De câte tipuri sunt clienții

muhahaha, cat m-a amuzat asta.
Foarte tare articolul ?

Vânzări zici ? eu aleg sa ma protejez si sa ies din încurcătura pe care o provoacă uneori prin replica,, am si eu o vârstă totusi” si sa-i vezi cum sunt de debusolați ca eu nu arat neam varsta din buletin?
Unii clienti nu realizeaza ca zâmbetul meu este profesional si vin cu texte,bancuri si la inceput credeam ca atrag eu cumva dar mi-am dat seama ca asa sunt ei in mediul lor si am inceput sa-i iau peste picior?.

Pai si clientul “tu stii cine sunt eu”? Pai ii dam atentie lui “am o problema” si lui nu? A, sau stai, el are si o problema, e si pus pe scandal si de regula “avocat”. E all in one, deci practic “vis”.
Asta despre care tu nu stii ca exista si cine este de regula e motivul pt care tu ai un job si care “te plateste”, desigur.
Si stie si mai bine decat tine ce ai de facut, ar putea oricand sa fie “tu” si sa iti dea chiar niste lectii despre cum sa-ti faci treaba, dar nu vrea sa se coboare la un nivel atat de jos.
Si ia si 5 bonuri de ordine ca poate asa ajunge mai repede la ghiseu, intrucat desigur se grabeste, avand lucruri foarte importante si urgente de rezolvat.

Îţi place sau nu: 0  0

Eeee, v-ați pus pe scris! Mulți mai vreți premiile! ?? Așa da!!!

Nu știu dacă a zis cineva de „clientul detectiv”. Aici sunt două categorii:
-cel care nu te crede când îi spui că produsul pe care îl caută nu există la vânzare în respectivul magazin, și se apucă să caute el, scotocind prin funduri de rafturi, prin sau printre cutii cu alte produse, convins că îl va găsi, „știe el unde!”
-cel care vânează orice greșeală de preț de la raft, orice produs care nu e pus la locul lui, orice neregulă, și semnalează victorios, cu privirea aia superioară de „bă, sunteți incompetenți, tot eu să vă fac ordine în amărâtul ăsta de aprozar”.
Am lucrat vreo 4 ani în hypermaket-uri și, deși nu lucram direct cu clienții, mă intersectam des cu ei și mă amuzam teribil. Cred că am întâlnit toate tipologiile prezentate. Cred, de asemenea, că, în anumite cazuri, mă încadrez și eu în vreo câteva.??
Ah, ar mai fi clientul amețit, care habar n-are ce are în coș, nu știe dacã a luat de la eaft ce-i trebuia așa că mai ia o dată, nu e atent nici la casă când îi sunt scanate produsele și, rar de tot, realizează că a pus în coș tot felul de prostii de care nu avea nevoie. Dacă realizează la casă, ghinion pentru casieră și cei de la coadă. Dacă realizează acasă, ghinion pentru el.

De clienți nu trebuie să faci bășcălie dacă lucrezi în vânzări. Clientul este Dumnezeul tău. Dar cu miștocăreli d-astea d-aia avem servicii de căcăt în România.

