Hai că n-aveam cum să las să treacă această mirobolantă zi de joi fără să vă introduc în scandalul din bula intelectualo-culturală a internetului.
Păi nu suntem noi fierți pă cultură?
Probabil c-ați auzit cu toții (sau cei mai mulți dintre voi) c-a fost lansat filmul „Cravata galbenă”. Film la care am primit invitație la lansarea de gală, doar că eu nu mă duc la lansări cu covor roșu la intrare. Am mai explicat de ce, o să mai zic o dată: nu vreau să mă simt obligat în niciun fel să scriu despre filmul ăla altfel decât mi s-a părut mie c-ar fi.
De-aia prefer să nu mă duc la lansări și să le văd pe banii mei, ca să am conștiința ușoară ca un fulg dacă e să nu-mi placă și să scriu asta.
Așa, revenind, ziceam că s-a lansat filmul și-au început să curgă elogiile pe internet mai rău decât curge Neajlovul primăvara, după dezgheț.
Având în vedere că nu l-am văzut, n-am cum să-mi dau seama dacă elogiile sunt justificate sau nu, cert este doar că erau suspect de multe și toate în același ton: capodoperă, ceva sublim, nu-ți vine să mai ieși din sală, am plâns la final, din astea.
Nu zic, așa o fi, o să mă conving eu când o să-l văd. Dacă o să-l mai văd, pentru că sunt lejer dezgustat de treaba asta care tocmai s-a întâmplat și pe care o să v-o povestesc pe foarte scurt.
Niște liceeni au scris cronica filmului „Cravata galbenă” pe siteul alecart.ro (o aveți aici). Dar, ce să vezi, celor din echipa de producție a filmului nu le-a plăcut cronica. Moment în care, în loc să meargă mai departe și să-și vadă de viețile lor, ce credeți voi c-au încercat să facă?
În dulcele stil românesc, pe sistemul brevetat cu succes „bă, tu știi cine sunt io?”, au început cu presiuni și amenințări care aveau un singur scop: să fie scoasă cronica de pe site.
Ce nu știau ei (și nici nu-și imaginau) era că nu merge treaba așa cu adolescenții, nu vii tu să-i obligi să facă ceva ce ei nu-și doresc.
Trebuie să fii ori complet rupt de realitate, ori să ai un curaj vecin cu inconștiența, ca să încerci așa ceva.
Mai aveau să-i pună să ducă gunoiul sau să-și facă curat în camere și se termina tot scandalul ăsta cu vărsare de sânge.
Prieteni, nu știu ce interacțiuni aveți voi cu adolescenții, dar mai ușor îl convingi pe Putin să se retragă din Ucraina decât să convingi un cetățean din ăsta mic să facă ce vrei tu, dacă el NU VREA!
Drept dovadă că am dreptate, în loc să facă ce li se cerea, ăia micii au declanșat ditamai scandalul pe internet (aveți toată povestea aici). Cinste lor, prima oară când trec prin Iași, o să încerc să-i scot la un mecdonalț.
Acestea fiind zise, acum am o mare problemă: mi-e un pic de grețică de toată treaba asta și nu știu dacă-mi mai doresc să văd filmul.
Ba nu, de fapt problema e chiar mai mare de-atât, în sensul că dacă o să mă duc să-l văd, nu prea mai am cum să fiu obiectiv după tot scandalul ăsta. Păcat, sunt fan John Malkovich.
Nfine, mă mai gândesc, poate chiar mă duc să-l văd.
Eu as vrea sa mergeti. Ne bazam pe parerea dumneavoastra. Dar nu pot sa va spun eu, o simpla fana ce sa faceti cu timpul dumneavoastra…Pareri citesc de dimineata de m au naucit. Intru aici si astept si alte comentarii. Altfel, pax vobiscum 😊
Eu cred ca distributia merita efortul de a vedea filmul. Stiu ca Celibidache a fost un spirit rebel si controversat, dar maiestria si intransigenta lui ramane!
Eu am citit cronica. Și zău dacă văd ceva rău în ea. La nivel de construcție, repeta niste fraze mai mult decât ar trebui, dar e decenta. Nu știu dacă a scris-o folosind ceva IA, dar nu mi s-a părut aiurea.
