De când s-a făcut vremea mai mișto, mi-e din ce în ce mai greu să mă uit la filme și seriale. N-am vreo explicație, cert este că mă gândesc mult și bine înainte de a da play.

Mă rog, am zis să vi le las totuși pe cele la care m-am îndurat să mă uit.

👉 Clasat – film românesc, HBO Max

L-am descoperit absolut întâmplător, nu auzisem în viața mea de filmul ăsta, eu fiind fan film românesc, după cum unii dintre voi știu prea bine.

Încă o dovadă despre cât de neadaptați sunt la realitatea înconjurătoare cei care fac marketing și promovare pentru filmele românești. Mai bine zis, cei care NU fac promovare.

Nfine, n-am chef să mă enervez, așa că o să continui spunându-vă că este surprinzător de bun. Subiectul este extrem de actual, mesajul la fel. Dar dincolo de subiect și mesaj, mi-a plăcut că e bine scris și foarte bine jucat.

N-am auzit în viața mea de Horia Cucuta și George ve Gänæaard, cei care semnează atât scenariul cât și regia, dar pot să-i felicit pe ambii. Au reușit să scrie niște replici care să sune natural și, mai ales, să-i facă pe oamenii ăia să joace în așa fel încât să-i crezi.

De altfel, joacă atât de bine încât o să vă crească un pic tensiunea de nervi.

Nu vreau să vă dau spoilere, o să vă spun doar pe foarte scurt despre ce e vorba. O corporație încearcă să mușamalizeze incendiul în urma căruia a murit un angajat, treabă de care se prinde un jurnalist independent care începe să investigheze.

Da, știu că nu pare deloc atractiv subiectul (era să nu-i dau play pentru asta), dar credeți-mă c-o să vă prindă. Cam așa, cam cum se întâmplă în film, îmi imaginez eu că au loc anchetele Recorder.

Încă ceva extrem de important. Nu are vestitele probleme cu sonorul ale filmelor românești. N-am fost nevoit să dau televizorul la maximum ca să aud ce vorbesc oamenii ăia.

Pe scurt, eu zic să-l vedeți.

👉 War Machine – film, Netflix

Este atât de dezamăgitor să vezi zeci de postări și review-uri de genul: „excepțional film, cel mai bun pe care l-am văzut de multă vreme”.

Filmul ăsta fiind excepțional sau „cel mai bun” doar dacă ai mai văzut alte cinci-șase filme, în viața ta, toate slabe.

Altfel, da, e făcut cu bani mulți și efecte vizuale mișto, dar cam atât.

În rest, e pe tiparul clasic al filmelor americane în care eroul ăl bun învinge răul cel mare.

De fapt, dacă e să mă gândesc și mai bine, filmul ăsta este fix ecranizarea bancului ăluia cu soldatul bătut cu ranga.

Nu-l mai țin minte exact, dar era ceva cu un soldat erou care ajunge la spital plin de răni și fracturi, după ce ținuse piept de unul singur forțelor inamice. Vine un reporter la spital să afle cum s-au întâmplat lucrurile.

Reporter: Povestiți-ne cum s-a întâmplat tot.

Eroul: La început au venit cu tancurile, dar am aruncat cu grenade și coktailuri molotov până au fost nevoiți să se retragă.

Reporterul: Păi și cum de aveți rănile astea?

Eroul: După care au trimis elicopterele, dar am început să le mitraliez de-au fost nevoite să se întoarcă la bază.

Reporterul: Păi și cum de aveți rănile astea?

Eroul: Au trimis forțele speciale de parașutiști, dar i-am împușcat pe toți cât erau în aer.

Reporterul: Păi și cum de aveți rănile astea?

Eroul: Până la urmă au venit doi răcani și m-au bătut cu ranga.

Ei, exact, dar exact așa este și finalul lui „War Ranger”, doar că în loc de rangă e un excavator. Nu vă spun mai multe, că poate vreți să-l vedeți.

👉 Cursa – film românesc, Netflix

Doamne apără și păzește, ce penibilitate de film. Nu știu cum să-l caracterizez mai bine decât așa: „Fast and Furious” de pe Temu. De vreo câteva ori mi-a fost jenă de jena lor.

Trecem peste veridicitatea subiectului, până la urmă pot să accept că e un film, adică ficțiune, adică singurul mod în care ai putea organiza o cursă de mașini într-un București în care nu se poate circula bine nici noaptea, dar acțiunea în sine e jenantă.

Iar modul în care a fost au fost scrise scenariul, replicile și dialogurile, sunt de un penibil absolut.

Dar să zicem că ești masochist și reușești să treci peste toate asta, ai un acces de nebunie care te îndeamnă să vezi filmul până la capăt.

Lasă subiectul, lasă cum e scris scenariul, dar la Codin Maticiuc este aproape imposibil să te uiți.

Nu înțeleg de ce se încăpățânează să joace în filme, el având tot atâta treabă cu actoria cam câtă am eu cu fizica cuantică. Mă depășește de ce-o face și, mai ales, de ce nu-i spune nimeni că e penibil.

Dar marea problemă este că nu Maticiuc e cel mai rău lucru în filmul ăsta. Fata aia care joacă rolul iubitei este și ea ceva de neprivit. Ok, înțeleg că e cântăreață, deci nici ea n-are vreo treabă cu actoria, dar ce vină am eu în toată afacerea asta?

Și nu, nici ea nu e cel mai rău lucru care i s-a întâmplat acestui film, ci puștiul care joacă rolul fratelui mai mic.

Doamne ferește, oameni buni, ți se încrâncenează carnea pe tine când începe să-și recite replicile. Pentru că fix asta face: le recită ca pe poeziile alea pe care ne obligau să le învățăm la școală. Este realmente de neprivit.

Nu știu cine e și cum îl cheamă, mi-a fost lene să caut, dar efectiv nu-mi dau seama ce-au avut în cap producătorii când l-au lăsat să joace deși era evident că nu poate.

Pe scurt, dacă vrei să simți că cineva ți-a furat o oră și jumătate din viață, dă-i play.

👉 Homeland – serial, Netflix

Altfel, am început să mă uit la „Homeland”. Am mai avut vreo câteva tentative s-o fac, dar niciodată n-am reușit să trec de primele trei episoade.

Acum mi-am încordat voința și m-am uitat, am reușit chiar să ajung la sezonul 2.

Dar să știți că nu mă uit în mod activ, în sensul că nu pot să duc mai mult de două-trei episoade fără să fac pauză și să mai văd și altceva.

Poate aș fi reușit să mă uit cap-coadă, dar e ceva ce nu-mi place la modul în care joacă Claire Danes. Nu știu, pare un pic exaltată și exagerată în cam tot ce face pe ecran, chestie care pentru mine e foarte greu de dus.

Sunt foarte curios dacă o să rezist cale de opt sezoane. Sunt mai tentat să zic că nu.