Acum niște ani, când am văzut prima oară un modulator fm l-am considerat cea mai șmecheră invenție a omenirii de la foc încoace. Trebuia să am unul, altfel mă rupeam în bucăți. Așa că m-am înființat rapid de tot la un retailer care avea așa ceva în ofertă. Mi-am ales unul, m-am uitat pe specificații, m-am sucit, m-am învârtit, mă tot codeam să scot banii (era cam scump, dă-l naiba) și până la urmă m-am hotărât să-l iau.
Eee, exact când să scot banii să-l plătesc, un consultant de acolo îmi zice ceva de genul „să știți că am un model mai bun”. Și mi-l dă să mă uit. De-zas-tru! Abia mă hotărâsem și acum o luam de la capat cu sucitul și învârtitul, de data asta pe lângă două modulatoare. Rezultatul? Le-am lăsat pe ambele pe tejghea, am mulțumit, am plecat și n-am mai luat niciunul. Pur și simplu nu m-am putut decide pe care și, de nervi, m-am cărat acasa. Bine, cred că eram și mult mai prost pe vremea aia, dar orișicât, de cumpărat n-am mai cumpărat. De teamă că orice alegere aș face, o s-o regret pe cealaltă. Exemplul ăsta mi-a răpas săpat adânc lângă unica circumvoluțiune (pe care o bănuiesc a fi, de fapt, o urmă de pe vremea când purtam șapcă), dar mi s-a întâmplat de multe ori în viată să nu pot decide între două situații bune și să o aleg pe a treia, mult mai proastă decât celelalt.
Buuun, dar eu sunt eu, poate-s mai prostăvan și nu se pune, dar am un prieten care întotdeauna, dar absolut întotdeauna după ce a ales ceva, mă fute la cap cu părerile de rău că n-a optat pentru cealaltă situație. Uite, să zicem că avem de ales între două cârciumi unde vrem să mergem, după ce ne-am hotărât, nici nu ne-am așezat bine pe scaune, că-l aud: „mai bine mergeam în partea cealaltă”. Și să nu vă imaginați că dacă am fi mers în partea „cealaltă”, ar fi zis altceva. Tot regrete și păreri de rău că am ales greșit. Spre fericirea mea eternă, când s-a însurat, n-a avut de ales între două tipe, altfel probabil și în ziua de azi aș mai fi auzit cât de rău îi pare că n-a luat-o pe cealaltă.
Acum, că ati înțeles cum stă treaba și unde bat cu introducerea asta lungă, ce voiam să vă întreb, fraților, voi aveți momente din astea? Vă pare vreodată rău pentru alegerile făcute? Și dacă da, pentru ce fel de alegeri? Pentru din astea mărunte, cum a fost modulatorul meu, sau pentru chestii imprtante de genul să alegi între două joburi sau două persoane? Sunt curios ce-o să răspundeți, pentru că eu am conștientizat destul de greu și târziu că suntem rezultatul alegerilor noastre. Întotdeauna și în totalitate.
sursa foto
My regretis that I can’t unfuck some people:)))
Dacă la produse mai ai bonul si le poti returna, la futai unde faci plângere?!
Comentariu beton!57
@Laura, faci un duș și trece. Sau două. Hai, trei.
@Mihai: perie de sârmă pt spălat pe creier, aveți?:))
Comentariu beton!11
@Laura, ce mă enervați voi ăștia, primii. Întotdeauna băgați cele mai bune comentarii!
Comentariu beton!24
@Georgian : ma bucur ca nu-s singură in această suferință :))
Îmi pare rău pentru alegerile făcute deseori. De exemplu: întru cu 3 fuste în cabina de probă și aleg una, apoi când ajung acasă nu îmi mai place. Că puteam să o iau cealaltă sau celelalte două, de ce am ales-o tocmai pe asta?
Dar nu îmi pare rău pentru alegerile importante făcute, gen să rămân în țară sau să plec fără nimic într-un loc necunoscut (am plecat), să fac copil la 26 ani sau să continui să muncesc (am ales o a treia variantă și copil și muncă). Era într-o piesă: ”don’t regret anything you do because in the end it makes you who you are” sau ceva de genu’. Deci fără regrete :))
Comentariu beton!14
@Roxi, băi, la chestia cu fustele te înțeleg perfect. Și acum mai plâng după o pereche de blugi pe care nu i-am luat acum vreo patru ani. Și a doua zi, evident nu-i mai aveau. :))))
mi se întâmplă tot timpul, în magazin văd ceva și la preț bun și îmi spun ”nu o iau că mai am acasă sau nu am cu ce să o port” și când ajung acasă parcă toate hainele din dulap mergeau perfect cu articolul ăla pe care nu l-am cumpărat :)))
Pe moment regret multe. Dar când vine vorba de chestii importante, am avut noroc până acum. Cred. Poate nu am știut de la început că a fost decizia corectă, dar pe parcurs am ajuns să fiu mai mult decât mulțumită.
La haine e destul de simplu. I just buy everything! Dar eu sunt caz de psiholog.
Dar sunt de acord cu Laura. Cum dai undo în unele dimineții. Dușurile să știi că nu ajută, Mihai 🙂
@Irina, tu esti? Ai incercat cu apa rece? Dar cu perdeaua de la dus trasa? Zic si io, nu stiu. Dar imi place sa ajut oamenii. Sunt un altruist, ce plm. Scuze, mi-au luat-o degetele inaintea gandului.