Oricum, legat de adolescenți, ai dreptate. Putin e mic copil pe lângă ei.
Comentariu beton!14
L-am văzut (las răspunsul ăsta cât se încarcă cele 2 linkuri spre ”micii diavoli gingași”).
1. e un film ușor. E biografic, făcut de copilul lui. Deci, va fi în nota de adulare.
2. erorile istorice sunt ușurele (uniforma lui Sean Bean, cei 2 soldați germani, perioada comunistă). Pe de o parte le înțeleg – nu despre adevărul istoric este vorba.
3. E cam plin de clișee și de albiri ipocrite curat românești: bordelul acela curat și lucios, coup de foudre bazat pe ochii tipului adormit pe banca din parc, adolescentul ce pleacă în lumea largă în bena unui camion, profesorul prea plin de el de la conservator, oroarea războiului în toată splendoarea unui ciob scos din claia de păr aia sexy.
Una peste alta, este un film ușor. Nici nu câștigi, nici nu pierzi.
Comentariu beton!11
Poate comparația e forțată, dar când eram în liceu, acum hăăt in preistorie, ne-au dus de la școală sa vedem “Morometii”.Si dupa vreo 15-20 de minute, au rămas doar profesorii in sala.Dupa film, ce mai freamăt, ce mai murmur printre ei.Ca nu știm să apreciem, ca ce mai operă, ce mai capodoperă.La care un coleg zice:”Dacă îl regiza Tarantino și îl făceau pe Michael Madsen Moromete, să moară mama dacă nu stăteam și la următoarea proiecție”.Mandibule căzute, ochi cat cepele și crize de apoplexie.
Comentariu beton!26
Si Morometii chiar e bun. 😀
Buna sau nu, aia e. Este o parere decenta a unei eleve. Acum, ca aparu si modul in care au vrut sa fie stearsa cronica, stau sa ma gandesc daca sa ma duc sa dau banii sau sa-l astept pe streaming. Mi-e scarba de toate scursurile care au senzatia ca pot face orice, oricum. E adevarat ca in cazul artistilor trebuie sa disociezi actul artistic de persoana privata dar mie imi lasa un gust amar toata mascarada asta. Se adevereste, inca o data, ca este infinit mult mai sanatos sa nu scormonesti in cenusa.
Nu pot sa intru pe nici unul din linkurile de la alecart.ro.
As vrea sa vad filmul. Cred ca e ok in sensul ca nu o sa imi para rau de timpul pierdut.
Nu le duce serverul, nu se așteptau la avalanșa asta de solicitări.
Am reusit sa citesc un pic din comotie in linkul pus pe FB. Asta cu scuzele dupa ce au zis ce au zis mi se pare stupida. Lasi omul sa scrie ce vrea. In cel mai rau caz, poti sa mentionezi un Spoiler alert. De ce au facut atat fâs regizorul si producatoarea, chiar nu imi dau seama.
Nu stiu, dar mie imi pare ca au reusit, ca nu pot sa deschid linkul
Se incarca, dar foarte greu si dupa mai multe incercari – probabil ca serverul este suprasolicitat
@Simona, nu le duce serverul, nu se așteptau la avalanșa asta de solicitări.
Taraboiul asta cu cronica facuta de copii mi se pare exemplul perfect de Barbra Streisand effect. Daca luam in calcul sa ma duc sa vad filmul la cinema, dupa atitudinea echipei de productie cred ca astept sa vina pe streaming.
Ce e efectul Barbra Streisand?
Prin 2003, in cadrul unui proiect de fotografiere a coastei Californiei, un grup de fotografi a fotografiat intre altele si locuinta Barbrei Streisand. Actrita i-a dat in judecata si, in consecinta, notorietatea locuintei a crescut organic, in conditiile in care nimanui nu ii pasa, altfel. https://en.wikipedia.org/wiki/Streisand_effect
Imi plac cetatenii astia mici de mor!
Eu nu reusesc sa intru pe site sa citesc cronica filmului, dar ma bucur, pentru ca inteleg ca ii dezvaluie finalul. Daca asa stau lucrurile, nu cred ca este in regula. Iti rapeste orice bucurie de a-l mai vedea.
Și eu vreau să merg împreună cu juniorul la film.
