Acum vreo câtiva anișori, nu prea mulți, dar nici prea puțini, eram mai… ăăă… mai strâmtorat pe partea financiară. Pe genul că abia îmi ajungeau banii de la un salariu la altul, iar portofelul meu arata mai tot timpul ca un copil subnutrit suferind de rahitism: gol, dar umflat de la mărunțiș. Și n-aș zice că asta se întâmpla pentru că aș fi fost io din calea afară de cheltuitor, ci mai degrabă pentru că aveam un salariu din ăla umoristic. Adică te pufnea râsul dacă-ți spuneam cât câștig. Mă rog, tempi passati.
Treaba e că salariu nesalariu, mi se pusese pata pe niște adidași la care visam non-stop cu ochii deschiși. Dacă mă trezeai noaptea la trei și mă întrebai ce-mi doresc, despre adidașii aștia ți-aș fi vorbit până la ziuă. Dăcât că cei trei sute cincizeci de lei, pe care-i cereau în schimbul lor hulpavii de comercianți, depășeau binișor bugetul pe care mi-aș fi permis eu să-l cheltui cu nobilul scop de a mă încălța cu adidașii visurilor mele. Buget care era de fix 100 de lei și oricât mă socoteam și mă foiam, alți bani nu prea mai aveam de unde să scot.
Dar, până la urmă mi-a venit ideea salvatoare, mintea românului de e urmă, cum s-ar zice. Și anume, să bag la pariuri ca să fac suma care-mi lipsea. Bine, bo$$, simplu ca bună ziua, mă și mir cum naiba de nu mă gândisem până atunci. La fotbal oricum mă cam pricep olecuță, după anii petrecuți pe stadioane, mai aveam doar să aleg meciurile, să joc biletul și să încasez câștigul. Ce putea fi mai ușor de atât? Bani de cules de pe jos, vă zic.
Buuuun, acestea fiind stabilite, m-am înfiintat în prima agenție de pariuri și m-am pus pe ales meciurile care urmau să-mi aducă banii. Profesionist și calculat fiind, am exclus din start varianta unui singur meci care să-mi tripleze suma. Păi ce, eram nebun sa risc banii așa aiurea? Nu, nu, nu, mergem la siguranță maximă ca să eliminăm din start orice posibilitate de eșec. Pe scurt, m-am hotărât să aleg 13 meciuri SIGURE, cele mai sigure din Europa la momentul ăla. De fapt, de-aia am și fost nevoit să aleg 13, erau atât de sigure încât favoritele aveau niște cote infecte. Dar nu-i nimic, pic cu pic se adună banii, nu? Toate la un loc dădeau exact cotă 3,5, adică fix suma de care aveam nevoie. Prin urmare, am bagat suta mea de lei voios și cu inima ușoară. De-acum mai aveam doar să aștept seara de duminică să mi se valideze pariul.
Și-au început meciurile. Primul, al doilea, al treilea, al patrulea, pe rând mi se confirma rezultat cu rezultat. Nici n-avea cum să fie altfel, doar exclusesem orice posibiltate de surpriză. Și uite așa nici n-am simțit cum s-au jucat doișpe meciuri. Evident, toate cu rezultatele scontate de mine. Mai rămăsese unul singur de jucat și gata. Dar ăsta al treișpelea aproape că nici nu mai conta, era o simplă formalitate, era cel mai sigur meci al meu. Dinamo Kiev cu nu știu ce sărăcie de echipă (nu-mi amintesc și mi-e lene să dau search), cert e că era cea mai slabă din campionatul Ucrainei.
N-am să uit în veci, în momentul în care am pus eu pariul, săracii ăștia care jucau cu Dinamo Kiev (în deplasare, adică acasă la Dinamo; explic pentru fete că poate nu-s așa în temă cu fenomenul) aveau linie de clasament 0-0-10. Adică zece înfrângeri pe linie și, în plus, nu marcaseră nici macar un gol. Erau praf, erau varză cu carne, erau cea mai slabă echipă ever din campionatul ăla nenorocit. Well, mai are rost să vă spun că au bătut la Kiev cu 1-0 și s-au pișat cu boltă pe biletul și adidașii mei? Nu mai are. Da’ nici eu n-am mai jucat la pariuri de atunci.
Bref, mi-am adus aminte de povestea asta când citeam comentariile de la textul de acum câteva zile și m-am hotărât s-o scriu, s-o las aici, pentru că sunt absolut convins că pentru treaba asta cu pariurile trebuie să fii făcut într-un anume fel. Să gândești și să-ți asumi lucrurile în alt mod decât muritorii de rând. Serios, sunt absolut convins că pariatul nu e pentru oricine și-i invidiez tare de tot pe toți cei care-și rotunjesc binișor veniturile pariind. Pentru că eu n-aș fi în stare. Iar când eu nu sunt în stare de ceva, nu mă pot opri din admirație pentru ăia care sunt.
De-acum, aveți cuvântul. Dacă aveți povești sau sfaturi cu și despre pariuri, băgați mare să le afle toți cei care-s tentați să se îmbogățeasca peste noapte.
P.S. Adidașii ăia tot i-am luat până la urmă. Da’ parcă n-am mai fost asa de bucuros. Știi cum e, când ți-e poftă de ciocolată vrei să mănânci atunci, pe loc, nu peste șase luni sau un an.
