Sunt la o terasă hipsterish. De fapt, sunt la cea mai hipsterish terasă din București. Atât de hipsterish că oamenii au în meniu niște cola făcută din frunze de baobab, îndulcită cu miere de albine din Tibet sau ceva. După gust, cel puțin, pot să jur că astea sunt ingedientele.

Singura chelneriță este atât de hipsterish încât pot să bag mâna în foc că nu e plătită pentru ce face. Și nu neapărat pentru că n-ar vrea, ci pentru că banii nu înseamnă nimic pentru ea. Pur și simplu nu le cunoaște semnificația. Se citește pe fața ei de cetățean liber al acestei planete că lucrează doar din plăcerea de a fi acolo cu oameni liberi asemenea ei. Dar și din plăcerea de a putea alege la ce mese să ia comenzi sau nu. Mai mult “nu”.

Noroc că pe lângă ea mai există vreo trei băieți. Nici ăștia nu sunt pe genul “sunt la job, trebuie să fac treabă”, dar măcar pe ei îi suspectez că ar fi patronii, deci se explică de ce nu-i interesează prea tare. Mă rog, n-are importanță, și clienții și cei care servesc la mese sunt calmi și chill, nimeni nu se agită, nimeni nu se apucă să pună întrebări prostești. De altfel, ce rost ar avea vreun “nu te supăra, ai idee unde e burgerul meu comandat acum o oră?”. Întrebările fără răspuns nu folosesc nimănui.

Stau relaxat la o masă, mă bucur de atmosfera de pace totală și-mi sorb încet infuzia de ienupăr cu roșcove caramelizate care poartă pomposul nume de “fritz-kola”. În spatele meu, o fată care poartă ie și teneși de culori diferite are noroc. L-a prins la ea la masă pe unul dintre băieții care servesc. Nu c-ar interesa-o în mod deosebit, dar dacă tot s-a nimerit tipul prin zona ei, îl interpelează amical:

– Auzi, dacă-mi iau salata de rucola cu piept de curcan, poți să-mi înlocuiești parmezanul cu brânză telemea?

Asta-i! Așa începe reîntoarcerea la origini.

mihai_vasilescu_hipsteri