Am citit recenzia, zău că nu mi se pare ceva în neregulă cu ea. Ok, poate dă un mic spoiler, dar despre ce spoiler poate fi vorba la un film, în esență, biografic?
Ciudate căile domnului să faci așa ceva în anul 2025 și mai ales cu niște adolescenți, care în loc să o ardă pe tiktok, merg la un film și scriu o recenzie citibilă și de colegi și de persoanele din domeniu.
Acum că s-a încărcat să citesc și povestea unei cronici mutilate, aparent au schimbat deja finalul articolului, unde ar fi fost la un moment dat un spoiler.
Păi să nu mergi acum la film să le zici tot spoilerul doar așa de ambiție, și să motivezi că așa sunt artiștii.
una peste alta, felicitări celor 2 profesori coordonatori.
Pâna la urma si publicitatea negativa, buzz-ul, tot publicitate e, nu? Am citit cronica elevei, nu vad ce spoiler a lasat la finalul articolului. Oricum, când e vorba de un film biografic, cel mai mare spoiler e ca la sfârsit personajul principal…moare.
Pt mine e simplu: nu merg deoarece nu îmi plac filmele biografice, mai ales cele legate de muzica. Indiferent de actori.
Bravo lor, copiilor, si celor 2 profesori coordonatori.
Cine nu stie ca la varsta asta copiii trebuie IN ACELASI timp incurajati, indrumati si respectati, ala nu merita respectul lor.
Am o bogata experienta in interactiunea cu adolescentii si as putea afirma ca trebuie sa fii tare aerian sa crezi ca-i poti obliga sa faca ceva. Poti sa-i convingi (daca poti) dar trebuie sa scoti tot ce ai mai bun pe partea de argumente, logica, dezbatere, negociere si, pe alocuri, si constrangere (dar din aia desteapta).
P.S.
Mie la primul link mi se deschide povestea si la al doilea cronica.
Stii ce vad eu aici, printre randuri? Ca oamenii astia (regizor, producatori etc.): 1. au citit aceasta cronica si 2. sunt de parere ca ea conteaza – are suficienta vizibilitate si impact incat sa merite o reactie (de altfel complet aiurea). Bravo lor (elevilor)! Inseamna ca fac bine ce fac
Cred că ai pus link-urile pe invers. Acolo unde vorbeai despre cronică ai pus link către articolul de după și în ultimele paragrafe ai pus link către cronică.
Cronica am citit-o doar pe diagonală, ca să nu aflu tot ce se întâmplă în film.
Înțeleg de ce au vrut să scoată acea cronică, ce nu înțeleg este de ce au abordat situația în felul ăla (la ăia cu filmul mă refer). Adolescenții din ziua de azi chiar sunt o altă generație cu totul și da, de acord, la ei nu mai merge cu amenințările. Din fericire, până la urmă. 🙂
Povestea asta mi-a făcut oleacî di greațî.Eu sigur nu voi vedea filmul în cinematograf pentru că nu vreau să le bag în buzunar nici măcar un leu.
Am scris și pe FB: Alecart nu e doar o revistă școlară. Tinerii de acolo, împreună cu profesorii lor sunt o comunitate care citește, scrie. Copiii ăștia talentați sunt primii voluntari la FILIT. Merg la lansări, pun întrebări, comunică așa cum mulți adulți nu sunt în stare.
Vă las aici cu comentariul Luizei Sfîca pe care o cunosc personal. Are 17 ani și e colegă cu autoarea articolului care a deranjat echipa filmului.
„În Alecart am învățat că valoarea oricărui roman, a oricărui film și a oricărei piese de teatru se află undeva dincolo de povestea în sine, dincolo de punctele acțiunii și de momentele subiectului. Îmi amintesc o oră cu domnul profesor din clasa a IX-a, în care întreaga clasă a reacționat vocal și revoltat după un „spoiler” pe care acesta l-a scăpat în timpul unui discurs despre romanul pe care trebuia să îl citim. Atunci ne-a spus că vom ajunge într-un punct în care aceste „spoilere” nu vor mai conta câtuși de puțin, un punct în care ne vom bucura de cărți chiar dacă am afla înainte de lectură absolut toate evenimentele. La momentul respectiv, nu am înțeles această abordare — însă, pe durata acestor doi ani în Alecart, am ajuns să o aplic și să o aprob din plin.