Îţi place sau nu: 0  0

Din punctul meu de vedere, in general vanzatorii sunt ok. In magazinele de bricolaj sunt super (de obicei), in alea de haine intreb cand am nevoie. Nu stiu in ce categorie de client ma incadrez, sper ca nu in una foarte enervanta.
E posibil totusi sa fiu in aia „ce sarantoaca, a probat x perechi de jeans si a luat doar una”, dar e singura de care nu-mi pasa. (Musai jeans, astia a luat-o razna cu modelele, rar mai gasesti ceva sa nu fie slim/ultra slim/fit sau alta dracie care explodeaza din cusaturi pe mine sau ma fac sa arat ca omuletul michelin).
Dar, dar… Cei din magazinele/raioanele alimentare sunt ceva aparte. Rar dai peste unii care chiar stiu ce au acolo. Aseara intr-un mega shop-and-go un pic mai mare ca dormitorul meu cautam curmale. Nu erau in zona de „fructe uscate, nuci, seminte”, mai gasesc un raft cu asa ceva si langa rafturilecu bere (la 5 rafturi departare de primele), intreb „n-avem”, iau altceva si m-asez la casa. Cum imi rataceau mie ochii asa de plictiseala, imi pica pe raftul cu „eco, bio, vegetarian” unde trona si un pachet cu curmale.
Sau acum multi ani cumparasem niste ghimbir deshidratat (cred ca praf), l-am terminat si am inceput iar sa caut. La un moment dat eram intr-un hipermachet chiar in zona de condimente, caut, nu gasesc si din intamplare era un angajat care punea produse in raft (deci nu ala de la scule, electrocasnice si mai stiu eu ce) si-l intreb daca au asa ceva. „Sunteti sigura ca exista?”
acum ceva vreme in mega aveau la raionul de vinuri niste sacose mici, de panza, cu despartituri in interior pt bauturi. Daca descosi alea, sacosa e perfecta pt caserola cu pranzul la birou, termosul de cafea, etc. Nu le mai gaseam. Deloc. In niciun mega. La un moment dat intreb intr-un mega pe un tip chiar de la vinuri daca mai au. Desi am precizat „sacosa mica de panza, despartituri pt vinuri, grena (ulterior am virat spre rosu inchis, indicand o eticheta in culoare asemanatoare)” mi-a adus: o cutie rosie cu cidru (cred), care avea despartituri d-alea, pungi de cadouri pt sticle (cele inguste pt o sticla de vin), sacosele mari de cumparaturi specifice mega si inca ceva. Intr-un final a intrebat pe cineva mai vechi care mi-a zis ca nu mai aduc acel produs.
In mega insist sa intreb mai intai oamenii daca raspund de un anume raion dupa cateva experiente dubioase in care am intrebat barbati de ciocolata de menaj, faina si alte cateva chestii ce ar putea fi clasificate ca ingredient pt mancare/prajituri si s-au uitat la mine de parca eram un omulet mic si verde cu antene. Intr-un mod ciudat, femeile stiau care-i faza pe la raioanele cu vinuri/bere desi nu raspundeau de ele.

hai s-o bag si eu pe aia cu „la noi afara…” :-)))
sint constient de reactia pe care o stirneste pe forumurile romanesti. :-)))
in 27 de ani de germania m-am inervat de exact doua ori in magazine. cind ma inervez intr-un magazin nu fac nimic, fac stinga-n-mprejur si plec.
in romania nu cred ca au existat doua ori in care sa nu ma inervez. cind intru intr-un magazin din romania in nici 5 minute respir greu, imi creste tensiunea, mi se umfla vina de timpla si carotida sta sa-mi plezneasca.
asta e. ne-am invatat prost.

Eu sunt clientul celor 4 V: veni, vidi, vici, vaya… con Dios!

Prin natura necesitatilor, in ultima luna am batut zeci de magazine cu tot ce trebuie pentru amenajari de apartamente. Majoritatea angajatilor au fost oameni de treaba care m-au ajutat cu informatii despre ce cautam, mi-au dat sfaturi si ponturi (unele necerute, dar binevenite). In lista neagra as include Praktikerul de langa bomba auto Vitan. Oamenii d-acolo fie faceau pe niznaii, fie ma tratau direct cu fundul. Ultima persoana cu care am vorbit acolo, un pusti simpatic, a intors insa balanta suficient de mult cat sa ma faca sa mai vin la magazinul ala daca mai am nevoie.

Totodata, sunt si genul de client de scoala veche. Adica vreau sa vad cu ochii mei pe ce dau banii. Nu ma las pe mana unei poze de pe net cum nu mi-as lasa masina in Ferentari.

Clientul care fix in Vinerea Mare sau Ajunul Craciunului are de platit facturi sau credite… orice, numai sa scape de nebuna din bucatarie

Clientu ” iar ma sunati?!” Pai, doamna, ati adus actele pe care le-am cerut? “Mvai, dar trebuia sa le aduc?!”

Clientul “pe banii mei v-ati facut case si masini… Cu dumneata n-am nimic, dar aia din conducere *#&$&$€”
Coae, te ratoiesti si ma balacaresti PE MINE dupa care imi spui ca stii ca nu sunt eu de vina. Da’ suge-o din mers si vezi sa nu-ti stea in gat!

Vanzatorul “nu stiu, ca sunt in pauza…”
Vanzatorul “dar asa se poarta acum…” Doamna, nu vedeti ca imi da burta peste nadragi?! “Dar nu sunteti chiar asa grasa…” (1,70m, 56kg ? )

Îţi place sau nu: 0  0

Eu sunt un client problema. Nu stiu cum sa ma numesc.
Cand merg la raionul de scule-surubele se ascund vanzatorii dupa rafturi sau se agata de alti clienti prefacandu-se ca au treaba cu ei.
Din n-spe feluri de suruburi mie imi trebuie ala care nu e pe stoc, din miile de scule o vreau pe aia despre care ei nu stiu ca exista sau daca o stiu nu au avut-o niciodata la vanzare.
Nu, nu sunt chirurg, dentist sau ginecolog.