Articol scris de colegul de comentarii @costicămusulmanu.
…
Primesc mesaj: cînd vii acasă te așteaptă fie-ta să mergeți să luați bomboane, că mi-a făcut capu’ mare cum că doar ea dintre toate Mariile n-a dus bomboane la școală! Și așa i-ai promis cînd ai luat-o, la prînz…
Evident că ieșirea cu o fetiță de aproape 9 ani prin magazine este visul oricărui tată care vine de la muncă, așa că răspund: zi ce să iau, că oricum trebuie să-i caut brînzica yo-yo (pentru cine-i curios, există google)!
Așa că intru în centrul comercial, cu gînd să accesez supermarketul și „dacă tot intri, intră și la DM, ia-ți o pastă de dinți ca a mea! Curăță perfect! Ah, și un lapte de migdale marca lor, bio.”
Pe un culoar, ca zgomot de fond, aud un bărbat care oferea ceva sfaturi de viață. Mi-am întors privirea și i-am văzut pe maestru și discipol: 35-40ish, echipament standard pentru bărbații bine, pantaloni scurți, la genunchi, și tricou mulat.
Mă rog, mi-am văzut de treabă, găsesc ceva kinder fără gluten, mă felicit că nu mai pierd timp și telefoane de confirmare la raftul dedicat, mă bucur și mai tare că fie-mea și cealaltă fetiță celiacă din clasă vor avea același produs ca toți colegii (sunt ele compliante, dar uneori e frustrant să trebuiască să mănînci diferit de colegi), ajung la casă, la DM.
Pe culoar tocmai trecea echipa de mai devreme: „… ești bărbat! O întrebi: ea ce aduce în relația asta!? Că…”. N-am mai aflat, deoarece tortul pe care cu mîndrie îl ducea discipolul a leșinat brusc, aterizînd în cutia lui roșie, direct pe podea! Respectînd, evident, Legea lui Murphy pentru sandviș: face down!
N-am mai stat să ascult, ajungîndu-mi constatarea căuciului: Ai comis-o! N-am mai stat nici să se descarce aplicația DM, am plătit și am lăsat-o și pe fata de la casă să fugă printre rafturi, că deja era stacojie la față de atîta abținut…
Am ajuns repede la mașină și, stînd cu traficul, am zis să vă povestesc și vouă. Bine, în cam 7-8 minute, echivalentul a maxim 57,95 metri, mi-am dat seama că sub imperiul bucuriei provocate de găsirea kinderului gluten free eu n-am mai trecut pe la raftul cu brînzeturi, pentru yo-yo!
Asta e, tot am de scris, mă duc și pînă la Auchan!

Iubesc discutiile filozofice despre viata pe care le auzi, desi nu vrei, in cele mai nepotrivite momente, de exemplu cand ma duc sa misc greutati pe la sala, sau dm, cum este aici, dupa caz. Sunt absolut delicioase, ca de aia nici nu ma duc cu casti, sa ma pot bucura de ele, ca oricum altfel este plictisitor. nu mai zic de ce sfaturi auzi pe acolo ca zici ca de maine vei fi milionar, insurat cu ceva frumusete si cu multi copii. Ca cel care le da este exact opusul nici nu mai conteaza. Ce sa faci, decade si meseria asta, pe cand ma batea gandul sa devin guru inspirational, ca parca de castigat bani muncind pe bune m-a cam saturat
Comentariu beton!21
exact cum zici, că nu-s io vreun spirit înalt și elitist, da’ discrepanța asta între metafizica discursului (cît am surprins, neintenționat) și prozaicul oratorului m-a activat și pe mine…
Mulțumim, domn’ Costică! Așteptăm rubrica permanentă! că bine le zici și oricum șăfu la blog e mai mult plecat și ne amenința că nu (ne) mai scrie zilnic.
Ma scuzati, io sunt moarta de foame. Ma chinui de o ora sa mananc un sandwich, dar tot ma suna de la serviciu. Acum in pauza de masa si-au gasit toti sa ma sune. Si tu scrii de branzica yo-yo si kinder.
Hai ca in timp ce am scris mi s-a prajit felia de paine. O sa o mananc fara branzica yo-yo.
Mă dau în vânt și „ador” chestiile astea de coaching. Am fost la câteva astfel de „seminarii” de dezvoltare personală din pură curiozitate.
Pe lângă faptul că toți zic fix aceleași lucruri coafate sub o altă formă și aduc mulțumiri din inimă partidului (a se înțelege firma pe care o reprezintă sau ceva de genul ăsta) de ți se umplu ochii de lacrimi, băi frate, unul, doar unul nu ar face ce se predică pe acolo.
Un gen de, vorba unui mare clasic în viață: „să fie bine ca să nu fie rău”.
