De vreo câțiva ani asist amuzat la un trend foarte deosebit printre multe dintre reprezentantele sexului ălălalt. E așa un fel de chestie foarte cool care se cheamă libertatea și puterea iubirii necondiționate sau ceva. Iar adeptele ei nu mai prididesc să povestească cui vrea să le asculte (dar mai ales cui nu vrea) cât de mișto este să fii liberă, să nu depinzi de nimeni și să-ți trăiesti viața așteptând să apară el. Acel el, singurul care le va merita și le va preţui cu adevărat.

Ce să zic, e șmecheră treaba asta cu libertatea și iubirea necondiționată, dar, dacă te uiți cu atenție la ele, ai să constați cu surprindere că li se citește disperarea așteptării în ochi, ceva de speriat. De la prea multă libertate, probabil. Bine, pe de o parte e de înțeles, nu e ușor să investești atâta energie și sa vezi ca prostul ăla de prinț pe cal alb nu mai apare naibii odată. Cred că nu e foarte usor de suportat. Da’ cel mai interesant ar fi să aflăm care-s motivele pentru care el întârzie să apară.

Pentru că ai sărit de treij’ de ani si încă visezi la cai verzi pe pereți. Când te caută omu’, ești plecată să-ți cureți ceacrele, deși ar fi fost mult mai indicat să cureți un pic prin casă sau măcar să ștergi praful și să dai o mătură.

Pentru că-ți cheltui jumătate din salariu pe conferințe de coaching aspirațional ținute de tot felul de love guru stupizi a căror singură calitate este că știu să se masturbeze prin buzunarul de la pantaloni fără să-i observe nimeni. Cealaltă jumătate se duce pe drumurile pe care le faci aproape săptămânal acasă la mă-ta, singurul loc de lumea asta în care vezi și tu cum arată un frigider plin.

Pentru că mănânci numai dubioșenii absolut sinistre. Nu zic, e frumos și cu salata de ștevie, cu asparagus și muguri de bobab virgin, da’ nenea ăla pe care-l tot aștepți tu s-ar putea să aibă alegie la menisc de prepeliță în aspic, pe pat de rucola cu bame.

Pentru că-ți scrântești încheieturile când bagi două bluze la spălat, pentru că te rănești la degete încercând să cureți doi cartofi și pentru că atunci când ai gătit ultima oara ai reușit să arzi până și-un nenorocit de ceai. Da, știu, femeile libere și independente nu sunt obligate să știe să gătească, dimpotrivă se pare că gătitul este ceva ce contravine grav ideii de libertate necondiționată. Dar, vezi tu, nu mie trebuie să-mi explici treaba asta, ci prințului care nu mai apare naibii odată. Plus că, dacă te iubește cu adevărat, o să facă el toate astea, în timp ce tu o să citești niște Pamuk și-o să arzi bețișoare parfumate care atrag energiile alea bune. Mhm, îți țin pumnii.

Pentru că niciun bărbat nu e suficient de bun pentru tine. Toți au măcar câte un defect, iar dacă n-au, îi inventezi tu măcar unul. Și uite-așa trec anii, iar tu trăiesti singură cuc în continuare, în cel mai bun caz având parte doar de niște sexuț ocazional. Care nu e rău nici ăla. Doar că, ce să vezi, n-o să ai toată viața treizeci și-un pic de ani. La un moment dat o să se cam ducă ulii de suflet și sexul ocazional. Ei, atunci vreau să te văd prințeso care ești tu liberă, puternică și necondiționată.