Ieri, pe la prânz, am avut chef să ma porcesc cu niște calorii în exces. Multe calorii. Și unde puteam să fac asta mai bine decât la un fast-food? Așa c-am dat o fugă la ăla cu nume de proaspăt președinte american, din Buzești.

Stăteam de vreo cinci minute la coadă, când a intrat o țigancă cetățeancă de etnie nu foarte clar definită ce ducea în brațe un copil suficient de mare cât să fure singur de prin magazine. Practic „sugarul” era doar un pic mai scund decât mine, dar mai împlinit. Evident, mama Dolores asta s-a dus glonț în față, pișându-se pe toată lumea și ignorându-i suveran pe toți cei care-i spuneau să se ducă în plm la coadă.

– Un McPuișor cu cartofi, doamna…

Apoi s-a întors disprețuitoare spre ăia care vociferau în spate:

– Hooo, că iau pentru ăsta micu’, mânca-ț-aș. Zici că v-a lovit strechea.

A plecat mușcând din McPuișor și târâind „bebelușul” care arăta ca un liceean de clasa a nouă (și asta pentru că rămăsese repetent de vreo două ori).

Bă, io aștept ziua în care or să intre peste noi în case și, în timp ce îți vor da în cap și-ți vor goli apartamentul de față cu tine, vor arăta spre un malac de un metru nouăzeci, cu ceafă dă vier, burtă dă neam prost și antebraț tatuat cu sirenă sau zarul cu numărul cinci:

– Iau și io pentru ăsta micu’, mânca-ț-aș!

Cred că nici măcar nu mai e mult până atunci.

mihai_vasilescu_tigani