@ Georgian.
Yes, It’s me.
Nu am perdea la duș, iar de obicei prefer apa doar un pic călduță. Iar ideea Laurei cu peria de sârmă nu mă atrage. Deși mi-ar prinde bine.
Dar acum că te am pe tine drept consulent, cine știe cum o să iasă. Îți scriu de fiecare dată inainte pentru încurajări și sfaturi. Sper că vei lua în considerare farmecul meu personal și nu te vei vinde scump.
@Irina, scuze pentru ca astazi nu am mai fost asa de responsiv ca ieri, am fost ocupat. 🙂 Iti multumesc pentru incredere, te rog sa apelezi oricand. Respect confidentialitatea datelor si informatiilor iar pretul meu nu este scump, este in concordanta cu calitatea serviciilor oferite. In cazul in care vei apela si la farmecul personal iti pot prezenta o grila de discount-uri pe care o putem analiza si discuta impreuna. Pentru alte informatii te rog sa ma contactezi. E, ce spui?
@Georgian
Te iert. Dar pentru că am fost nevoită să aștept, va trebui ca procentul de discount să fie mai mare.
Și voi avea nevoie să stabilim de la început dacă vei aplica sau nu tarif de noapte din moment ce, probabil, majoritatea consultațiilor se vor petrece la ore nepotrivite.
Dacă aceste condiții ți se pare suportabile, have your people call my people.
Marea mea frica in viata e de regrete. Poate din cauza asta dupa ce iau vreo decizie importanta reusesc sa vad si sa caut numai partea buna a lucrurilor. Cumva mi-e teama sa ma gandesc ca dincolo/altfel era mai bine.
Iar legat de lucruri…. de obicei intrebarea este de ce am luat un lucru, nu de ce am ales B in loc de A „de ce naiba am luat rochia asta daca tot nu incap in ea?”.
Lasand la o parte chestia cu nehotararea si regretele de mai tarziu, pentru ca e o chestie generala asta, vanzatorul ala e un idiot si nu are ce cauta la pult. Nu faci asa ceva , nu expui un produs si apoi scoti de sub tejghea altul ca se uita clientul la tine ca la un mincinos care vrea sa-i ia mai multi bani pentru ceva mai prost. Daca ai un produs bun, de ce dracu nu vrei sa-l vinzi? Sau ai ceva porcarii de care vrei sa scapi? Cam asta e reactia psihologica la asa ceva.
Regrete apar intotdeauna, oricat am vrea sa ne dam batosi. Un banc vechi spunea ca daca te casatoresti, vei regreta, daca nu o faci, la fel vei regreta.
Neata.Intotdeauna fac asta cu incaltarile si asta dupa ce umblu ca descreierata ore…Iau pana la urma o pereche,platesc si in secunda urmatoare regret ca nu am luat alta care ,,era mai misto,,.O singura data am intrat in magazin si am zis:Astea(sandalele) sunt frumoase si le-am luat.Aaaa si mai am un obicei prost,probabil imi place sa ma chinui,sechele,gasesc ceva ce imi place si admir saptamani…fara sa cumpar si daca se vinde mor de ciuda,adica cu nervi multi.Uite de exemplu acum urmaresc un tablou.E de doua luni expus.Nu il va lua nimeni.E un nud de barbat,cu spatele pe un fond albastru.E superb.Asaaaa!Si ma gandesc sa il iau,unde il pun?Vine soacra,vine maicamea si direct cu ochii in curu aluia:)))Partea proasta ca stau la garsonera si de. Si stai si framanta-te…Imi place de mor…Si uite asa gasesc io cu ce sa ma oftic.:)))Zi buna la toata lumea!!!
Comentariu beton!11
Întrebare: să mă însor sau să rămân burlac? Răspuns: orice ai face, după 20 de ani, tot o să regreți.
Nu îmi pare rău când cumpăr ceva, pentru că nu mă mai gândesc la acel lucru. Am cumpărat perechea asta de blugi, gata. Nu stau să văd dacă ”dincolo era mai ieftin” sau să mă gândesc la alți blugi care mi-au plăcut. După achiziție, nu mă mai gândesc la ”ce ar fi fost dacă”. Și funcționează.
Comentariu beton!12
Când decizi pentru lucruri mărunte gen, aparate, localuri, set de pahare, haine, etc. Nici regretele nu vor fi mari. Dar când decizi pentru un loc de muncă, o relație. . Deciziile noastre capătă o alta valenta. Ce consider eu ca e important sa ținem minte (nici mie nu-mi iese mereu, dar mă străduiesc :D) e faptul ca nimic nu tine o veșnicie, absolut nimic, toate trec pana la urma, și bune și rele. Ce facem cu timpul în care suntem în rahat face diferența…și pana la urma, depinde doar de noi cât de repede ieșim de acolo, unii în câteva luni, alții în câțiva ani sau decenii : ))
Oricum, cred ca toata lumea își pune la un moment dat această întrebare: oare dacă alegeam altfel, cum ar fi fost viața mea acum?
Bai Mihai, cu toata prietenia care ti-o port…#^&$@@=% (nu se refera la salata de vinete), chiar azi trebuia sa scrii despre asta?
