Am avut zilele trecute o discuție, cu niște prieteni, despre mașinile chinezești și mă gândeam să vă spun cam cum văd eu că stau lucrurile, din postura unui om a cărui relație cu mașinile este una mai mult decât normală, obișnuită.

În sensul că eu evaluez o mașină fix după aceleași criterii pe care le folosește orice om care n-are treabă cu domeniul auto. Ba chiar e foarte posibil ca mulți de pe aici să vă pricepeți mai bine decât mine.

Ce am eu în plus, față de oamenii obișnuiți, este marele noroc că, din când în când, pot să testez mașini ale diverșilor producători. Fix în acest context am apucat să conduc, în ultimii ani, vreo câteva mașini ale unor mărci chinezești și-am putut să-mi fac o părere despre.

Totul culminând cu acel drum la Budapesta, la volanul unui Chery Tiggo 7. N-am cum să nu mă raportez la acea experiență, pentru că este cel mai lung drum pe care l-am făcut cu o mașină chinezească. Care, apropo, s-a comportat impecabil și pe DN-uri, și pe autostrăzi, și în off-road. Efectiv n-am avut ce să-i reproșez mașinii ăleia. 🤷‍♂️

Toate astea m-au ajutat să-mi conturez niște opinii pe care o să vi le las și vouă azi.

Am decis să fac asta pentru că este fascinant să vezi că oamenii au păreri ferme despre mașinile chinezești fără să fi condus vreodată vreuna. Mă rog, nu toți, dar cei mai mulți dintre cei cu opinii ferme.

Unu

În urmă cu doar câțiva ani, mașinile chinezești păreau un soi de excentricitate. Erau foarte rare, iar in România erau foarte puține spre deloc.

Eu am început să fiu conștient de prezența lor în trafic atunci când plecam aiurea, la volan, prin Europa și-am constatat că, de la un an la altul, am început să le văd din ce în ce mai des și să fie mărci din ce în ce mai multe.

Până când au ajuns să nu mai fie o raritate, la fiecare drum prin Europa am început să văd sute de mașini chinezești, în condițiile în care la noi erau în continuare destul de rare. Atunci mi-am dat seama că, mai devreme sau mai târziu, vor urma să intre și pe piața din România, ceea ce s-a și întâmplat.

Și nu doar c-au intrat, dar deja nu mai sunt nici la noi vreo raritate. Oamenii pe care-i interesează cât de cât domeniul știu exact ce vorbesc.

Doi

Ce-o să vă zic acum este lucrul care pe mine m-a uimit cel mai tare la producătorii chinezi.

Tot acum câțiva ani, când au început să intre pe piața europeană, mașinile chinezești aveau un design care nu era nici pe departe pe placul europenilor. De altfel, era ceva foarte comun să auzi despre ele că sunt urâte.

Poate erau urâte, poate nu, frumusețea stă în ochii privitorului, cert este că europenii nu apreciau acel design cumva specific mașinilor chinezești. Me included. Nu găseam atractiv, ca forme, ca design, aproape niciun model dintre cele pe care le vedeam pe șosele.

Aproape toate brandurile chinezești se loveau de această reticență a pieței din Europa.

Ce-au făcut producătorii când și-au dat seama de problema asta? In no time, aproape de pe o zi pe alta, au schimbat designul, l-au adaptat la cerințele și exigențele estetice ale europenilor. Și nu doar unul sau doi, aproape toți au făcut asta într-un timp extrem de scurt.

Rezultatul? Nu mai auzi pe aproape nimeni să zică despre mașinile chinezești că sunt urâte. Da, poți să auzi despre un model anume, dar nu mai este o părere generalizată, cum era în urmă cu foarte puțin timp.

Iar treaba asta mi se pare cu adevărat uimitoare, mai ales dacă o raportezi la modul extrem de lent în care se mișcă majoritatea producătorilor europeni când e să ia vreo decizie de genul acesta.

Doi bis

Tot de rapiditatea de mișcare ține și faptul că după ce inițial intraseră în Europa aproape exclusiv cu mașini electrice, odată cu creșterea taxelor s-au adaptat imediat.

Vreți motoare pe combustie? Vreți hibride? Păi avem și d-astea, nu e nicio problemă. Și s-au mișcat în consecință.

Trei

Există acest mit: chinezii n-au experiență în producția de mașini cu motoare pe combustie, nu se știe dacă sunt fiabile.

N-am nici timp nici chef să fac research pentru mai multe mărci, așa că o să revin la brandul Chery, pentru că pentru el am făcut deja atunci când am condus Tiggo 7.

Chery produce mașini din 1997. O fi mult, o fi puțin, nu știu, dar sunt aproape 30 de ani. Tot Chery oferă granție 7 ani sau 150.000 km. Fac asta pentru că știu și ei că produc niște mașini care nu sunt fiabile, este?