Să înţeleg că acum eşti full de bani din bloghereală? 😛
Eu nu joc, da’ am un coleg care joacă sistematic şi câştigă nu. Ultima oară a prins toate rezultatele la meciurile de fotbal, da’ a pierdut la Halep. Noi îl încurajăm că tot va da el lovitura…cândva.
Comentariu beton!11
@GabiI, nu, mă, dar acum nu mă mai uit în gol la portofel cu o săptămână înainte de salariu.
Eu am un coleg pe care l-as bate zilnic.
Genul ala caruia ii tine nevasta cardul si-i da zilnic 20 de lei de tigari si un ziar /bere. Are datorii pe la toti colegii cate 30-50 lei de luni bune. In fine.
Eee si omu’ asta… Din cand in cand 1 data/ sapt joaca la pariuri. Nu stiu cat 5-10 lei pana in 50 maxim.. Si de fiecare data castiga.
I-am propus omului sa ii imprumut niste bani, nu multi, sa joace si sa isi plateasca dracu datoriile… Dupa aia ar putea sa joace din castig si sa faca si el un ban in plus.. Sa nu mai stea la mana nevestei.
Ia de-aici replica… N-o s-o uit ever:
‘ Bai, mersi, da’ nu pot sa fac asta.
Io, daca joc castig, de fiecare data, e adevarat… Dar ii dau biletul lu’ nevasta-mea si ea se duce sa ia banii.
N-am cum altfel… Daca nu fac asa ma paraseste norocul.’
Degeaba i-am zis leacuri de scapat de blestem…( tinut in portofel o moneda gasita pe jos, dat 50 de bani de pomana unui tigan cu ochii verzi, bagat o bancnota in chiloti la oute si dupa aia sa o dea plata la pariuri) Daca el nu vrea, nu vrea si gata… Cica daca nu-i da banii nevestei e ca si cum ar fura din casa!
Comentariu beton!40
@Miki, sa-ti de-a Bărbosu’ sănătate! Am aflat de niște leacuri de scăpat de blesteme de care chiar aveam nevoie! Daca bagi si ceva de deochi, dau niște acatiste pentru tine la moaștele Sfântului Neacșu!
Comentariu beton!14
Rectificare si mea-culpa: „sa-ti dea” (fara cratima). Mulțumesc pentru înțelegere! 🙂
– cruce cu limba in ceru’ gurii de trei ori ( gura ta, da? Daca nu merge si esti deocheat tare te duci la colega noua ii zici de leac si o rogi sa te ajute ca esti asa deocheat ca nici limba nu poti s-o misti. Iti face siiiigur! Femeile E miloase la o chestie de suferinta grea)
– dai cu aratatoru’ pe talpa/ tocul pantofului si atingi fruntea zicand ‘ cum nu se deoache calcaiul asa sa nu ma deochi nici eu’ ( merge sa iei de pe toc si de la o colega care poarta stiletto abia vezi daca sunt de firma sau de Dragon)
– daca stii cine te-a deochiat te duci la el/ea sa te dea printre picioare ( cica daca este o ea si are fusta iti face si ‘ de bine’ ca nu te mai deoache altcineva)
– te imbraci cu chilotii pe dos ( da’ nu pe metoda o zi pe fata o zi pe dos)
– porti ceva rosu. Daca totusi te deoache cineva cand ai rosu pe tine, inseamna ca trebuie sa treci urgent la fucsia. Urgent!!!!! Fucsia e mamal si tatal antideochiului.
– stropeste-te cu aghiasma sau bea 3 guri de agiasma.
Eu ti-as recomanda vodka..E si puternic dezinfectant. Nu se iau nici diochiul dar nici microbii de tine.
Comentariu beton!43
@Miki, am ras ca descreieratul de s-a uitat toată lumea cruciș la mine! Si sigur m-au deocheat!
Comentariu beton!18
Ce simpla era viata cand scapai cu un scuipat in san…
Uite, culoarea rosie era ok, orice barbat o putea recunoaste. Am dat google dupa fuchsia si ma loveste searchul: pink fuchsia, red fuchsia, festival fuchsia… care e mai puternic din astea? sa stiu ce underwear sa imi iau…
@Miki: Talent si documentare ca sa poti descrie deochiul asa. Parca am citit un manual de instructiuni, fain de tot :))
@ mothership… Mi-a placut etnografia in facultate… Mult de tot…
Recunosc ca pe mine ma arde buzunarul dacă am ceva bani la mine. Sunt ca acidul de baterie! Legat de partea cu pariurile, de foarte de tânăr, încă de când au apărut pacanelele, m-am ferit de jocurile de noroc pentru ca unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei ajunsese la un nivel avansat de dependenta și atunci mi-am spus ca nu vreau sa ajung asa. In afara de 6 din 49 (și asta numai de câteva ori) nu am apelat la noroc pentru ca sunt unul dintre cei care considera ca nu are noroc la bani nemunciți… Aoleo, acum mi-am adus aminte! Am jucat o singura data la pariuri, prin 2006 sau 2007 când a jucat Steaua cu Real Madrid (îmi aduc aminte ca a ratat Nicoliță niște ocazii de mi-am smuls parul de la subraț) si am pariat pe Steaua! Nu mai țin minte ce cota avea, dar faceți voi socotelile…Cu asta voiam sa închei, dacă as juca la pariuri as juca numai la risc (si as fi un parior falit!). Adica, ori-ori. Sau mai clar spus, pe ei, pe ei, pe mama lor!