Da bai…dupa 4 luni in Bucuresti, mi-a luat 3 zile de intors acasa ca sa trag linie si sa zic era mai bine inainte. Si linia asta inseamna bagat picioarele in niste chestii, dupa ce am incurcat fara voie o gramada de oameni (gen proprietarul cosmeliei unde stau, chiriasii din locuinta mea si tot asa). Dar cumva simt ca daca nu ma intorc acasa o sa fiu cel mai nefericit om…asa ca mergem inainte, cu decizia de a merge inapoi acasa.
Eu sunt maestru la cumpărat tâmpenii si futut banii. Sunt pur si simplu instinctual. Veni, vedi, comprata. Este adevărat ca, odată cu trecerea anilor am un început de ciufuțenie (moștenire de la taică-meu, tot este bine ca nu am luat chelia pentru ca altceva nu a are ce sa-mi lase). Bine, cred ca si din cauza multitudinii de oferte. Mi s-a mai întâmplat sa cumpăr ceva si după aceea sa vad ceva ce îmi place mai mult dar îmi suprim cat pot de tare sentimentul de razgândenie. Plm, trebuie sa mi le asum, nu? Am maxima compasiune pentru domnișoarele cărora nu le funcționează dusul dimineața…Am auzit de la o cunoștință ca forma dusului este foarte importanta în a introduce putina amnezie după o noapte de rahat. Si o cafea buna.
@ Georgian
Dacă ai puțină răbdare, s-ar putea să vină și chelia 😀
My brain works in overdrive și de cafea m-am apucat târziu așa că nu am ajuns nici acum la performanțe suficient de notabile încât să inducă amnezie. Poate încerc vitaminele tale.
@Irina, dupa cum ai observat de ieri, rabdare nu am deloc, asa ca sa vina! Asa cum spuneam, sunt atat de simpatic incat nici nu ai baga chelia in seama (uita-te la Mihai, dăcâț că el nu este atat de simpatic). Plus ca, am par suficient prin alte parti in asa fel incat imi pot face transplant oricand. Pentru o fixare de durata folosesc Corega.
Este buna ideea cu vitaminele, dar luate dimineata, pe stomacul gol. O sa te ai o forfota si in timp ce te rogi la buda ca sa se opreasca, nu o sa-ti mai pese de nimic! Nici macar de ce rahat a fost in noaptea aia. Nu-ti doresti decat sa fii tu si cu un sul de hartie igienica in brate. Am auzit de la un prieten.
@ Georgian
Mă deprimă complet sfatul tău. După ce că mă simt deja suficient de rău după cine știe ce tip de „înghețată” (Elena ar face bani frumoși dacă își patentează expresia), tu vrei să mă vezi complet la pământ. Ți-am greșit cu ceva? Te-am rănit atât de rău încât să merit așa ceva?
Sau trebuie să mă aștept numai la idei dăunătoare pentru că te-am făcut să te gândești la viitor?
Da, bine zis: „suntem rezultatul alegerilor noastre”.
Nu, eu îmi doresc ceva, mă hotărăsc rapid și iau. Nu am regretat niciodată alegerile facute.
Consider din start că alegerea făcută de mine este cea mai bună si de regulă cam așa se și întâmplă. ??
Comentariu beton!11
Fix așa sunt si eu!
Dar m-am însurat și am descoperit că unii oameni au problema cu alegerea de câteva sute de ori pe zi!
E foarte comună treaba asta, așa funcționăm toți. Motiv pentru care există și o strategie de vânzări conform căreia nu se oferă o gamă EXTREM de largă din același produs, că oferind omului prea multe alegeri, îl confuzezi și nu mai ia nimic. 🙂
Bai, acuma l-am injurat pe un amic la telefon si-l sterg si din contacte.Are omu’ un litigiu de munca, eu ajung aseara acasa, caut pe net informatii, ma documentez, ii gasesc la prost asistenta juridica gratuita, il invat cum sa faca la ITM, ii dictez prin telefon cum sa-si formuleze plangerea, si prostu’ ce crezi ca-mi zice?
-”Io-mi bag pwla ca poate era mai bine sa nu depun plangere, ca si asa nu rezolv nimic…”
Plus ca mai si vorbeste urat cu mine, ca-i stresat.
Asa ca raspunsul meu a fost :
-”Da’ mai du-te ba-n pwla mea de tampit!” , urmat de pictograma cu telefonul rosu.Mor cand am de a face cu nehotarati.
Nu cunosc pe nimeni care să nu aibă măcar un pui mic de regret. Mama mea fredonează uneori ” non, je ne regrette rien” dar o face cam în dorul lelii. Că ea zice cum l-a ales pe taică-meu care era înalt ca bradul și prost ca gardu’ (chestie descoperita după) în detrimentul unui profesor de franceză, un tip mai scund, dar exagerat de inteligent și manierat – deh, o plictisea 😀
Eu oscilez între Cănuță, om sucit și „mi se pune pata și aleg o chestie, pentru că așa vreau”.
Până la urmă oricum n-ai de făcut altceva decât fie să încerci să îndrepți, dacă se poate, o alegere proastă, fie s-o iei ca atare . Înțelepciunea aia vine cu vârsta sau niciodată 🙂
@lotusull, eu cred ca tatăl tau a canalizat toata inteligenta către tine si probabil ca rămas la low level. Zic si io.
