Sâmbăta trecută scriam textul ăsta în care povesteam despre casierul care m-a făcut să râd și să plec bine-dispus din magazin. Luni, nu ajunsesem bine la muncă, și m-am trezit că mă contactează cei de la Lidl. M-au întrebat dacă nu vreau să le fiu complice la surpriza pe care vor să i-o facă omului. Mno, vreau, cum să nu vreau, dacă tot a plecat de la mine.

Buuuun, păi atunci trebuie să te duci din nou la cumpărături în același loc, să-l iei pe Gabriel de la casă și să-l aduci în curte, unde noi i-am pregătit o petrecere surpriză. Hmm, ca să fiu extrem de sincer, ideea nu m-a dat pe spate. Adică, na, mă gândeam că omul mai mult s-ar fi bucurat de niște bani sau vreo două zile libere, decât de nu știu ce zbânțuială cu muzică, Da’ ce mai era să fac? Asta-i pregătiseră, asta executam.

Și m-am dus aseară la magazinul de la Mihai Bravu, exact înainte de ora închiderii. Am calculat să rămân ultima persoană de la casa unde era omul meu și am pus produsele pe bandă. După care am repetat gluma:

-Nici azi nu e seara mea norocoasă.

S-a uitat la mine și mi-a aruncat:

Nu e nici azi si mai e și ora închiderii.

După care face o pauză de înghițit în sec și-mi șoptește:

-Vă mulțumesc frumos pentru ce-ați scris.

Băejnebun! M-a lovit, chiar nu mă așteptam să-mi fi citit textul. Ceea ce, surprins, l-am și întrebat.

Da, zice, m-a sunat șefa mea să-mi spună că a scris cineva despre mine și să mă felicite. După ce-am închis, am căutat articolul până la două noaptea. Până la urmă l-am găsit.

Perfect, păi atunci o să cam ieși de la casă în momentul ăsta și-o să vii cu mine, am o surpriză pentru tine.

Și l-am dus în parcare, unde erau strânși deja colegii lui, muzica bubuia și se desfăceau șampaniile.

Eh, ăsta a fost momentul în care mi-am reconsiderat poziția față de ideea celor de la Lidl. Când am văzut ditamai omul cu lacrimi în ochi, după ce a înțeles că toate alea se întâmplau datorită lui și pentru el, am realizat încă o dată că există pe lumea asta lucruri pe care banii nu ți le pot cumpăra, iar unul dintre ele este mândria de a fi făcut ceva bine.

Am stat de vorbă un pic cu el si, credeți-mă, să vezi un om în toată firea căruia îi tremură bărbia de emoție când rostește cuvintele, te cam ia de cap.

Nu vă mai țin, că m-am lungit. Vă mai spun doar că înainte să plec (i-am lăsat în toiul petrecerii), l-am întrebat dacă a bănuit că i se pregătește ceva de genul ăsta. Mi-a zis că nici prin cap nu i-a trecut și că e cea mai frumoasă zi din viața lui. Și avea lacrimi în colțul ochilor.

Nu știu ce credeți voi, dar pentru mine a fost și un fel de lecție toată povestea asta. Mi-am reamintit că uneori e bine să fii modest ca să poți să faci lucrurile cum trebuie. Și având în vedere că eu sunt un încrezut și-un arogant, e o mare realizare numai simplul fapt că am gândit asta.

Csf, n-ai csf.

mihai_vasilescu_lidl