Comentariu beton!15
@Georgian, stai așa, și buzunarul de ce te arde când ai bani la tine?
Tocmai aseara ce mi-a povestit domnul din dotare o poveste similara. Pe vremea dinozaurilor, cand era in liceu a vrut cu ardoare un telefon cu clapeta. A strans, cu chiu cu vai o suma de bani, dar nu ii erau suficienti. Ii mai trebuiau 100 de lei. Asa ca a bagat suma stransa la pariuri, si haplea nesatul ce a fost, a facut vreo 6 bilete de cate 50 de lei, un meci pe bilet. Norocul nu a fost de partea lui si a pierdut. Tot :)) dar pe el experienta asta l-a enervat atat de tare incat a inceput sa studieze fenomenul. Si in ziua de azi mai baga, si de cele mai multe ori castiga. Superbetu’ mi-a adus un telefon nou nout craciunul trecut :)))
@Cristiana, ăăă… dă-mi și mie numărul soțului că vreau să-l întreb niște chestii.
ahahahaha…
„Dacă mă trezeai noaptea la trei și mă întrebai ce-mi doresc, despre adidașii aștia ți-aș fi vorbit până la ziuă.” – de unde deduc că în fiecare bărbat zace o mică feișănistă…
Cât despre pariuri, eu am cunoscut „liga mare”: la un moment dat (în urmă cu mulți ani), vine un beneficiar (mai în vârstă, așa) la noi să facem o hală mare de producție (mobilă parcă era or smth). Și vine o dată, vine de două ori, discutăm, vedem ce vrea să facă, ne apucăm de proiect. Peste cateva săptămâni, ne sună: „Domnul meu, (îi zice lu’ tata) să luăm o pauză, zic, am pierdut toți banii la pariuri/poker (mama mă-sii ce jucau ei în cerc select) și nu mai am cu ce să construiesc hala. Dar stați liniștit, a pierdut și Domnu’ Pădure toți banii alocați la sectorul 1, așa că nu mai face nici el mall-ul ăla (mall care nici până în ziua de azi nu e terminat).”
Peste încă vreo câteva săptămâni îl contactează junele beneficiarului nostru pe tata să îi spună să reluăm proiectul, dar să îl trecem pe el beneficiar, pentru că tată-su tocmai ce pierduse din nou la jocuri și își zburase creierii de necaz.
… treburi grele cu pariurile istea
Comentariu beton!11
@Sabina, despre ce vorbim? Am converși turcoaz. În mine zace o MARE feșionistă. 😉
@Mihai: amigo, boatele alea turcoaz au facut înconjurul lumii, la propriu… cum naiba să nu știu cum e cu feișănistele ăstea zăcute?!? 😛
@Sabina, auzi? Te rog să nu le zici „boate” minunatilor mei converși turcoaz. Pe care, de altfel, îi am și acum în picioare.
@Mihai: bine, nu boate… opincuțe? ciuboțele? topancuțe? șoluțe? o odă nu vrei sa le dedicăm? să facem blogul converșilor turcoaz? ceva, orice, de preamărire? 😛
Io te-nteleg, fratee ! Si …
… ii mutumesc lui Christopher Lambert ca a adus pantoful sport in strada. Nu ca ar fi fost el pasamite primul care s-a-ncumetat, revolutionar a fost ca la asortat pe atat de cool cu un clasic, parpalacul, cand Codul te restrictiona ferm: la haina clasica pantof clasic ! (nota bene: si uite asa ajungeai sa umbli tot timpu’ ca la ingropaciune). Pai mai nedrept de atat se putea: gagicile au sechestrat pentru ele culoarea, azvarlindu-ne si noua acolo ca pomana … cravata ! So, ne trebuia un fel de one ring to rule them all si uite asa a aparut candva si-n viata noastra o pata stralucitoare de culoare … sneeekersul !
Ziceti si voi daca la acele vremuri exista culaciune mai mare ?http://2.bp.blogspot.com/-8bko5SrP2-M/Ue4SSnYDU2I/AAAAAAAAwwM/CougjbESh1A/s1600/22-queen-highlander.jpg . Diadora Elite parca ?
@Faiantaru’, lasă că dacă nu era Christopher Lambert, mă băgam eu la același lucru. 😉
După câte observ nu prea-s pariori pe aici. Oameni serioși (probabil cu alte vicii).
Eu o singură dată am pariat la meciuri de fotbal. Mă întâlneam cu niște prieteni și unul dintre ei a anunțat că întârzie că vrea să pună un bilet. Cum mă simțeam în bulan (eram în rochie, doar atunci mă simt așa) i-am zis sa-mi pună și mie un bilet. De 100 lei cu câștig de 4.000. I-am trimis banii pe card că am niște superstiții. N-a mai ajuns la întâlnire. Noi, ceilalți am băut, am mâncat și fiecare la casa lui. Pe la 12 noaptea s-au terminat meciurile și cum le bunghisem pe toate, îl sun și îi zic: ma frend, am pus-o. Să vii cu biletul la mandea.