@Georgian, habar n-am 🙂 În curiozitatea mea am vrut să aflu cum s-au cunoscut, ce anume i-a atras unul la altul și ce i-a despărțit. Cândva am vrut să refac saga familei, dar nimeni nu și-a mai amintit mare lucru despre bunicii și străbunicii mei. Despre părinți, în urma datelor colectate, mi-a rezultat că tatăl meu, de profesie zugrav pe vremea aia, nu avea nici cine știe ce vrăjeala, nu-l scotea nici inteligența afară din casă, dar na, era înalt, bine făcut și frumos 🙂 Dacă ar fi fost mai bine pentru mama mea cu profesorul cel manierat, educat, dar mai scund? Nu va afla niciodată. Presupun că fredonează piesa aceea în scop motivațional 🙂 So, alegeri și alegeri 🙂
@lotusull, ceva a fost, o scanteie sau poate mai multe. Inteleg ca nu ti-ai cunoscut tatal foarte bine…Oricum ar fi fost, zugrav sau profesor, important este ca educatia pe care ai primit-o a fost de buna calitate. :). Cel putin asa vad eu de aici, de la etajul 7.
@Georgian, multumesc 🙂 Tatăl meu trăiește, dar e adevărat nu avem cine știe ce relație profunda. Nu în direcția asta voiam să duc discuția, ci în cea a alegerilor pe care le facem. Am dat exemplul părinților mei pentru că mi-a fost la îndemână. Adeseori o tachinez pe mama mea în privinta alegerii făcute, dar asta doar pentru că ea începe, altfel nu mi-aș permite. La modul general nu-mi permit să fac mișto (deși îmi vine :D) de nimeni în ceea ce privește alegerea oamenilor din viață – bine, eu sunt prima țintă a miștoului. e reconfortant, zău 🙂
Sufăr de curiozitate cronică. Oamenii sunt fascinanți. Refacerera poveștii familiei mele peste generații în urmă e imposibilă. Pentru că nimeni nu are cum să-mi răspundă la întrebări gen: ce-ai simțit/ gândit când l-ai văzut? dar unde v-ați întâlnit prima oară? care a fost prima propoziție? cum era privirea? de ce l-ai ales/ ales-o, ce anume te-a determinat să ..? / ce fel de om era? avea simțul umorului? + mai vreun milion de întrebări 🙂
Cu chestile marunte e simplu, imi insusesc(a nu se intelege furt) una dintre ele, dupa aceea ma gandesc ce fain ar fi fost daca o luam pe cealalta, asa ca o iau si pe aia, and so on si pana la urma dupa ce le am pe toate ma gandesc ca cel mai probabil nu aveam nevoie de ele, da ce dracu’, doar o viata avem. Cu restul de obicei vine si gandul despre regret, da e asa, ca o adiere, cum vine si pleaca.
Ptr kkturi de-astea gen rochie, pantofi nu ma oftic. Erau altele mai misto, fas!
La chestiile importante mi s-a dovedit ca ar trebui sa am incredere in instinct, ceea ce-am simtit din prima a fost bun.
Dar de multe ori si-n ultimul timp din ce in ce mai des, intervine ratiunea,ma gandesc ca am o varsta, n-ar trebui sa mai fiu impulsiva, sa cedez din prima instinctului, si-atunci o fasolesc. Cu cat o-ntorc mai mult pe toate partile, cu-atat devin mai tematoare, vad numai relele si nu-i bine.
Si-am zis mereu ca n-ar trebui sa-mi recunosc ca m-am copt la minte !
N-am citit toate comentariile, dar vad ca mai toate se refera la lucruri! Eu regret ca nu am fost mai dur atunci cind trebuia, la servici! Acum e tardiv, sunt la pensie! Dar viata e una singura! Asa ca fara regrete! Cum era melodia aia a Edithei Piaf, Je ne regrette rien!
Nu cred ca exista zi in care sa nu regret faptul ca am ales sa muncesc pana la epuizare timp de nenumarati ani pentru un sef lipsit de suflet si de repere morale. Motiv pentru care m-am imbolnavit. Rau.
Daca alegeam sa plec in alta parte, vorba prietenului tau, poate era mai bine. Sau poate nu. Dar asta nu-mi curma suferinta nici fizica si nici psihica. Nu fac decat sa ma intreb mereu: „Daca as fi ales altfel, mai eram cum sunt acum?”
Imi pare rau ca nu am plecat cu mama in Polonia cand am avut ocazia 🙁
La lucruri mici (haine, papuci, alea-alea) pe principiul: „Să-mi fie comode!” și gata! Veni, vidi, vici! La lucruri medii cam tot din prima, că de restul se ocupă hazardul ( 🙂 ) iar la lucruri mari/grave multă dezbatere cu mulți din anturaj (rude/prieteni/colegi, cunoscători sau nu).
Pt. @Georgian: He, he, mai e mult de lucrat cu dom’ Mihai și punctualitatea sa vis-a-vis de ora apariției articolului, deși până acum ceva vreme puteai să-ți reglezi ceasul după blogul ăsta.