Mozzarella Yo-Yo de la Delaco, nu am nevoie de Goagal că fie-mea e fiartă pe astea de când au apărut 😆
O să revin să citesc ce năzdrăvănii a mai făcut Costică. N-am timp acu’, fac la cazan…
Zaibăru’ e gata
Comentariu beton!11
ne vedem vineri? pentru zaibăr zic, cazanele trebuind să fie interzise la voi pe motiv de utilizare improprie; la ce spuneți voi țuică la Vaslui se cheamă apă de gură; pentru copii…🤣😇
Comentariu beton!19
Dacă treci pe la Băilești, da, cu plăcere! Da’ încă fierbe…
Țuica nu e pentru comercializare
Primiti colindu’ cu bidonul de 2l? Ca pot trece saptamana viitoare pe la spitalul din localitate si ma gandesc sa nu vin cu mana goala? 😀
Legea lui Murphy este adevărată și diabolică, telefonul cade sistematic cu fața în jos încât să se strice în cel mai rău fel posibil. @mihai nu găsești un fabricant de telefoane să îți dea câteva modele de testat și să păstrezi unul care rezistă la orice crash test? (Pietre, plonjări în mediu acvatic, evadarea telefonului pe geamul deschis de la mașină.. .)
@costicamusulmanul aștept cu nerăbdare alte povești.
zici? că mai am una de dată recentă, cu otomobile; da’ nu e nici Porșaaa și nici electrice și p’aci e lume subțire; e și cu proști, ceea ce nu știu ce spune despre mine avînd în vedere mediile cu care intru în contact…😳
Comentariu beton!21
Păi o filtrez de două ori ca să fac palincă. 😄
Am pus-o iar de-a-n pwlea
@Anel: rupe-o la 54°, ca s-aibă 51°-52° după ce se răcește. 😎
Nu, o fac la 72, ca s-ajungă la 68😃
Aia-i horincă (65-70°), nu pălincă (50-54°).
Dacă-i horincă, o fac pentru Costică dă la Vaslui. Ca să se spele pe dinți dimineața😄
Comentariu beton!11
Aveam un coleg de prin Satu Mare si era ziua lui, stropita cu ceva tarie de pe la el, si il invita si pe director, un tip mai aspru, care era din partile Argesului si avea livada mare de pruni “ochii lui Dobrin”. Si-i zice, haideti dom’director la un paharut de tarie, de asta de la mine, nu “apsoara”…
(Nota: demult, se mai putea serba lumea la birou nu numai cu cico, asa, pe la sfarsitul programului, insa treaba mergea, nu ne bateam joc)
Bravo Costică!
😂🤣
Go on, Costică
Aşteptǎm continuarea…. si la mai mare!
Curaj!
Costică, my man, nu ştiu ce aducea fata în relația aia, dar maimuțoiu’ sigur n-a mai dus tort! What comes around goes around şi, cum ştim, karma izăbici! Am râs, by the way…
Habarnam cum sunt alții dar mie îmi este foarte greu să înțeleg un text scris de @costicămusulmanu. Pur și simplu totul este un haos de cuvinte pentru mine.
La el în cap or fi potrivite cuvintele și îl suspectez că este inginer cu facultate făcută pe bune și că ăștia, știți cum se zice, că au privirea intelijentă dar nu se pot exprima.
Eu suspectez că câteodată, la tine nici măcar privirea nu mai e intelijentă.
@Laur, adică ai îndoieli?
Am.
Bă Shoric, daca Costică e inginer, să știi că literatura și matematică se întâlnesc doar la nivel cuantic.
Într-un colț al universului unde logica se împletește cu visul, matematica și literatura dansează împreună pe o scenă cuantică. Acolo, cuvintele nu sunt doar semne pe hârtie, ci particule de sens, iar ecuațiile nu sunt doar instrumente de calcul, ci poeme ale realității.
La nivel cuantic, incertitudinea devine o formă de libertate. Exact ca într-un roman postmodern, unde personajele nu urmează o linie narativă fixă, ci oscilează între posibilități, asemenea electronilor care nu au o poziție certă până când nu sunt observați. Literatura cuantică nu se scrie cu stiloul, ci cu superpoziții de idei: un personaj poate fi viu și mort, poet și criminal, iubitor și trădător — toate în același timp, până când cititorul deschide cartea și colapsează povestea într-o interpretare.