Ce credeți? Nu-l pusese! Se gândise el cu creierul lui pane să facă o combinație din banii mei și ai lui la care câștigul era de vreo 10.000.
Era…la alții probabil, că la „noi” n-a fost. Well, de atunci îmi plătește consumația de câte ori ieșim. Mai rar, e adevărat că mă cam fentează.
Comentariu beton!17
@Elena P, gizăs fucking craist! S-a gândit el așa, ă? Cred că-i rupeam capu’.
Ia bagă acilișea la cititori să vază ochiul nostru la ce adidași visai !
@Florin, unii exact ca ăstia:
Pentru ăștia nici eu nu dormeam noaptea…
@Georgian, faci mișto, mă? Că pe mine mă bate gândul să mi-i mai cumpăr din nou zilele astea.
@Mihai, sa moara Bibi daca fac misto! Imi plac de mor! Au culorile mele preferate. Eu am modelul pe alb cu nenea ala desenat pe limba.
@ Mihai
Daca vrei sa fii belea completa fa-ti Pionierul customized, dintr-aia numa’ cu doua dungi !
… si o cravata subtire din piele … si ia-ti si o curea rainbow (https://img0.etsystatic.com/023/0/6307655/il_570xN.473927452_pdwl.jpg). Bine, pe atunci nu se interpreta ca esti pe invers.
@Faiantaru’, mi se rupe mie de interpretările lor. 😉
@Mihai, clasici cu floarea. Ce sa te mai bata gandul, mergi sa ii cumperi. Belea. Pariuri nu, dar ii spuneam scorurile unui prieten si castiga. Am pus si eu de vreo 2 ori si canci. La loto mai joc si mai si castig.
Mihai,ai putea fi mai explicit: model,eventual ceva cod de produs,poate chiar magazinul unde i.ai văzut ultima data! Mulțam
@Oviwan, man, nu mai ţin minte. Au trecut ani mulţi.
Eu am pariat demult că nu o sa pariez.Si cum nu îmi place sa pierd un pariu…Mai bine joc table pe bani.
@edelweiss, cu cine?
Cu amicii.Minim 50 lei linia si 120 martul.
@edelweiss, oho… și nu iese cu bătaie niciodată la banii ăștia?
Jucam suma fixa.Adica tura asta jucam de 500 sau 700.Suntem 4-5 castigatorul la masa si se joaca o linie.Daca suntem peste 10 jucam la doua mese.Au fost seri si destule cand am plecat si cu 6000 peste.Importanta este distractia,banii sunt doar un mijloc.
Nu am pariat dar am participat o singura data la un joc gen „caritas” – asa m-a batut la cap „nenea” cu care eram atunci ca am zis, „ok, dar daca o sa castigam vreau sa le dam si parintilor o mica parte din castig”-aveam(si inca mai am) asa o idee fixa ca merita si ei ajutati atunci cand se poate. Ceea ce am si facut – parintii, si ai lui si ai mei, au primit ce am promis iar restul, destul de generoasa suma pe vremea aia, a pierdut-o nenea la poker sau habar nu am ce juca pentru ca abia atunci am aflat de pasiunea lui. Drept pentru care(plus ceva motive la fel de serioase) am decis sa-mi vad de drumul meu fara ‘mnealui prin preajma mea, ever! Cum e cu vorba aceea ca banii nu aduc fericirea… 🙂
@iselin, da’ nenea avea beteșug la cap?
@Mihai, pot paria acum ca avea! 🙂
Radeti voi, glumiti, dar asta cu pariurile sportive e o boala grea! Am un coleg de serviciu care a pierdut vreo 20.000 euro (bani de la soacra-sa), nevasta si copil, plus afundat in datorii pe la toti colegii si prietenii. Cica a si castigat de cateva ori, dar se simtea norocos si a bagat banii la loc 🙂
Daca te lasi dus de val…cred ca iti poate distruge viata!
@Mimi, ideea este ce înseamnă „dus de val”? Asta vreau să știu.
„dus de val” inseamna ca ai pierdut 1 data, de 2 ori, de 10 ori sume mari (cum au fost aia 20.000 euro) si tu tot nu te opresti. aici inseamna ca ai o problema grava pt ca nu te poti abtine sa nu joci.
Si nu te poti abtine nici cu toate riscurile din lume: te ruinezi singur financiar (ziceam ca acest coleg avea datorii pe la toti colegii din birou si de pe la alte etaje, plus pe la prietenii lui), apoi l-a parasit nevasta pt ca a pierdut aia 20.000 euro de la soacra-sa, care erau ca sa dea avansul pt un apartament, si desi i-a zis nevasta-sa ca dc mai joaca, il paraseste (cu tot cu copil)…el a continuat sa bage bani la pariuri…de unde a mai gasit, habar n-am 🙂
@Mimi, gata, gata, am înțeles. 🙁
Istoria mea cu pariatul începe prin anul 2001, eram în facultate. Nu aveam bani de nimic, începuse să-mi fie rușine să le cer alor mei, de muncă nu aveam chef să mă apuc (de altfel nici nu am muncit în facultate) și chestiile gen ieșiri, festivale, concerte, gagici, băutură, țigări, droguri, deveniseră cam costisitoare.