Patru

Dacă la motoarele clasice pot să înțeleg argumentele de genul „n-au experiență de producție”, la zona de vehicule electrice, tehnologic sunt deja cu un pas înaintea tuturor.

China este, de departe, cea mai mare piață de mașini electrice din lume. Asta le-a permis să testeze, să greșească și să optimizeze tehnologii (baterii, software, costuri de producție) într-un ritm pe care Europa abia acum îl recuperează.

Cinci

Lumea auto s-a schimbat complet. Oamenii nu mai cumpără mașini pe care să le utilizeze în următorii 10, 15 sau chiar 20 de ani, așa cum se întâmpla cândva, când îți cumpărai o mașină pentru toată viața. În zilele noastre, oamenii își schimbă mașinile la 3-5 ani.

Personal, nu cunosc pe nimeni care să aibă o mașină mai veche de 5 ani. Pe absolut nimeni. Vorbesc despre mașinile pe care le utilizează zilnic, ca să n-avem vorbe.

Astăzi contează cel mai mult ce primești de banii pe care-i plătești, astfel încât să-ți facă plăcere să-ți utilizezi propria mașina. C-o ții doi ani, c-o ții cinci, nu contează, tot ce vrei e ca mașina să-ți ofere cât mai multe.

Iar la capitolul ăsta chinezii sunt extrem de competitivi. N-ai cum să nu constați asta cu ochiul liber.

Șase

După cum ziceam la începutul acestui articol, este evident că se vând din ce în ce mai multe mașini chinezești în Europa. N-ai cum să contești cifrele.

Ei bine, argumentul pe care îl auzi cel mai des este ăsta: da, se vând, dar doar pentru că sunt ieftine.

Ce să vezi, și eu credeam fix la fel până să mă urc în vreo mașină chinezească.

După care mi-am dat seama că da, așa e, argumentul e solid, doar că incomplet: se vând pentru că sunt ieftine vizavi de ce îți oferă.

Ca să folosesc o vorbă pe care am cules-o de pe la colegii din presa auto: se vând pentru că primești multă mașină de banii pe care-i dai.

Dar știți ce mă amuză cel mai tare la partea asta cu prețurile mici ale mașinilor chinezești? Că vine de la aceiași oameni care se plâng că prețurile producătorilor europeni au luat-o razna, că mașinile sunt nejustificat de scumpe.

Ceea ce așa și este. Mi se pare cel puțin nefiresc să dai pe o mașină, din segmentul premium, cât dai pe un apartament. Uneori chiar și mai mult. Iar oamenii se plâng de asta pe bună dreptate.

Doar că tot ei vin și-ți dau peste nas cu prețurile mașinilor chinezești, fără să-și dea seama că tocmai această concurență va face să scadă și prețurile producătorilor europeni. Întotdeauna, fără excepție, piața este cea care reglează prețul.

Dar e ok, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, tot ce aveți de făcut este să faceți un pic de research să vedeți cu cât au crescut vânzările mașinilor chinezești, în Europa, în 2025 versus 2024.

Vedeți voi, dincolo de ce credem noi pe-aici sau de cum ne-ar plăcea să stea lucrurile, consumatorul final nu e naiv. Prin urmare, atunci când va trebui să scoată bani din buzunar (munciți, nu căzuți din cer), va alege întotdeauna ce crede el că e mai în avantajul lui.

Șapte

Acest punct le este dedicat celor mai înverșunați dintre detractorii mașinilor chinezești. L-am scris pentru că trăiesc cu impresia că toți ăștia uită ce este cel mai important.

Oameni buni, calmați-vă, că nu vă obligă nimeni să vă cumpărați. Băi, dar NIMENI. Dacă din diverse motive considerați că nu sunt pentru voi, aveți la îndemână o piață întreagă de mașini produse în Europa sau prin alte părți ale lumii.

E atât de simplu.

Concluzie

Oamenii pot să rămână cât de reticenți vor ei în ceea ce privește mașinile chinezești, dar adevărul este că, vrem, nu vrem, vom vedea din ce în ce mai multe în jurul nostru.

P.S.

Pentru că oricum nu mă interesează părerea nimănui, voi face următoarea aroganță: o să fac tot ce ține de mine să obțin o mașină de la Chery, mașină cu care să plec în una dintre excursiile pe care le am în plan pentru 2026.

Doar așa pentru că mi-a rămas mie în cap, de astă toamnă, c-aș fi putut să ajung la Budapesta cu un singur plin, făcut la București. Mă roade că n-am avut cum să fac asta atunci.

Dacă oamenii de la Chery sunt receptivi și nu-și fac cruce, vă promite fratele vostru c-o să încerce asta la vară: București – Budapesta cu un singur plin. După care următorul plin sper să fie undeva în drum spre Spania. 😀