Pentru că azi e 1 Iunie, o să vă zic doar atât: nu lăsați să moară copilul din voi!
Ajutați-l să iasă de acolo de unde s-a pierdut sau stă să se piardă și dați-i voie să se mai joace din când în când liber. O să vă mulțumească. Promit!
Acum vă rog să mă scuzați, am treabă, aștept să mă sune mama să-mi ureze „la mulți ani”.
Că bine zici, să-l sun pe fii-miu. Care o să mormăie (ca în fiecare an din ultimii) – ”da’ nu mai sunt copil!”
Indiferent de vârstă, fiecare din noi e copilul cuiva 🙂
Comentariu beton!11
Simplu si cuprinzator. Nici ca o puteai spune mai bine. De data asta te scuz, dar sa nu se mai intample. Hai La Multi Ani!
Nu stiu daca mama te-a sunat, asa ca :”La multi ani copile 🙂
La mulți ani!
La multi ani!
La mulți ani pentru copilul din tine!
„Cand nu mai esti copil,ai murit demult” spunea un nene pe nume Brancusi.
Al mare de ziua copilului pe lângă jucarele isi dorește tatuaje ca ta-su.Daca nu mai comentez nimic,probabil am fost asomat in somn de către consoarta.
Comentariu beton!11
Şi tatuajul cu ce să fie? ?
@Victor,are opt ani.Deocamdata sa-si lipeasca din alea ca pe frigider.Cand o sa castige bani atunci sa facă ce vrea el.
La multi ani, tuturor.
Să trăieşti, să înfloreşti, să-ţi mai juleşti genunchii şi să mănânci corcoduşe!
Sunt convins ca pe motivul acesta, si mama ta merita un La Multi Ani! 🙂
la multi ani pentru copilul din tine! eu am primit sms de la mama si mi-a urat si copilul meu…
https://momentsinmyway.wordpress.com/2017/06/01/amprente-pe-cer/
Urări de bine tuturor! ”Copilul din tine”, trăiască! Unde e copilul? De ceva timp observ că e tot mai greu să îl văd. De foarte mică am privit lumea dintr-un spațiu mic și liniștit, cu teamă; întâmplările vieții nu m-au lăsat să râd cu toată gura sau să mă manifest copilărește! Asta-i viața! Am privit mult în jur, am încercat să mă bucur prin cotloanele sufletului. Poate de aceea mi-am prelungit copilăria interioară mult timp după aceea, ca o compensare. Norocul meu a fost că de la vârsta de 19 ani am lucrat cu copii, acuș am ceva peste 40. Când sunt doar cu copiii, mă simt fericită, mă joc, ne hlizim, învățăm împreună…și ei sunt fericiți, și eu sunt fericită. Dar intervin adulții, mai ales cei care au izgonit demult copilăria, cei cu fețe importante și atitudini mature. Presiunea asta socială (și, crede-mă, în profesia mea, ești pus de multe ori să mimezi că ești cel mai matur dintre maturi, bățos și guru al științei), privirile acide ale bățoșilor din jur, lupta de zi cu zi cu toate idioțeniile așa-zis adulte, mă iritau. Am știut, every fucking time, că fiecare rol matur asumat taie punțile către privirea senină și felul meu interior de a fi. Poate de aceea sunt acum o persoană cam aiurită, care face destule gafe, care pare neajutorată. Au fost modalitățile mele de a nu uita să mă joc. Dar daaa, cu copiii pot fi exact așa cum sunt! Însă, cu cu toată lupta asta, în ultimii ani copilul din mine e parcă desprins dintr-o pictură de Margaret Keane. Adulții, ei înșiși, închid cutia copilăriei prin contaminare cu importanță și maturitate prost înțelese. După toate perorațiile astea, voiam să transmit o urare (cred că puteam să spun numai asta, cred că mulți n-au ajuns cu cititul până aici): putere în a nu te lua prea în serios!! Și la mulți ani tuturor ce mai gafează copilărește!!
În altă ordine de idei, mulțumesc, Mihai, că mi-ai dat subiect de discuție! N-aveam și eu cui să mă confesez, oricum nu m-ascultă nimeni! Dar m-am răcorit!! Mulțumesc încă o dată!! 1 Iunie însorit!
Comentariu beton!20
@PaulaT, eu te-am citit și mi-a plăcut enorm!
Deci, când mai gafăm suntem iar un pic copii – ce bine! 🙂
Iar partea cu importanța și scorțoșenia adulților m-a uns la suflet…
@PaulaT ramai copil cu sau fara gafe. La Multi Ani!
@Paula T,mi-a plăcut mult textul tău.La partea cu luatul în serios ,am început să râd.Pentru că o folosesc des în discuțiile cu atotcunoscătorii,atotștiutorii și în general cu parveniții și ipocriții .Mă trec pe modul zen,ascult cu răbdare și interes,apoi o bag:,,Auzi,da tu de ce pla mea te iei așa în serios?”Momentul e magnific,gen s-a luat curentul în casă și am uitat să dau save la proiectul la care lucrez de două zile.
Eu cred că atunci când renunți să mai fi copil,nu mai exiști ca individ.Mirosul de iarbă cosită,gustul autentic al unui fruct,aroma pâinii scoase din cuptor sunt lucruri care ne leagă de copilărie și practic sunt lucruri care ne transced din realitatea unor adulții serioși și responsabili,în lumea liniștită a copilăriei.
Comentariu beton!11
La mulți ani!
Hai, bine, fie… La Mulți Ani! O să beau deseară un „Tuborg” în cinstea voastră! ?
I-am trimis si eu fiului meu un mesaj cu „La multi ani copilul mamei ! ” plin de pupicei, inimioare si fete zambitiare .
L-a distrat la maxim, o sa implineasca in curand 25 de ani :))))
Atata timp cat mai e cineva pe lume care sa-ti spuna „La multi ani copilul meu! ” , esti copilul cuiva.
Atata timp cat in sufletul tau te poti bucura de lucruri mici, marunte si fara valoare materiala ai suflet de copil.
La multi ani copiilor din voi 🙂 !
Nu stiu cum s-a trait in Romania pana in 1950 caci , abia atunci s-a decis sarbatorirea acestei zile a copiilor . Intrebare : pana la urma , te-a sunat mama-ta ?
Îţi place sau nu:
0 
0
@Marian, la prima oră. 🙂