Așa că m-am apucat de pariat la modul cel mai serios. Pariam în agențiile Astra sau, când aveam chef de ceva mai stilat, mergeam la WettPunkt la casino Victoria. Acolo aveau fotolii moi, o cafea super bună și televizoare pe care urmăream tot felul de evenimente sportive live. Acum așa ceva au mai toate agențiile, atunci nu era chiar așa.
Ce pariam? Păi, pe lângă sporturile pe care le urmăream în mod normal și la care eram doctor (fotbal, tenis, ciclism, snooker), devenisem expert și în sporturi mai puțin urmărite la noi gen curling, sărituri cu schiurile, hochei, handbal, baschet, dar și chestii exotice gen curse de cai sau câini, fotbal american etc.
Câștigam ceva? Da, profitul meu pe lună era în jur de 600-700 lei, bani mulți atunci dacă mă gândesc ca primul meu salariu, în 2004, a fost de 410 lei.? Atenție, am zis profit.
Cum pariam? Hmm….aici depinde de ce bani aveam. Dacă aveam mulți, mă aruncam pe meciuri riscante cu cote mari. Dacă nu, mergeam la sigur, cu cote mici, din aproape în aproape. Sigur nu întotdeauna îmi ieșeau, pierdeam mult sau câștigam și mai mult.
De obicei, dacă prindeam o serie de bilete câștigătoare, unu după altul, sumele pariate începeau să crească până mă „trezea” din vis vreun bilet necâștigător în care băgasem mulți bani. Și o luam de la capăt cu mize mici și cote sigure.
Acum, se știe că mafia pariurilor există, că anumite rezultate se cunosc dinainte etc. Și atunci știam lucrul acesta, dar fix pe asta mă bazam. Când apare un rezultat, foarte puțin probabil să se întâmple, nu contează dacă e întâmplare sau „manevră”, contează ca acel rezultat să apară pe biletul tău. Și aici intervine „nebunia” pariorilor care, câteodată, pariază împotriva curentului și bunului simț, pândind surpriza (întâmplătoare sau nu).
Ca să nu mă lungesc, în perioada aia am dus-o boierește, fără bani de buzunar de la părinți sau job. Pariurile au fost baza.
Cum m-am lăsat? Am zis într-un comentariu la articolul din link, cred. Pe scurt, mã „prinsese”, puțin cam tare febra pariurilor, băgam sume tot mai mari, până am luat-o un pic razna. Câștigasem o sumă mare din vreo 3 sau 4 bilete, cumulat, aproape 4000 de lei (bagasem 500, cred) și am decis să-i bag pe toți în unul sau două bilete cu cote mici și sigure. Nu vroiam să-i dublez, doar să mai câștig ceva. Am pierdut, am realizat că nu e de glumă, mi-am adus aminte de toate poveștile și filmele cu oameni ruinați de această „boală” (nu că la mine ar fi fost ce să ruinez?) și am renunțat brusc și definitiv. Ultima agenție în care am călcat a fost Astra de la Perla (nici nu cred că mai există Astra).
Nu sfătuiesc pe nimeni nici într-o direcție, nici în alta. Din pariuri se pot scoate bani frumoși (cunosc oameni care fac asta). De asemenea, poți să ajungi cu sfoara în jurul gâtului sau cu venel tăiate din cauza lor (de asemenea, cunosc oameni care au făcut asta).
Eu am rămas doar cu amintiri frumoase din perioada studenției, imaginea fotoliilor de la WettPunkt unde mă simțeam important? și pasiunea pentru sporturi diverse.
Scuze pentru postarea deosebit de lungă. Am pățit și văzut multe în legătură cu pariurile, n-am timp să le zic pe toate acum.
Comentariu beton!18
@Ionut, înseamnă că ai râs cu lacrimi când ai citit cum am ales io 13 meciuri SIGURE. 😀
@Mihai, doar am zâmbit puțin. Amator, amator.?? Pe mine meciurile sigure m-au „omorât” de multe ori. Meciurile sigure sunt bune ca să-ți faci încălzirea. Îți pare mult mai rău când pierzi pe meciuri sigure (știu eu pe unii care o înjură constant pe Halep?), decât când bagi o „bombă” de bilet cu speranțe 0 de câștig. Dar și când îți iese bomba….știi aia cu „..Milion cu milion fac mai multe milioane/ Unii își cumpără mașini, eu îmi cumpăr avioane..” a lu’ Guță? ?
@Ionut, să știe…știe…iee…
@Ionut, auzi? Dar dacă ai găsi un finanțator care să investească în abitiățile tale de parior, contra unei cote parte din câștig, ce-ai face?
@Mihai, nu m-aș băga. Aduce ghinion să pariezi cu banii altuia (sau cel puțin așa cred eu). În treaba asta cu pariurile trebuie să fii singur cu tine și ideile din mintea ta (ca să zic așa?). Nu-ți trebuie presiune din partea altuia, frică că o să-i pierzi banii, nervi că ai câștigat o sumă mare pe „munca” ta și trebuie să împarți cu altul. Orice chestie de genul ăsta te distrage și nu te mai poți concentra. Asta e artă, nu joacă!??
