun…
Când ești sau ai impresia cã ești o civilizație superioarã, începi sã crezi cã ai avea drept de viațã și de moarte asupra altora considerați inferiori…
Îmi plac multe chestii japoneze ( animațiile marca Studiourile Ghibli, de exemplu) dar nu uit cã oamenii ãia m-ar putea felia delicat fãrã sã clipeascã și s-ar înclina politicos dupã aia…
1. Eu am ales partea amuzantă a situației. Mi-a zis @Mihai că ieri blogul lui a fost cel mai citit din România. Felicitari şi mulțumesc. Ştii tu pentru ce.
3. Perfect adevărat.
5. Măcar a trăit o experiență ?
7. Hai, măi, că nu trebuie să ai un câine ca să înveți d-astea. Fain oricum.
9. De multe ori nu fac eu diferența aşa că nu mă astept s-o facă altcineva.
Am citit şi articolele „cu soț” dar nu răspund la provocari?
@Elena, pot să ‘sar’ eu cu numerele pare, dacă nu te deranjează un tandem de moment?
2. E cea mai abracadabrantă chestie citită până acum despre ceauşescu.
4. Parcă am rămas în atmosfera articolului de la punctul 2. decât că de data asta e vorba de un salt peste ani; doar anii au trecut, noi mergem în cerc şi dăm peste un déja vu.
6. Cumva senzaţia asta am avut-o mereu, încă de pe băncile şcolii când ni se spunea că ţara noastră mică are o poziţie strategică râvnită de marii participanţii la conflictele din zonă. Şi eram atraşi de o parte sau de alta ca să nu mai încurcăm drumul.
8. Înduioşătoare povestea. Adevărul este că în ziua de azi nu mai ai încredere decât în ceea ce vezi cu ochii tăi. În contextul în care ţăranii din satul bunicii spun: ‘ aici stropesc că e varză pe care o duc la piaţă, în curtea asta e varză pentru familia mea, nu dau cu chimicale’.
10. Încă de pe vremea când eram adolescentă şi am citit Shogun a avut senzaţia că japonezii sunt ireali, m-au dus cu gândul la roboţi. Sincer, mă sperie. Şi cred că aş simţi că mă sufoc trăind acolo, cu tot cu curăţenia lor exemplară şi cu politeţea exagerată. Sau poate tocmai de aceea. Nu mi se par naturali…
@Solandi, chiar te rog să sari.?
Numai de asta mai e nevoie: să ne acoperi inima cu ceva și să ne faci o angioplastie coronariană sau implant de stenturi,că toamna e sezonul ..Lumea încă e la plaje,prețuri bune ,vreme acceptabilă.Așteaptă și tu după Crăciun,să te poți manifesta în voie…Ne dai să citim,dar nici așa să ne sperii…
10. Educaţia, punctualitatea şi disciplina japoneză au fost făcute praf la unele comentarii de la articolul respectiv pe principiul tipic românesc „ba p-a mătii că-i mai grasă!” 🙁
Ar fi mai inteligent şi mai folositor să îmi bucur sufletul şi spiritul chiar acum cu Hanami, privitul florilor, Sărbătoarea florilor de cireş…in imaginaţie măcar…şi voi avea o zi mult mai bună.
Mulţumesc Mihai!
Stiam ca vei veni cu super articole. Elena cu articolul de ieri a fost foarte tare. Azi mi-ai mai servit unul in acelasi ton. Pe Bogdan l-am „seruit” in cursul saptamanii. Pe unele le voi „serui” acum. Japonia nu ma mai mira. Am ajuns prima oara in Aprilie 2005 (Osaka si Nagasaki) si am zis ca sunt inaintea Europei cam cu vreo 25 de ani si inainte USA cu vreo 35 de ani. Plecaciunile lor sunt ceva aparte. Am si eu experiente faine in Japonia. Acum cateva zile, la „Fine Food Fair” erau si japonezi cu standuri. In dreptul lor ma simteam intr-o alta lume.
Multumesc!
1. Nici mie nu imi plac ce isi dau cu parerea despre mine si copilul me. Incerc s scurtez vorba.
2. Dar Elvis mai traieste oare?
3. DA, da, total de acord. Da, da, da!
4. Of, nici nu vreau sa ma gandesc.
5. Ha ha
6. Chiar ar fi o explicatie buna.
7. E posibil sa se alimenteze in timpul zilei din Mega si sa le vanda ca ale lui.
8. Nu am avut rabdare sa citesc. Nu mi-a placut, mi se pare superficial.
9. Voi merge odata in Japonia sa o vad cu ochii mei, dar ii voi casca sa nimeresc bine trenul. Ce dracu inseamna superexpres? In Romania ar opri in Mizil sau nu?
Mersi 🙂
@sana, avec plaisir!