Pt. Duamnele nemulțumite: era pe-aici cineva care ne-nvățase cum e cu „înghețata”. Mai întrebați și dumneavoastră ce și cum. Numazic! 😀
@VictorR, pai este pe radio, la Tananana! E vedetă fratili nostru!
Păi „radiou'” ăla o fi la voi, în București. Cu restul țării ce ne facem? 🙂
@VictorR: http://tananana.ro/
@VictorR, sunt inca aici?. Ne duelam in replici?
De ce nu? 😉 Atât timp cât știm care-s limitele… Dom’ Mihai/Pop-corn ai? 😀
@VictorR, clar ca le stim. Eu simt c-o sa ma distrez maxim si astazi.
@VictorR
Sunt foarte dezamăgită că am ratat faza cu „înghețata”. Cum merge?
Păi este un articol scris nu cu multă vreme aici pe blog, pe 5 octombrie! 😀
Din păcate, nu-s așa mulți pricepuți la a mânca „inghețată” 🙁
@Irina, cred ca tocmai pentru astia nepriceputi a lasat @Laura comentariul. Si sunt de acord cu faptul ca nici o perie de sarma nu functioneaza dupa un astfel de incident.
Am scris texul cu speranta ca va fi citit de toti barbatii?.
@ Elena
De parcă nu știm toate cum sunt bărbații. Nici unul nu crede că este vorba despre el. Ce nu înțeleg este de ce sunt așa multe femei care îi lasă cu iluzia că au făcut o treabă bună.
@Irina, pentru ca, prin esenta, suntem niste doamne. In ceea ce ma priveste n-am avut niciodata vreo problema in a-mi spune parerea.
@Elena
M-am mai gândit. La cât de fragil este ego-ul majorității bărbaților, nu cred că ar face față unui adevăr atât de crud 😀
Am un mall langa mine. Sunt spaima vanzatoarelor de acolo. Cam o data pe luna ma apuca cheful de dat ture prin magazine. De regula ajung la cabina de proba cu una-doua rochite, 4 bluze, vreo 3 perechi de blugi si alte maruntisuri. Dupa proba, ies din cabina doar cu doua bluze maxim si o pereche de blugi, iar pana la casa ajung doar cu o bluza pe care o platesc, dar o duc a doua zi retur pentru ca nu stiu de ce am luat-o. Tot e regula, cu banii recuperati din returul cumparaturilor, imi iau altceva dar din alt magazin.
Intr-o zi a rascolit o vanzatoare tot depozitul pentru niste sandale pe care le voiam. Le-a gasit, mi le-a adus si in final nu le-am luat.
– de ce nu le luati?
– n-are sens. Ca vin maine si le aduc inapoi. Asa ca mai bine vin maine si le iau. Va rog sa mi le tineti.
– si daca veniti maine sa le luati nu le aduceti poimaine inapoi?
-….(hai sictir!)
P.S. regrete cu f***tul n-am in sensul ca ar fi iesit oribil, ci doar in sensul ca s-a intamplat doar o data?.
@Elena, ti-am lasat ieri in raspuns is comentariul tau. Nu mi-ai raspuns. DE CE???
@Bogdan, ăăă..pentru ca nu l-am vazut?
P.S. – dar, de ce țipi?
@Elena, nu tip. Dar m-am enervat. Ca ai avut schimb de replica cu Georgian si cu mine nu…
@Elena, FII ATENTĂ, ELENAAAA, FII ATENTĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!!!
@Bogdan, ai dreptate fratemeleu! Si eu m-as fi enervat in locul tau. Cum bine spune artista in viata, „ce plm are el si n-am io, ha?”. :)))))
@Bogdan, risti sa devii agresiv. Pe bune. Stai cill.
@Georgian, ce-aveti toti de tipati la mine??????
Inteleg de vorba buna.
@Elena, DE CE NU VORBESTI CU BOGDAN????? DE CE?????
Porcusorul isteric intra in alimentara.
-CARNE DE PORC AVETI?????
-Din pacate nu avem…
-DAR EU CE SUNT?!?!?!?!?!?!?!?!?
@Georgian, care-I treaba ta in povestea asta?
@Bogdan, crede-ma nu vrei sa știi. Nu cred ca poți suporta adevărul.
@Georgian, ia pune-ma la incercare.
@Elena, unde esti fata mea, te-ai speriat?
@Bogdan, nu vreau sa te pun la incercare. Nu am de ce. Mi se pare ca ești puțin încordat, trage aer in piept. Aici toti suntem relaxați, vorbim frumos, facem glume, suntem ironici dar mai ales autoironici (adică mai facem mișto unul de altul dar si de noi). Nu o lua personal, tu nu vrei sa fii eu, eu nu vreau sa fiu tu. Înțelegi? Si nu uita, suntem in casa lui Mihai, respectam gazda si nu spargem peștișorul de pe televizor, da?
Comentariu beton!14
Cum adică doar o dată??? Doar O dată a mers nasol, sper! 😛
@VictorR, nu, nu :)))). Altul era sensul.