@Ionut, întreb pentru că știu un caz de genul ăsta. 😉
omu’ mai baga la pariuri, l-a molipsit si pe fi-miu…suntem in stand by, poate vine si castigul.
de fapt ptr 6 din 49 isi luase si o carte cu scheme si variante (cica) castigatoare.
dupa aia a imprumutat-o unui coleg si-a stat cartea la asta vreun an. si mai statea mult si bine da’ i-a cerut-o ofticat omul inapoi, dupa ce a castigat colegul vreo 200 de milioane, zau!
iar meciul de care zici tu, ala cu Kievu’ mi-aminteste de golul lui Bunica, singurul, cand a egalat-o pe Steaua la Buzau.
@moatza, mai are cartea aia?
gata, coane, se face! 🙂
La fel ca orice viciu cred totul trebuie să aibă o măsură,părerea mea.Mai un bilet,mai o păcănea,un pokeraș între amici nu e capăt de țară.La fel cum scria cineva mai sus am avut si eu neplăcerea să văd oameni care au luat-o rău de tot pe arătură.Datorii,văndut tot,familii distruse,fugit din țară.Am avut chiar neplăcuta ocazie să asist la ceva schimburi de ,,amabilități”între datornici și ,,finanțatori” ca să folosesc un termen mai blînd.
@Paco, chestia la vicii e că de-aia sunt vicii. Că nu prea ai cum să le ții măsura.
@Mihai perfect de acord cu tine.De multe ori e greu să conștientizezi că ai întrecut măsura.Sau ai nevoie de un șoc din ăla grav,să îți dai seama că ai luat-o rău de tot pe arătură.Eu personal cred că nu se poate generaliza,depinde de împrejurări.La mine a fost simplu:ori o lași moale cu sticla,ori nu mai prinzi 50 de ani.Direct și fără ocolișuri din gura prietenului meu medic.Și acum visez la litri de vodcă și uischeane,dar mă mulțumesc cu o bere, maxim două pe săptămînă.Logic că nu are legătură cu pariurile ,dar vorbeam de vicii…
Nu pariez.
Dar joc poker cu prietenii… Jucam pe jetoane din alea din cutie nu pe bani adevarati. De foarte multe ori joc la cacealma si de cele mai multe ori castig, raman singura cu toate jetoanele la sfarsit.
Voiam sa zic altceva… Sunt din gasca unii care se oftica maxim… Altii care fac socoteli, calculeaza cartile de pe masa… Fel si fel de oameni… Era un tip care o data a jucat ‘all in ‘ si cand a pierdut a rasturnat masa cu pahare, jetoane, carti…. De atunci nu l-a mai chemat nimeni…
relaxata a fost ultima seara din viata cand am mai jucat ceva cu miza…..eram in armata intr-un loc care se chema „garda”….adica paza…..plictiseala deci poker….si fiinca banii nu aveau valoare acolo, jucam pe tigari….abia primisem de acasa un BAX de Carpati fara……si l-am pierdut in noaptea aia pe tot….castigatori doi baieti „manute fine” in poker….trei saptamani dupa asta am fumat numai ce gaseam pe jos….si n-am mai jucat niciodata ceva cu miza ….ma injurau colegii de facultate ca nu vroiam sa joc nici pe bete de chibrit…
@sorin, adică te-au lucrat?
suta la suta…..dar eu inca ma credeam un jucator bun…bravo lor au ¨¨lucrat¨¨ in favoarea mea….mai bine pariez pe o bere ca o beau toata…
@sorin aurolacul, pariază și tu de la două în sus. Beri.
pff , chiar inainte sa intru la tine am pierdut 30 de lei pe care-i aveam pentru pariuri folbal online asa mai de fun . de plictiseala , hai sa bag ceva cazinou . pierd 20 la pacanele , zic , hai sa bag la ruleta online ca poate mai scot ceva , pariez 5 pe negru iese 0 , bag si restu` de 5 pe rosu iese tot 0 . asta e , o sa ma uit la Piratii din caraibe luat de pe torenti versiunea full hd filmata cu nokia 3310 🙂
@Shoric, glumești, nu? Și nu vorbesc despre Piarații din Caraibe. 😉
sunt parior part time si castig destul de bine. asta vine dupa vreo 15 ani de experienta, dar ce o sa va zic acum este o poveste suta la suta reala. cel mai mult am castigat acum vreo 5 sau 6 ani. aveam un blog dedicat pariurilor si ne-am strans acolo vreo 200 de oameni. eu eram prieten cu niste fotbalisti din liga 1 si 2 din romania si mai aflat niste rezultate iar apoi eu le dadeam ca ponturi pe site. doar le modificam putin ca sa nu se prinda lumea ca era ceva necurat. adica aflam de la x ca echipa y o sa bata echipa z la cel putin 3 goluri diferenta. cota era foarte mare iar eu dadeam pe blog o alternativa. mai exact spuneam ca o sa se inscrie cel putin 3 goluri in meci.primeam aceste ponturi cu o singura conditie. sa nu pariez bani multi pe ponturile lor ca sa nu atragem atentia. treaba asta a tinut cam un an timp in care castigurile au fost constante. apoi un tip de pe blogul meu lucra la o casa de pariuri din bucuresti. o sa-mi cenzurez scrisul pt ca nu doresc sa dau cu subsemnatul pe undeva si nici nu vreau sa creez probleme.era sezonul cand un anumit antrenor a ajuns antrenor la o anumita echipa. echipa era pe ultimul loc cu sanse minime de a se salva de la retrogradare. atunci a venit acest antrenor la echipa si lucruri bizare au inceput sa se intample. juca aceasta echipa cu nu mai stiu cine si vine o tipa in agentia unde lucra tipul asta. si pariaza gagica 200 milioane lei vechi pe victoria echipei respective. evident surpriza majora echipa castiga. atunci el a zis ca o sa ne spuna cand mai vine si ce pariaza. a mai venit tipa de inca 6 sau 7 ori sa parieze pe meciurile echipei si de fiecare data a fost asa cum a pariat ea. in perioada aceea am pariat bani grei pe ce paria si tipa respectiva si am castigat enorm. a fost cea mai buna perioada din viata mea de parior. apoi tipa nu a mai aparut si s-a terminat distractia. de remarcat ca echipa aceea s-a salvat de la retrogradare si a facut si multe blaturi. frumoasa perioada…..
