A fost mișto, mi-a plăcut mult să mă joc, dar pentru moment am cam terminat povestea cu „cronicile” meciurilor. Nu pentru că nu mi-aș dori să le mai scriu, dar nu prea mai am cum.

De ce? Păi în primul și-n primul rând pentru că nu pot urmări două meciuri în același timp. Poate știți, poate nu, dar ultimele două meciuri din fiecare grupă se desfășoară simultan, de la aceeași oră. Devine extrem de frustrant să trebuiască să-mi aleg doar unul și la ăla să fiu atent, ca să am cum să-i scriu „cronica”.

Eu sufăr de FOMO în stadiu avansat, cred că m-aș stinge până la finalul meciului dacă n-aș putea să mut și pe celălalt. Dacă dincolo s-au dat 7 goluri, iar eu am stat să mă uit ca prostu’ la ăsta unde e 0-0 în minutul 85? Nu, vă zic, m-aș stinge cu zile.

Îmi pare rău, dar oricât mi-aș dori, dar n-am cum să scriu ceva coerent despre niște meciuri la care mă uit pe sistemul „schimb canalul din 30 în 30 de secunde”.

N-aveți de unde să știți, dar eu scriam în timp real despre meciuri. Stăteam cu laptopul în față și cum vedeam ceva ce-mi stârnea vreo idee, hop, o scriam. Treabă care este imposibil de făcut când te uiți la două meciuri în același timp.

Mă rog, nu e imposibil, dar deja devine prea complicat și nu-mi mai face plăcere. Păi eu m-am apucat să scriu „cronicile” astea din pură plăcere, nu ca să mă chinui.

A da, dacă aș fi acasă, unde tehnologia mi-ar permite să le am pe ambele simultan în fața ochilor, poate, dar în condițiile astea de hotel nu am cum.

Așa că pentru moment, cu tot regretul, mă aflu în imposibilitatea de a le mai scrie. Poate, nu promit, dar poate mă reapuc de ele după ce ajung acasă, acolo unde îmi intru în normal. Mi-e teamă doar de un singur lucru: să nu reintru în normal și cu lenea. 😛

P.S. Am scris „cronici” între ghilimele pentru că nu pot să fiu atât de arogant încât să le consider cronici pe bune.