Hă, hă, hă! Ce-mi plac glumele mele! Râd eu râd, dar pentru după-masă n-am ce alege: trebuie musai să merg la ședința cu părinții! 🙁
@VictorR, sa nu vii suparat de la sedinta. Profesorii mai exagereaza cateodata. Noi toti avem niste minuni de copii.☺
Bă eşti nebun, am căzut pe subiect. Mi-am vândut motocicleta, am suferit vre-un an. Am cumpărat alta dar înainte să mă decid probasem alta şi acum sufăr că am vândut primul motor şi că nu l-am cumparat pe primul probat. Nevasta zice să nu mai mă plâng ca bou’ ca eu am ales, dreptate are….cât despre chestii importante, sunt ferm convins că am luat câteva decizii mai mult decât proaste, dar asta e, nu poți da timpul înapoi, sper doar sa nu fi fost vreodată motivul unei decepții care nu poate fi ştearsă cu un duş dimineața. Dar cred că am fost. Sorry fetili.
Ooooooo, da! Singurul domeniu în care sînt destul de încrezător e IT-ul. Ce-i drept, am avut nevoie de 4 luni de studiu ca să-mi aleg laptop-ul şi aproape 8 luni ca să-mi aleg PC-ul. Logic, la 2-3 zile după ce aleg ceva, ori se ieftineşte dramatic o componentă ori apare alta mai bună. Fiind vorba de IT, m-am obişnuit aşa că nu mă mai afectează.
Anul ăsta am regretat cu vîrf şi îndesat locurile alese pentru concediu. Primul după vreo 5 ani. Toate locurile sublime, liniştite, cu recenzii stelare s-au dovedit raiuri pentru manelişti beţi. Încă nu mi-au trecut nervii.
Da, trei ani de facultate m am gândit de ce nu am ales altceva si cum ar fi fost viața mea dacă nu ajungeam în sistemul bancar. Măcar nu-s la BCR…
@Georgian, care-I treaba ta in povestea asta?
@Bogdan, vezi mai sus. Am inteles intrebare ta de prima data.
Când sunt decizii importante am o intuiție mamă mamă, dar astea mici mă doboară, alaltăieri parchez bunătate de mașină unde am găsit loc , mai pe colț așa, zic o sa o mut mai târziu. După 2 ore ee dar hai ca nu are rost sa o mut totuși ca uite ca fata de cum sunt lăsate celelalte e parfum.
Apoi vad un bilet în parbriz….v-am acroșat masina?.
Dacă îmi cumpăr ceva şi apoi văd produsul respectiv în altă parte, nu mă uit cât costă, să nu mă oftic. În rest cu lucrurile mari încerc să mă conving că am făcut cea mai bună alegere şi că cealaltă variantă ar fi fost mult mai proastă. Sunt o optimistă, ce mai! 🙂
„Un tip isi gaseste BMW-ul cu botul praf in parcare. Se uita in jur dupa autorul dezastrului si nimic, in schimb vede un biletel pe parbriz: „Regret ca tocmai mi-am bagat carligul de la Dacie in mandretea ta de masina. Iti scriu pentru ca fraierii de martori care se uita sa creada ca iti las adresa, numarul de telefon si asigurarea. Da` sa stii ca eu regret din nou…”
Comentariu beton!14
Încă n-am luat teapa asta la obiecte, în general îmi place foarte mult ceva și-s constant entuziasmată de obiectul respectiv. În rest, nu știu, sunt genul ăla de om căruia i se întâmplă lucruri aiuritoare și când mă dezmeticesc nici nu înțeleg ce-a fost. În mod ciudat, regret lucruri care nici nu s-au întâmplat vreodată, nici nu știu dacă intră la categoria alegeri. În rest, lumea e mare și cred că mă așteaptă. M-am obișnuit cu ideea că-s din categoria dreamer și-s oarecum liniștită, știu că totul e designed să fie o surpriză pe care nu o pot anticipa.
Marisa, welcome back!
@Gabil, big hug 🙂
Bantuit de spectrul saraciei io am regrete si cand cumpar un lucru bun, da’ bun maaa’, nu asa, ca nah, atunci cand viata ti-o da la temelie, cand n-o poti numi altfel decat supravietuire, toate-ti devin inutile.
Pentru mine mancarea si-a pierdut definitiv gustul, nu mai e ca la tinerete, unde daca era dragoste la prima vedere, si ce pasiune se infiripase intre mine si-un palton Chevignon, nimic nu ne mai statea in cale, nu mai e nici macar o alegere sa-mi apartina, ei, banii, hotarand in locul meu.
Nu ca nu mi-as putea permite un palton, am zece, nu ca mi-ar fi frica sa mai razbesc o data prin foame, a mai fost si va trece, da’ gandul si numai gandul ca vreodata unul dintre voi mi s-ar putea strecura in turnuletu’ meu de fildes, eee, asta chiar ma innebuneste. Never-ever gaunosenia voastra !
@Turnuleț de fildeș, Faianțarule? 🙂
In trafic…aleg o scurtatura sa evit aglomeratia…evident pe alta ruta era mai bine…:)))in rest no regrets…numa’nente :)))
E fix asa cum spui. Eu pana cumpar ceva daca nu ma coiesc si ma uit in ‘nspe mii de locuri de pana la urma nu mai iau nimic ca ma apuca nervii. Dar pe de alta parte am incercat si cu ce am vazut am luat din prima si a mers cel putin pana acum. Asta daca vorbim de lucruri, daca vorbim de relatii deja intram pe nisipuri miscatoare. Eu recunosc, inca sunt prostovan ca tine, dar era o vorba: mai bine sa regret ce am facut decat sa regret ca nu am facut sau macar nu am incercat. Sa fac o precizare: la sexat nu am regrete.