Matematica, în acest univers, nu mai este rece și rigidă. Ea devine lirică. Funcțiile de undă sunt versuri care descriu stări sufletești, iar integralele sunt introspecții adânci în spațiul dintre gânduri. Poeții cuantici nu scriu sonete, ci formule care pulsează cu emoție:
> $$\Psi(x,t) = \text{dor} + \text{regret} \cdot e^{-iEt/\hbar}$$
În această lume, un roman poate fi o matrice, iar o metaforă — o transformare unitară. Scriitorii devin fizicieni ai limbajului, iar matematicienii — arhitecți ai ficțiunii. Când Borges îl întâlnește pe Schrödinger, pisica nu mai este doar un experiment, ci un simbol al dualității umane: între ceea ce suntem și ceea ce am putea fi.
Și poate că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, vom citi cărți ale lui Costică care se rescriu singure în funcție de starea cuantică a cititorului. Sau vom rezolva ecuații care ne spun cine suntem, nu doar cât face x.
Incultule!
Comentariu beton!20
vericule, you are not the only one! inginer nu-s, că între timp făcui ISEu’, da’ azi le-am adus la disperare pe ale mele încercînd să-i explic fie-mii de a III-a ecuația de gradul I cu termeni multipli; cred că-i distrug viitorul școlar sau așa ceva…
deși se poate să fiți și voi de vină, că azi făcui umpic de mișto de @MV pe mess și nu s-a prins; ieniuei, dacă vrei o cheie pentru textele (see, @MV?) mele nu știu ce să-ți recomand; poate o țuică?
Comentariu beton!14
@Laur, șăzî ghinișor cî vericu’ îi om OK, așa sî știi! în plus, faptul că spune sincer ce crede, expunîndu-se astfel unor eventuale critici, îl face pentru mine încă și mai valoros ca om;
@shoric, ideea articolașului, n-am acordul, da’ divulg, mi-a venit cînd a scris @Mihai că e posibil să fie o zi fără articol, avînd în vedere perioada aglomerată care urmează pentru el; bine, dacă e p’a dreaptă, în timpul echivalent unui prînz ca ăla de la Miercurea Sibiului ar putea să scrie 2 capitole de Levantul, da’ ai văzut la el să sară mese? na, că iar divaghez, scuze! așa că, gîndindu-mă că subiectul e destul de ofertant doar am schițat niște idei, sperînd că în lipsă de altceva, lumea va comenta la un articol de dimineață; n-a fost să fie (că olteanu’ nost’ îi aprig la scris; cerbicia asta cu minim 1 articol/zi merită maxim respect!), nu-i cu bănat, că la mine-n buletin nu scrie Creangă, dară…
și ca să vezi că nu mă afectează critica de nici un fel, am să i-l trimit și pe ăla cu mașinile, dac-o vrea să-l publice…
@Claudiu, mmm, nu cred că ai dreptate.
@Claudiu, bă, dă-mă dracu’! așa diștept mă vezi?
@Shoric: era glumă. Cuantică, dar glumă!
@Costica: creierul e un mister… Inteligența e acțiune, nu status. :p
O fi „Pelea Porcului” om ok, da de ce să zici că totul e un haos și că tu ești ca un câine-lup… (aka – ciobănesc german). Plus că „Pelea Porcului” nu e de azi de ieri pe aici. Na eu zic că comentariului „Pelii Porcului” e foarte prost și după aia nici nu pricepe înțelesul cuvântului – suspectez – mai și întreabă dacă am îndoieli. Băi „Pelea Porcului”, m-ai supărat. Cere-ți scuze.
Băi,@costică, îmi pare rău că te-am suspectat că ești inginer da ce este ISE?
Institutu de Studii Energetice?
Âmi cer scuze la domnii ingineri care s-au simțit jicniți.
Gata, cu miștou. Boss, dacă ai timp și inspirație, scrie aicișa pentru că m-am cam săturat de vacanțele cu mașini de lux a lu… nu spun cine.
Institutul de științe ale educației. Adică f.te viitorul generației tinere. 🙂 Tot la nivel cuantic.
bre, lasă mașinile, că pe alea măcar nu le duce acasă, da’ tu ai văzut ce potol le dă a lu’ Meșter?! atîta satisfacție am și io, că olteanu’ nu știe cu țuicomicina și vai de ficatu’ lui după atîtea „porcării”…
de scris mai scriu, cred, da’ tot după rețeta lu’ mamaie, care pînă te lămurea că ieri a fost la fîntînă, te mai informa și ce a mai comis Romică căruțașu’ în toamna lu’ ’93, cu o scurtă paranteză despre frati-su care a murit la Cotul Donului în ’42 (citește pazăjdoi!) la bîlciul de Sîntămărie din ’39; fratele ei, nu a lu’ Romică…
Comentariu beton!14
ISE, la Iasi era pe vremuri Institutul de Stiinte Economice, aka ASE-ul de astazi. Asa-i, am grait ghini?
Eu zic că ăla a fost un moment de cotitură! :))