@radu, tu ești ferm convins că vrei să las comentariul ăsta?
pai nu am dat nume deci e ok….tu te-ai prins de cine e vorba?
@radu, cred că da. Un antrenor care a fost fundaș dreapta la viața lui, nu?
BINGO!!!
Am un amic care din asta traieste. Pariuri sportive. Face lunar cel putin un pic mai mult decat salariul meu propriu si personal. Si el zice ca joaca prudent si ar putea face si mai mult.
Dar omul o face la modul serios: doar cateva campionate, studiat meciurile, citit despre jucatori, care in ce ape se scalda (daca i-a nascut nevasta, daca e ma-sa bolnava, daca s-a accidentat cu bicla-n parc, etc).
@Ady, poți să-i transmiți că are respectul meu pe viață.
Câştigat o singură dată la Pronosport(ianuarie 1985,o iarnă cumplită) 11000 de lei,adică110 hârtii albastre cu Bălcescu,pour le connaisseurs.Cheltuit banii în şapte zile la hotel Orizont din Predeal cu o doamnă foarte dulce.Am uitat,banii însemnau şase salarii. Q.E.D.
@Tokarev_TT, ai câștigat 11.000 de lei în 85? Gizăs fucking craist! Nici Țiriac nu avea atâția bani pe vremea aia.
11000 de lei adica 11000 de RON pe acuma….2500 de Euro in 7 zile…350 de Euro cu cazare si masa cu tot….ee….vremuri dulci cu doamne dulci si ieftine….acum nu ai curaj ¨¨sa pleci la drum¨¨ cu banii astia
Am avut un coleg care câștiga 3 din 5 sau mai bine de-atât ( de 5 ori paria de 3 câștiga). Și sume frumoase, 400- 500 de lei, culmea pe meciuri bombă, dar care-i ieșeau. La un moment dat, i-am dat 20 lei să-i parieze cum o ști el mai bine, iar câștigul îl împărțim… Rezultatul? Mi-a zis că a fost pentru prima oară cand nu a ieșit nici măcar un număr!!!???
Poker mai joc cu fratele și cu băiatul meu, dar dimineața ( jucăm toată noaptea) fiecare își recuperează suma cu care a intrat la masă?.
@Iulian, deci tu ești ghinonostul în ecuație. 😉
Ezact!?
La pariuri o singură dată, de curios să văd cum e: 10 lei băgați, pierduți, nici-o emoție, nici-un nerv. La 6/49 joc săptămânal, duminica. Cobor la agenție ca un tabiet de om fără alte prea multe preocupări sau griji în viață. Am câștigat de vreo 3 ori în viața, dar nu cred c-am atins 500 lei per total. Huh, gata am terminat! 😀
P.S.: Modelul ăla nu s-a lansat în 2003? Serios întreb. Botul era din cauciuc…
oricum daca e cineva interesat pot sa va spun o strategie care iti va aduce garantat un profit de peste 50% intr-un an.
Contabilicește vorbind, e o valoare imensă!
da, dar e pe termen lung si te pune putin la munca aceasta strategie dar functioneaza.
Uite un bilet care mi-a iesit chiar acum 🙂
https://imgur.com/gallery/c5GNN
Eu am lucrat vreo 2 ani la o agentie de pariuri si am intalnit tot felu’ de oameni. Sigur, majoritatea era formata din persoane care voiau sa se imbogateasca peste noapte si care in fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi, veneau si puneau bilete cu cate 2-10 lei, cu cote de peste 500 si f multe meciuri (sa se faca mare cota).? Insa, am cunoscut si persoane care castigau constant, punand cate 50-100 lei, pe cate 3-4 meciuri si facand o cota de 2 sau 3. Si dupa parerea mea, asta inseamna sa stii sa joci! Am castigat si eu de cateva ori asa, insa dupa parerea mea, meciuri sigure nu exista! Si de fiecare data cand pui un bilet, trebuie sa stii ca exista sanse sa l pierzi…Am tot vazut pe ‘net diverse “ponturi” si “strategii” si am cativa prieteni care chiar cred in biletele puse acolo si in sansele lor de castig (ca 7 din 12 bilete sunt castigate, de ex)…prieteni carora ma tot chinui sa le explic faptu’ ca oricine poate castiga in felu’ asta, daca iti permiti sa pierzi si daca esti constient de unele chestii…nu trebuie sa aplici “strategii” si sa crezi ca daca cel care a avut nu stiu cate castiguri dintr un anumit nr de bilete puse, are el “ponturi” si alte d’astea…
Cred ca e prima data cand comentez pe aici, desi iti citesc blogul de cativa ani…??
