Urmăresc raliul Paris – Dakar încă de pe vremea lui Ari Vatanen și a lui Juha Kankkunen, deși era dificil pe vremea aia. Internet nu exista, iar singurul ziar de sport, de la noi, avea cel mult o casetă de trei rânduri dedicată acestei competiții.

Dar marele meu noroc a fost că unul dintre vecinii mei de la Vâlcea primea în mod regulat revista Paris Match. Nu știu prin ce miracol și nici nu mă interesa. Tot ce știam era că toate revistele ajungeau până la urmă și în mâinile mele, iar asta îmi era arhisuficient.

Acolo, în paginile Paris Match, am început să urmăresc Paris – Dakar, cu toată franceza mea precară.

Nici măcar n-aveam nevoie să înțeleg limba, era ceva incredibil să te uiți la zecile de fotografii color, pagini întregi dedicate mașinilor și echipajelor care zburdau prin deșertul senegalez. Dacă închid ochii, le văd și acum de parcă aș avea revistele în mâini.

Mă întreb oare cum aș fi reacționat dacă, atunci, pe vremea aia, mi-ar fi zis cineva că într-o zi va câștiga și Dacia raliul Paris – Dakar. N-am nicio îndoială că l-aș fi crezut nebun. Mi-ar fi plăcut ce-mi zice, dar tot nebun l-aș fi crezut.

Ei bine, prieteni, azi 17 ianuarie 2026, Dacia Sandriders a câștigat raliul Dakar. L-a câștigat, înțelegeți? Chiar dacă azi e doar Dakar, fără Paris. Echipajul format din Nasser Al-Attiyah și Fabian Lurquin a câștigat raliul Dakar, la volanul unei mașini Dacia.

Raliul ăla unde eu mă uitam fascinat la monștrii Ari Vatanen, Juha Kankkunen sau Stéphane Peterhansel a fost câștigat de Dacia!

Nu-mi vine să cred că scriu asta, să știți. Mi se pare un pic prea mult pentru adolescentul care se uita zile întregi la fotografiile din Paris Match.

Fabulos, absolut fabulos!

P.S. Ca să fie treaba și mai bună, tot Dacia are un echipaj și pe locul 4. Cel format din Sébastien Loeb și Edouard Boulanger care au fost la mustață să prindă podiumul, au venit la sub un minut de locul 3.