Nu ne mai raportăm doar la firul narativ, ci la ceea ce se ascunde în spatele lui. Dacă unei povești îi lipsește surplusul cultural care susține narațiunea, atunci o consider o poveste goală — așadar, dacă echipa de producție a filmului „Cravata galbenă” ar fi avut încredere în forța mesajului din spate, nu ar mai fi fost loc de reacții exacerbate, de îngrijorări legate de „spoilere”, de agresivitate verbală și de presiuni care, în ochii oricărui om diplomat, nu pot reprezenta o amenințare.
Fără articole precum cel redactat de colega mea, Maria, o fire atât de talentată, atât de productivă, incontestabil de originală, aceste forme ale artei (fie filme, fie alte manifestații) nu sunt decât niște clipiri efemere ale unei inspirații trecătoare. Este important ca artiștii și criticii să comunice, să lucreze împreună, să se respecte reciproc, fiindcă ne aflăm într-o relație de interdependență umană și profesională: fără critică nu există artă, iar fără artă nu există critică.”
Eu rezonez și cu ce zice comentariul ăsta pe care l-ai pus aici – cele mai faine filme pe care le-am văzut nu au fost așa datorită acțiunii, ci datorită emoțiilor din spate. Dar în cazul ăsta, de exemplu, aș fi vrut să știu de la început că acea cronică include spoilere. Îmi place să aleg eu dacă citesc sau nu despre ce se întâmplă în film. Pe mine mă prinsese așa de repede textul că aproape am fost șocată că aflu totul din articol :)), nu știu dacă înțelegi ce vreau să zic. Parcă m-a luat prin învăluire și eu chiar nu voiam să știu ce se întâmplă în film.
Well, văzut, bifat, nu e de ne-văzut. Dar e… cringe, cum zic copiii acum. Nerealist prezentată viața în România, iar engleza vorbită de români în România, ceva de noaptea minții. Doar nu era să învețe actorii ăia ai lor, româna noastră, că români care să joace ca băiatul care îl juca pe dirijor tânăr/adult nu cred ca găseau. Sunt multe de spus, dar mai bine îl vezi și descoperi singur. Povestea ok- oarecum, deși mult trasă de păr. Actorii principali, dacă treci peste limba vorbită, suportabili, John Malkovich decent. Sean Bean… catastrofă, dar nici scenariul nu îl ajuta. Și a murit abia la final, nu ca în GOT 🙂
am mai început o dată comentariul ăsta, pe pod la Ruse, da’ i-am dat dilit, am zis să mă mai gîndesc; acu’ că am beut un rachiu bulgăresc mi-o venit iar stuchit la limbă, so:
domnu’ regizior o fost invitat la „Vorba de cultură” pe RRCultural, unde am ascultat 2 ediții (parcă) și, deși omul a fost decent, parcă tot n-a fost ce trebuie, parcă tot s-a străduit prea mult să demonstreze că n-a contat numele de familie în parcursul său profesional; că dacă te cheamă cu 2 vocale schimbate, lumea n-o să facă legătura între numele alea rare; ar fi fost altceva dacă era Popesco în loc de Popescu, da’ Celebidachi? c’mon! plus înduioșător momentu’ cîn’ l-a rugat pe ta-su să anuleze concertul de la Bloomington, unde studia el…
mai degrabă sunt dr acord cu atitudinea lui Bogdan Mălăele „da, coaie, sunt fiul lu’ tata; mi-a dat, mi-a arătat, m-a îndrumat, am avut un noroc pe care puțini îl au, da’ am muncit cinstit pentru a fi cine sunt!”
PS s-ar putea să-i știu pe părinții fetei, și dacă sunt cine cred eu (am lucrat cu ambii), fata chiar nu cred să aibă figuri și harfe…
Eu am luat un 2 in liceu pentru că am scris in teză că ”mă depășește viziunea lui Ion Barbu asupra fecundării ouălelor, nu am nimic de comentat nici literar, nici artistic”.
Nota 2, bă. Si eram și la filologie. Deci treaba asta cu cronici și comentarii este extrem de subiectivă.