Si daca am ras din suflet cu privire la unica circumvolutiune apartinand unicului Mihai Vasilescu, m-am spart de ras cu Elena, Georgian si Bogdan…nu stiu acum daca subiectul propus in articol este mai important decat cu cine va discuta sau nu pe viitor Elena…imi frec manutele si astept concentrata….
Sunt convinsa ca unul din cei trei va avea un soi de regret. :)))
Oameni faini pe blogul asta, imi place maxim! :)))
Personal, imi regret anumite decizii majore…dar si daca nu as fi procedat asa, poate nu as fi avut acum niste alte impliniri…na!Banuiesc ca am devenit atat de inteleapta incat vad latura pozitiva in toate cele…varsta, dom’le, ce sa zic! Repet: ii astept pe astia mici, cei trei… :)))
Comentariu beton!11
@Crisa, eu stiu sigur cine NU va regreta. Si clar ca eu sunt aia :))))). Ma bucur ca ai scris ca te-ai amuzat ca mie mi s-a parut ca cel putin unul dintre noi nu glumeste.
Cat despre faptul ca sunt oameni faini aici, da, ai mare dreptate.
@Elena, am vrut sa-ti dau dislike la acest comentariu. Dar nu este activ butonul. Ma optic de mor.
P.S. mi-ai citit comentariul de ieri??
P.P.S. @Georgian, nu mai interveni si in aceasta discutie.
@Bogdan, nu te mai „optica” ca nu-ti face bine. La ochi.
P.S. am citit comentariul. Multumesc. Ne oprim acum, da?
@Bogdan, ă, mă scuzati? Nu am inteles bine, îmi spuneti/rugati sau ordonati ca sa nu mai intervin in discutii? Ca sa stiu cat de tare îmi dozez forta…Îmi cer scuze pentru ca iti raspund atât de târziu, am fost puțin ocupat. Asa, ca sa revenim: Tu îmi spui ca sa nu mai intervin intr-o discutie? Pai vezi, m-ai luat de fraier pentru ca ti-am vorbit frumos, este? Babaiatule, ca sa-ti spun asa frumos (ceilalți va rog sa va acoperiti ochii si sa scoateti copiii din sala), cine pwla mea esti tu ca sa îmi spui ce sa fac băi, ciumpalacule! Mars acasa ca puti a prost bai! Pai eu iti vorbesc frumos si tu mai iei cu cacaturi din astea? Spune ce vrei tu sa spui dar nu spune altora sa nu vorbească, pana una alta am dreptul asta pana când cel care este stăpânul suprem, adica Mihai, nu hotărăște altfel! Pana atunci te rog, dar te rog frumos sa nu mai pronunti numele meu, in afara faptului in care purtam o discutie civilizată. Boule!
Well, @Crisa, ai cutia cu inghetata pregatita? Sau popcorn? Ca incepe spectacolul.???
Se pare ca l-ai starnit.
„Cutia cu înghețată”? 🙂 N-am treabă cu ședința-n sine ci cu drumul până acolo. La ora 17:30 e un trafic infernal chiar și în Brașovul destul de bine sistematizat de echipa lu’ Scripcaru (primarul nost’)
@VictorR, da, da, cutia cu inghetata :))). Eu asta mananc cand ma uit la..filme. ?
@Crisa, imi cer scuze ca am postat comentariul pe postul tau…Acum mi-am dat seama, sper sa nu te superi.
Pentru sanatatea mea mintala am decis merg pe dictonul: „Gandeste inainte de a lua o decizie. Dupa ce ai decis, nu te mai gandi!”.
Si functioneaza! Asa ca nu ma mai uit in urma, decat pentru a trage invataminte si imi spun ca am luat cele mai bune decizii pentru mine (fie ca e vorba de ceva importan gen casatorie sau plecat din tara, fie ca e vorba de maruntisuri).
Daca pe viitor nu imi convine ceva, remediez; nu imi spun ca a fost o decizie proasta pentru ca intotdeauna iese si ceva bun.
Am o pacoste de prieten pe genul: ” hai cu mine sa-mi aleg o casca pentru ? ” . Ne infiintam pe la orele pranzului, am batut toate magazinele cu specific din Madrid, am dat o fuga si la o expozitie si bine intrata noaptea, sfarsita de puteri si nervi, dupa ce sigur ca a bagat la balamuc pe multe luni, absolut toti vanzatorii care l-au suportat, a ajuns acasa fara casca. Ba ca una e grea cu 0,0033 mg si ca-i dauneaza la cervicale, ba ca alta il strange nu stiu pe unde, un adevarat supliciu. Nici dracu’ nu vrea sa-l mai insoteasca la cumparaturi!
@Lectorarumana, doar o femeie il poate intelege..