Îţi place sau nu:
0 
0
@Andreea-Raluca, foarte rău că e prima oară. Ia să comentezi mai des. Și, a propos, ai scris incredibil de corect. Felicitări!
? Mulțumesc!
Eu lucrez in domeniul asta din 2005. Nu am vazut cazuri fericite cu castiguri cum spuneti voi. Nu vreau sa contrazic doar ca eu nu am vazut. In schimb am vazut multe dezastre. Un parior care are asta in sange chiar daca castiga baga tot iar sau chiar mai mult. E microbul naibii…..
Deci. (Cuvantul de baza- deci). Am colegi la serviciu care sunt pariori clasa mare. 6/49, pariuri sportive… Unii sunt cotizanti siguri, dar mai sunt si cazuri (adica un caz) in care se castiga, nu pe fiecare zi, dar cam 3/5. Si, daca ar fi sa fac un calcul, in ultima luna a castigat 1500-2000 lei . Trebuie sa ai si „bulan”. Numa’ zic!
@Octav, am și eu un prieten la fel. Cam 3 din 5 îi ies.
Am lucrat aproximativ un an (acum multi ani) la un call center si preluam apelurile cu pariuri sportive (cei ce sunau sa le facem biletele erau din alta tara), tin minte ca aveam diversi clienti: unii care riscau si faceau bilete de 20 evenimente (maximul de evenimente ce se puteau juca pe un singur bilet)- evident ca nu castigau mai nimic, multi „prudenti” care puneau 2-3 evenimente.bilet sau unii care sunau zilnic de cateva ori pe zi: era un client (extrem de calm la telefon) suna zilnic de 15-20 ori sa parieze pe „castigatorul balonului e aur”, avea o cota destul de mica de 1.15, atunci cand s-a desemnat castigatorul balonului de aur ala castigase vreo 6000 euro,
Stiu ca in „sezonul ala”a jucat Urziceniul in Uefa sau liga si au castigat meciul cu cei de la rangers, evident 99 % din bilete au fost necastigatoare.
Dintre colegi (65-70 % baieti) erau doar vreo 2-3 care jucau la casele „fizice” si de putine ori ii auzeam ca au castigat.
Cei ce sunau o faceau cu 10-20 minute inaintea meciurilor importante si trebuia sa ii preluam pe toti, am inceput sa vorbesc atat de repede (bine sa o spunem pe aia dreapta : imi mergea „mielita ” si inainte dar dupa anul ala vorbeam atat de repede incat unii prieteni nu mai intelegeau tot ce le spuneam- chiar un client ma intrebase daca asta e un defect profesional sau asa vorbesc eu repede de felul meu si radea la final zicandu-mi ca il compatimeste pe iubit ca trebuie sa ma suporte.
Aveam clienti care au sunat chiar si in zilele de Craciun, Anul nou (doar prin Japonia, China erau evenimente) dar erau atat de „pasionati” incat nu conta ca nu aveau prea multe evenimente, faceau 1-2 bilete .
@alice, boală grea, văd.
Experienta mea cu pariurile..well..sa incepem..
Ca orice drac de copchil de liceu timpul era prea mult, fetele prea dragute, iar banii prea putini pentru ceea ce aveam nevoie. Pricepandu-ma oarecum la fotbal (toti romanii sunt antrenori!) am decis sa ma apuc sa pariez ca sa imi suplimentez veniturile. Ma rog, nu a fost o chestie intensa, aveam saptamani cand puneam zilnic cate un bilet cu o cota totala 5-6 (gen cat sa mai ies si eu in oras cu profitul) si luni intregi in care nu calcam in agentiile de pariuri.
Cele mai amuzante doua experiente: Rapid – Dinamo pe Giulesti (2008 parca) aveam pe bilet ca marcheaza Florin Bratu pt Dinamo. Scapa Danciulescu singur cu portarul, il dribleaza si trage spre poarta goala..mingea se ducea asa tagadam tagadam, si fix inainte sa intre in poarta vine Bratu al meu si baga un mare spit in ea. Lux!!!! Sa vina banii!
– Real Madrid – Elche (parca) in urma cu 3-4 ani. Real avea cota 1.30 la victorie, l-am pus ultimul meci pe bilet doar ca sa mai creasca putin cota. 1-0 Real, au ratat baietii cat pentru un campionat, minutul 90, pac le baga Elche mortul in casa, 1-1. Am strans biletul in pumni l-am aruncat la cosul de gunoi de langa birou (lucram in-o corporatie pe tura de noapte). Incepe Real mingea de la jumatatea terenului, o centrare obosita in careu, unu il impinge pe pisi Ronaldo pac penalty Real, inscrie Cristi arbitrul fluiera si eu cautam in cosul de gunoi dupa care m-am pus sa indrept biletul pe birou.