Un regret, doua probabil ca am, dar nu foarte importante sau ceva care sa-mi ia somnul! Asta nu inseamna ca am luat intotdeauna cele mai bune decizii, dar am facut in asa fel incat s-au dovedit bune. Pe principiul, eu si cand n-am dreptate, de fapt, chiar am! :))
Cred că sunt un bou patentat. Stau şi mă gândesc că niciodată în viaţă nu am stat să aleg ceva. Am avut nevoie de ceva, am luat şi gata. La produse, s-a stricat, mă fut în el iau altul. La oameni, a greşit, mă piş pe el şi am încetat relaţia. O fi rău asta? Poate de aceea nu am şi eu parte de puţin stres acolo, măcar de sămânţă. E clar, sunt un cretin. 🙂
Oh da! Am avut o dilema majora: sa il dau afara sau sa il iert? Am ales sa il iert pt ca nu am vrut sa imi para rau ca l-am dat afara si ca nu am facut tot ce era omeneste posibil. A trecut timpul si mi-am dat seama ca am ales gresit, asa ca l-am dat afara pe usa! :))) si apoi am regretat ca nu am ales bine de la inceput si ca am pierdut timpul aiurea!
Deci da…o patim toti. Cred ca trebuie sa ne mai si iertam din cand in cand….
Sa le ia dracu de alegeri! Ca mereu am zis ca tre sa aleg…ca tre sa aleg! Nu regret ca nu pot schimba nimic. Daca as schimba ceva, atunci…as schimba facultatea (ASE desi nu mi-au placut cifrele!), alegeri legate de locurile de munca anterioare, alegeri legate de cateva femei din viata mea si…cam atat! Dar, cum spuneam, nu regret nimic, nu pot schimba nimic si atunci ma bucur de rezultatele greselilor mele. In fiecare zi! Si, uneori, alegerile ce par gresite (app Mihai, ti-am mai zis ca m-am angajat cand am facut misto la un interviu dupa ce inainte fusesem business la toate celelalte si nu obtinusem nimic!)… chiar nu sunt!
Suntem ceea ce alegem dar paradoxal alegerile noastre nu sunt ale noastre. Ma explic: depindem prea mult de unde ne-am nascut, de cum am crescut, cum am fost iubiti, educati, scoliti. Depindem de ceea ce nu am putut alege in asa zisele noastre alegeri de mai tarziu …alegeri care le-au declansat pe urmatoarele si tot asa. Pana si de planete si de soare depindem! 🙂 Cineva cu soarele ori cu alte case, planete in balanta mereu va alege cu dificultate. Nu suntem nici pe departe asa de liberi cum ne place sa credem!
@Doamna GMT – da, doar că e cu nuanțe 🙂 Ați citit Incognito a lui Eagleman? Rezultă de acolo că nu suntem chiar atât de liberi pe cât ne place să credem, iar liberul arbitru e relativ. Tind să cred că suntem rezultatul unui cumul de factori. În virtutea acestora avem libertatea de a alege felul în care reacționăm în fața unei situații date. Sau așa îmi place să cred 🙂 Nu-mi convine nici varianta unei păpuși mânuite de sfori interioare, nici iluzia controlului cum că mereu doar noi și numai noi alegem. Misterul persistă 🙂
Nu am citit Incognito dar o voi face, chiar ca sunt curioasa! Eu am citit viata mea si alte vieti si am reflectat indelung la destin, alegeri, libertate…Nu spun nicicum ca am ajuns la o concluzie, dimpotriva, aproape ca sunt mai confuza decat oricand cu trecerea anilor dar macar ma straduiesc . 🙂 Singura certitudine pe care o am e ca exista Dumnezeu, in rest totul imi e relativ.
In materie de obiecte nu regret niciodata alegerea facuta. Ce aleg eu e mirific, minunat, nu exista altceva mai bun!? Si chiar daca exista, nu ma intereseaza. Nu cred ca am returnat vreodata ceva. Nici nu consider ca fac o alegere. Pur si simplu, m-am setat pe ceva si am luat. Daca se dovedeste o alegere total gresita….ce sa zic….ghinion! (vorba cuiva de la Cotroceni ?).
In cealalta privinta, cea „serioasa”, a alegerilor facute in viata, care m-au marcat intr-un fel sau altul…hmm….normal ca exista regrete. D-aia si facem alegeri in viata: ca sa avem ce regreta dupa.?
Eu mă uit câte parale am. Apoi mă uit la prețuri. Apoi la mărci. Fac o „ala bala portocala…ieși afară dumneata”. Și doar dacă nu funcționează mă mai gândesc la alegerea făcută. Și nu mai privesc nici măcar din greșeală vreo ofertă care conține produsul respectiv.
Poate o sa sun a din aia cu Zen si alte minuni dar eu chiar încerc sa trăiesc pe principiul… Mai bine regret ce am facut decât ce n-am facut. Pe scurt, când o dau in bara încerc sa o iau ca atare. Si, again, poate suna aiurea, dar eu cred in soarta si in ce ti-e scris.
Căutam o căciula pentru „Iubi” (nu-i zic așa, dar am văzut că se poartă) și am găsit una faină dar cam scumpă. M-am coit, am mai mâșâit prin magazine și am revenit la cea scumpă, hotărâtă s-o iau. Vânzătoarea, cu trufie și în mare ciudă, mă anunță bucuroasă de necazul meu: – S-a dat!
La care eu: – Și ce te bucuri așa? Zici că ai încasat tu direct banii pe ea.
Ceva de genul „așa îți trebuie dacă nu ai luat-o atunci!” :))))